Intr-un articol precedent, am criticat ceea ce mie mi s-a parut a fi misoginie. Cel criticat, Buddha, a raspuns cu calm (1), disculpandu-se. Si totusi, decat sa polemizam pe marginea presupusei misoginii a lui Buddha, n-ar fi mai interesant sa dezbatem misoginia in general?In articolul sau (1), Buddha sustine ca
Eu ca si om, sunt foarte departe de a fi misogin. Intotdeauna am admirat femeia, intotdeauna am apreciat femeia care completeaza barbatul si uneori, are capacitatea de a-i tine locul acestuia. (...) eu apreciez blondele, si in special pe cele care dovedesc samburele de adevar al bancurilor specifice.La fel de mult cum iubesc prostii care ma amuza zilnic, la fel de bine iubesc si blondele proaste, blondele care “calca in strachini”. Asta nu ma transforma in misogin, dar sigur ma transforma intr-un om extrem de calm si curios. Nu o data sau de doua ori am stat de vorba cu o blonda, doar pentru a-i scoate la iveala culoarea parului.
Buddha nu are in opinia mea vederi extremiste, din contra. Parerile lui despre femei sunt probabil impartasite de majoritatea covarsitoare a barbatilor romani. Eu insumi consider ca exista diferente intre barbati si femei. Spre deosebire de multi altii, misogini sau feministe, Buddha argumenteaza civilizat. Iata de ce vad aici o oportunitate pentru o dezbatere. Inainte de a provoca proteste stradale "noi nu vrem polemici", vreau sa clarific diferentele dintre dezbatere si polemica. Polemica este o dezbatere esuata. Dezbaterea este un demers cognitiv. Am mai scris despre dezbateri si de ce le iubesc pe alt blog (in engleza). Oameni exprimand opinii diferite isi discuta aceste opinii, urmand cateva reguli simple, in speranta ca la sfarsit, chiar daca nu vor ajunge in mod necesar la aceeasi concluzie, vor avea o intelegere mai adanca si eventual respect pentru pozitia celuilalt si in special pentru celalalt, ca om.Despre ce reguli e vorba?
1. No ad hominem, sau fara atacuri la persoana. Asta e o regula simpla, dar greu de respectat. Este esential sa ataci ideile si nu persoana. La un atac la persoana se poate raspunde numai cu un alt atac la persoana, si dezbaterea s-a terminat. Ironii fine si glume la adresa celuilalt sunt permise, dar ca regula de bun simt, nu le impinge prea departe si nu fa glume pe barba altuia pe care nu le-ai accepta in barba ta. Argumentul tau nu trebuie sa fie insa centrat pe glume sau pe ironii, astea sunt numai icing on the cake; argumentul principal este sau trebuie sa fie solid, glumele / ironiile fiind introduse numai pentru a pastra lucrurile interesante si pentru evitarea unei seriozitati prea nemtzesti.
2. Apel la autoritate minim. Asta este o regula si mai greu de respectat, dar necesara. Argumente de genul "eu stiu mai bine, ca-s specialist" sunt penibile. Tot astfel sunt argumentele factuale care nu pot fi verificate si pentru care nu pot fi oferite surse ("noi, inginerii electricieni, stim cu totii ca electronii au kuoaie, pe cand neutronii, n-au"). In primul rand, daca esti specialist, ar trebui sa poti aduce argumente in afara celui sus-mentionat, si-ar trebui sa poti convinge mai bine. Daca asta ar fi un argument valid, dezbaterea s-ar reduce la un schimb de resume-uri (CV-uri). In plus, astfel de argumente sunt numai cu putin mai evoluate decat argumentele gen "tatal meu e mai tare, ca are Skoda, pe cand tatal tau are un Trabant" pe care le aveam cand eram la gradinita. In plus, tentatia de a contracara apelul la autoritate cu un atac la persoana este foarte mare. Din pacate, cititorii vor in general sa stie "pe ce baza" vorbeste cineva, si sunt curiosi, vor sa cunoasca vorbitorul in cat mai mare amanunt, ceea ce face eliminarea completa a argumentelor ipse dixit dificila.
