Cineva – persoana ajunsa aici de cativa ani – m-a intrebat recent cum sa procedeze in cazul in care incearca sa ajute pe cineva si este injurat(a) si cum sa gaseasca de lucru. Voi simplifica intrebarile pentru a le face cat mai generale (si-n consecinta, mai folositoare cat mai multor potentiali cititori).

Intrebarile sunt atat de vagi incat pericolul major de evitat intr-un raspuns este sa nu cad in verbosity (logoree). S-o luam pe rand:

1. Cum procedezi cand incerci s-ajuti pe cineva si te trezesti injurat?

Intrebarea este practic o falsa dilema, fiindca pare sa presupuna ca te apuci sa faci bine cuiva fara sa te fi gandit ca exista posibilitatea sa ti se scoata ochii pentru asta. Ori daca tu ti-ai imaginat vreodata ca facerea de bine starneste automat recunostinta este o greseala majora de care esti personal (i)responsabil. Facerea de bine are proprietatea de a starni ura nu numai in randul unor terte persoane, care au impresia ca tu esti generos numai pentru a le demonstra lor ca sunt porci de caini si a te “da mare” / le “da peste nas”, dar uneori chiar in randul beneficiarilor directi ai generozitatii tale, care au impresia ca ai facut un gest frumos pentru a-i indatora si a-i controla. (Generozitate nu inseamna numai a da ceva cuiva, ci chiar a imprumuta; in acest caz faci o investitie de incredere dincolo de cea financiara.)

Avantajul in a te gandi in prealabil la aceste posibilitati este lipsa surprizei cand rezultatele actului de binefacere nu se ridica la inaltimea sperantelor tale. Cand actu’ se-mpute, poti sa continui cu astfel de acte sau sa incetezi. Eu de pilda continui, dar mi-am luat cateva precautii. Imprumuturi nu mai fac decat prin Kiva, un site care depersonalizeaza suficient actul de binefacere pentru a ma feri de efuziuni de recunostinta urmate de injuraturi birjaresc-marinaresti. Cand platesc pentru cosul lunar de mancare al unui cuplu de batrani am grija sa nu-mi dau niciodata numele si sa nu fac asta la alimentarele din jurul casei, unde sunt sanse mai mari sa fiu recunoscut.

As putea da exemple concrete cu oameni nerecunoscatori, dar astfel de exemple, pe langa ca ar lungi prea mult articolul, sunt inutile: toti avem propriul nostru sac cu frustrari. Mai degraba, mi-as pune intrebarea: oare s-a intamplat ca eu insumi sa fi tras prea mult din generozitatea cuiva?

Adevaru-i ca da, si-am luat (si voi mai lua) masuri. Mai precis, am remarcat ca sufar in ultima vreme de o boala ciudata, cocalareasca si boschetara deopotriva. Cand ies cu niste prieteni la un pahar de vorba si beau, desi nu ma-mbat, ma prostesc selectiv. Iese cumva din adancurile subconstientului un Scrooge care ma convinge ca n-are rost sa calculez la cent suma care-mi revine din nota de plata. Si am impresia ca am contribuit in ultima vreme insuficient, chestie pe care sunt in curs s-o corectez. Chiar daca sumele in cauza sunt minime, prefer sa stiu ca mi se datoreaza mie bani decat ca datorez eu bani altora.

Iata sfaturile / comentariile la prima intrebare pe scurt(a, zisa si canadiana):

1. Fa bine fara nici o asteptare de recunostinta (e greu, nici mie nu-mi iese foarte bine).
2. Gandeste-te in prealabil la posibilitatea ca “binele” tau sa faca mai mult rau nu doar beneficiarilor, ci chiar si tie, si fii pregatit sa “cut your losses / have an exit strategy”
3. Considera actionarea in “justitie” numai in masura in care poti gasi un avocat sa se ocupe de asta on contingency fee basis. Asta se poate numai daca sunt bani de scos si poti renunta la un procent in favoarea avocatului in caz ca are castig de cauza.
4. Gaseste-ti un mod de a face bine care sa corespunda limitelor tale de risc si capacitatii de a ingurgita nedreptate.

NB: nu spun ca e musai sa folosesti Kiva, dar pentru resursele mele (inclusiv timpul avut la dispozitie) asta-i combinatia care functioneaza.

Urmeaza partea cu gasitul de lucru maine.

Sources / More info: flickr