Eram la bunici, la Sucevita, si sapam cu varu-meu in gradina dupa rame ca sa mergem la pescuit. Sapaliga musca zdravan din pamant, si noi izbeam cu sete, ca eram pustani vanosi. Unele rame, retezate-n doua, se zbateau haotic, intr-un urlet kinetic. Altele, fericite ca n-au fost inmultite fortat, se grabeau sa dispara in pamant inainte sa le prindem de-un picior si sa le azvarlim in cutiuta. Care cutiuta nu era defel cute: pana sa ajungem la pescuit, sau cat stateam acolo, ramele se imbacseau in propriile fecale si prindeau un mieros de-ti venea sa te faci rama si sa intri in pamant.
Si-n acea fateful dimineata, datu-mi-a fost sa descopar o rama originala, o rama altfel. Ea nu se agita, desi parea retezata-n doua. Se misca letargic, ca un raver pe weed. Am luat-o intre desh’te, la purecat, si-n sectiunea latitudinala am remarcat ceva nou, inedit: 4 vene albe, or so I thought. Cele 4 puncte albe erau dispuse intr-un patrat inscris in cercul sectiunii. Ce rama evoluata, m-am gandit, intrebandu-ma daca nu cumva era o noua specie, o ueberrama, poate o rama intelectuala, capabila de analiza matematica, dar resemnata miserupismului natal din motive de ennui.
Patruns de solemnitatea momentului, am decis sa fac contact cu noua specie dupa modelul E.T., si i-am atins venele cu degetul. Si, spre stupoarea mea, venele au inceput sa se miste rapid si-ntr-o clipita, au cazut pe pamant si-au disparut in el.
Am slobozit un racnet si-am azvarlit rama pastilata cat-colo, dar nu suficient de departe incat sa nu-i mai vad agonia lenta. Cu stomacul inca intors pe dos, am (re)cules-o de jos si-am stiudiat sectiunea. Acolo unde fusesera “venele” ramasese o scobitura.
Intrucat eram la bunici, la tara, n-am putut obtine closure asa cum fac eroinele violate din filme – facand un dus de cateva ore. Poate-ar fi trebuit sa m-arunc in paraul satului, Bercheza, dar nu mi-a dat prin cap si oricum, acum stiu ca acolo se duc toate gunoaiele si dejectiile satenilor. Si poate din pricina absentei incheierii acestei povesti, rama asta ma viziteaza cu obstinatie, ca piticul pisacios.
Am studiat inmultirea ramelor – se face prin hermafrodire – dar n-am gasit nimic despre pui. Aia 4 de-o mancau de vie, erau puii ei sau niste paraziti? Cel mai probabil paraziti, ca erau albi tare. Certu-i ca desi am despicat in doua (si rareori, in 3) nenumarate rame in cariera mea de pescar amator, niciodata nu am mai vazut cele 4 cioturi miscatoare – sau, daca vrei, cei 3 musque-tare care erau de fapt 4.
Printr-un ciudat scurtcircuit cerebral, cuvantul “extraterrestrial” imi starneste in creier refrenul Beastie Boys, Intergalactic Planetary. E.T. este, desigur, personajul creat de Steven Spielberg si bazat pe prietenul sau imaginar pe care-l crease in copilarie, cand parintii lui divortasera.
Surse / More info: wiki-rama, wiki-E.T., yt, my very own scarbavnica pomenire
Bleahhh. Pacat ca am prostul obicei sa-mi reprezint vizual tot ce citesc. Brr.
ReplyDeleteMi-ai amintit de o treaba: eram destul de mica si rontaiam la un mar. Cand am ajuns la cotor, am muscat destul de serios... Si cum mestecam m-am uitat spre mar. muscasem jumate dintr-un "canal" negricios prin care misunau multi gandacei rosii. N-am varsat instantaneu dar verdealbastra m-am facut.
La polul opus - de curand o fata de 14 ani a castigat Intel Science Fair cu o cercetare in microbiologie: cum viermii microsopici(!) din albina evolueaza odata cu ea - http://www.intel.com/education/ISEF/winners.htm#Tara .And spiders still gross me out:( how lame is that.
> Unele rame, retezate-n doua, se zbateau haotic, intr-un urlet kinetic.
ReplyDeletedeci lol! i like ur writing dude.
cat despre ritualuri scabroase, jos de tot pe scara evolutiei - tocma mai devreme am dat peste poezioara asta :)
The Conjugation of the Paramecium
by Muriel Rukeyser
The paramecium
achieves, then,
immortality
by dividing
But when
the paramecium
desires renewal
strength another joy
this is what
the paramecium does:
The paramecium
lies down beside
another paramecium
Slowly inexplicably
the exchange
takes place
in which
some bits
of the nucleus of each
are exchanged
for some bits
of the nucleus
of the other
This is called
the conjugation of the paramecium.
faina poezia biologica a lu' muriel, merci. imi aminteste de microb frumos a lu' sorescu, acceasi contopire la nivel subcelular.
ReplyDeletemi-i imaginez pe cei de la mythbusters (sau orice alta emisiune de pe discovery sau tlc) tinandu-se de mana si recitandu-si-o unul altuia cu sentiment :)
oare de ce in mai toate poeziile femenine totul se petrece "slowly inexplicably"? si ce fac paramecii cand li se pune pata de-un quickie - declinare? :)
ReplyDeleteLarve de viespe, mecanismul antiparazitar al naturii :D ? Desi e putin probabil, pentru ca aleg tinte supraterestre si parazitare, de genul omizilor.
ReplyDeletelarvele cu pricina sunt ele insele paraziti cata vreme sug viata dintr-o alta vietate. nature works in mysterious ways. "slowly, inexplicably" :D
ReplyDeletebuna observatia cu lirica feminina. pai nush, cre ca din cauza ca ele tind sa fie mai slow + sa'si explice mai greu tot felu de stuff.
ReplyDeleteha! nu ma asteptam sa-mi dai dreptate asa usor.. :)
ReplyDeleteei hai, dom'le! Rame cu viermi inca n-am intalnit... poate au mancat vreun porc infectat? CIne stie? :D
ReplyDeleteDraga domnule,
ReplyDeleteDumneata sa stii ca muscocii din genul Pollenia ( http://en.wikipedia.org/wiki/Cluster_fly ) se dezvolta, ca larve, inauntrul rîmelor!
Si e plin de ele pe la noi, desi recunosc ca in copilariile mele (la fel de bucovinene ca ale dumitale) n-am intilnit rime pastilate cu locatari intr-insele.
Mystery solved. Imparate, esti o legenda! :D
ReplyDeleteAm lansat doar o ipoteza, n-am rezolvat misterul... The truth is out there :P
ReplyDeletecam modest, chiar si pentru un imparat utopic :)
ReplyDelete