3. Interesanta. Degeaba respecti regulile ad literam daca plictisesti sau iti uiti audienta pe drum. De fapt, pastrarea dezbaterii in limitele interesantului este poate cel mai important punct, mai important poate decat cele precedente. Am asistat la multe dezbateri unde teama de a spune ceva gresit sau teama de a pare prost sau prea radical au facut debater-ul sa se autocenzureze intr-un asemenea hal incat dezbaterea s-a naruit. Nu poti combate pe cineva care emite numai truisme sau adevaruri universal valabile. Dezbaterea se naste si subzista din controversie. De asta este si atat de greu sa ai o dezbatere reala - trebuie s-o pastrezi ascutita, fara sa cazi in polemica. Daca de la bun inceput cei doi participanti exprima opinii identice, dezbaterea e moarta.
1. No ad hominem, sau fara atacuri la persoana. Asta e o regula simpla, dar greu de respectat. Este esential sa ataci ideile si nu persoana. La un atac la persoana se poate raspunde numai cu un alt atac la persoana, si dezbaterea s-a terminat. Ironii fine si glume la adresa celuilalt sunt permise, dar ca regula de bun simt, nu le impinge prea departe si nu fa glume pe barba altuia pe care nu le-ai accepta in barba ta. Argumentul tau nu trebuie sa fie insa centrat pe glume sau pe ironii, astea sunt numai icing on the cake; argumentul principal este sau trebuie sa fie solid, glumele / ironiile fiind introduse numai pentru a pastra lucrurile interesante si pentru evitarea unei seriozitati prea nemtzesti.
2. Apel la autoritate minim. Asta este o regula si mai greu de respectat, dar necesara. Argumente de genul "eu stiu mai bine, ca-s specialist" sunt penibile. Tot astfel sunt argumentele factuale care nu pot fi verificate si pentru care nu pot fi oferite surse ("noi, inginerii electricieni, stim cu totii ca electronii au kuoaie, pe cand neutronii, n-au"). In primul rand, daca esti specialist, ar trebui sa poti aduce argumente in afara celui sus-mentionat, si-ar trebui sa poti convinge mai bine. Daca asta ar fi un argument valid, dezbaterea s-ar reduce la un schimb de resume-uri (CV-uri). In plus, astfel de argumente sunt numai cu putin mai evoluate decat argumentele gen "tatal meu e mai tare, ca are Skoda, pe cand tatal tau are un Trabant" pe care le aveam cand eram la gradinita. In plus, tentatia de a contracara apelul la autoritate cu un atac la persoana este foarte mare. Din pacate, cititorii vor in general sa stie "pe ce baza" vorbeste cineva, si sunt curiosi, vor sa cunoasca vorbitorul in cat mai mare amanunt, ceea ce face eliminarea completa a argumentelor ipse dixit dificila.
3. Interesanta. Degeaba respecti regulile ad literam daca plictisesti sau iti uiti audienta pe drum. De fapt, pastrarea dezbaterii in limitele interesantului este poate cel mai important punct, mai important poate decat cele precedente. Am asistat la multe dezbateri unde teama de a spune ceva gresit sau teama de a pare prost sau prea radical au facut debater-ul sa se autocenzureze intr-un asemenea hal incat dezbaterea s-a naruit. Nu poti combate pe cineva care emite numai truisme sau adevaruri universal valabile. Dezbaterea se naste si subzista din controversie. De asta este si atat de greu sa ai o dezbatere reala - trebuie s-o pastrezi ascutita, fara sa cazi in polemica. Daca de la bun inceput cei doi participanti exprima opinii identice, dezbaterea e moarta.
Iata si cateva scurte comentarii pe marginea articolelor lui Buddha referitoare la blonde:
- 1. Partidul fotomodelelor. Nu prea stiu nimic despre asta, dar nu mi se pare ceva serios. Mai degraba, este probabil o gaselnita publicitara a unei agentii de fotomodele, in ideea de a atrage mai multe prostute frumusele.
- 2. Blonda vs. Bruneta. Exista concurenta intre femei in general dar exista si cooperare. Exista probabil mai multa cooperare decat exista concurenta. Nu cred ca se formeaza tabere dupa culoarea parului. Oricum, reclama cu pricina e faina :)
- 3. Ipodul - Asta este o ecranizare a unui banc cu blonde, ca si reclama cu "eu ti-am zis ca-i preot, da' tu, nimic: Batman! Batman!". Daca n-as fi stiut bancul, mi s-ar fi parut o idee stralucita, dar asa e stupid.
Putem ataca una sau mai multe teme de dezbatere pe marginea misoginiei. Reclamele sau bancurile, din pacate, nu pot fi argumente (poate cel mult in sprijinul ideii ca este raspandit cliseul cu prostia blondelor).Iti propun o dezbatere pe baza unuia sau mai multora din urmatoarele subiecte:
- 1. Sunt blondele intr-adevar mai proaste ca brunetele? De ce?
- 2. Sunt femeile in general inferioare, superioare sau absolut egale cu barbatii? De ce?
- 3. Este feminismul si rezultatele sale un pas inainte sau inapoi pentru omenire? Dar pentru barbati sau femei, separat?
- 4. A avut Larry Summers (presedintele Harvard) dreptate cand a spus ca reprezentarea mai slaba a femeilor in stiinta are mai mult de-a face cu abilitatea naturala decat cu discriminarea? Au facut bine ca l-au fortat sa demisioneze?
- 5. Exista diferente neanatomice dintre sexe? Daca da, care sunt ele?
As incepe eu, dar prefer s-aud de la tine ce subiect preferi (eu le-as ataca pe toate, daca nu intr-un articol, macar in cateva). Te las cu cateva ganduri despre dezbateri:
"It is better to debate a question without settling it than to settle a question without debating it."
Joseph Joubert
“When you resort to attacking the messenger and not the message, you have lost the debate.” Addison Whithecomb
"A man never tells you anything until you contradict him." George Bernard Shaw
"I have never in my life learned anything from any man who agreed with me." Dudley Malone
"Did you ever notice how difficult it is to argue with someone who is not obsessed with being right?" Wayne Dyer
"He that wrestles with us strengthens our nerves and sharpens our skill. Our antagonist is our helper." Edmund Burke
"I always cheer up immensely if an attack is particularly wounding because I think, well, if they attack one personally, it means they have not a single political argument left." Margaret Thatcher
"I argue very well. Ask any of my remaining friends. I can win an argument on any topic, against any opponent. People know this, and steer clear of me at parties. Often, as a sign of their great respect, they don't even invite me." Dave Barry
"I love argument, I love debate. I don't expect anyone just to sit there and agree with me, that's not their job." Margaret Thatcher
"Information, usually seen as the precondition of debate, is better understood as its by-product." Christopher Lasch
"The man who says he is willing to meet you halfway is usually a poor judge of distance." Laurence Peter
"The moment we want to believe something, we suddenly see all the arguments for it, and become blind to the arguments against it." George Bernard Shaw
"The well-bred contradict other people. The wise contradict themselves." Oscar Wilde
"There is only one rule for being a good talker - learn to listen." Christopher Morley
"They defend their errors as if they were defending their inheritance." Edmund Burke
Joseph Joubert
“When you resort to attacking the messenger and not the message, you have lost the debate.” Addison Whithecomb
"A man never tells you anything until you contradict him." George Bernard Shaw
"I have never in my life learned anything from any man who agreed with me." Dudley Malone
"Did you ever notice how difficult it is to argue with someone who is not obsessed with being right?" Wayne Dyer
"He that wrestles with us strengthens our nerves and sharpens our skill. Our antagonist is our helper." Edmund Burke
"I always cheer up immensely if an attack is particularly wounding because I think, well, if they attack one personally, it means they have not a single political argument left." Margaret Thatcher
"I argue very well. Ask any of my remaining friends. I can win an argument on any topic, against any opponent. People know this, and steer clear of me at parties. Often, as a sign of their great respect, they don't even invite me." Dave Barry
"I love argument, I love debate. I don't expect anyone just to sit there and agree with me, that's not their job." Margaret Thatcher
"Information, usually seen as the precondition of debate, is better understood as its by-product." Christopher Lasch
"The man who says he is willing to meet you halfway is usually a poor judge of distance." Laurence Peter
"The moment we want to believe something, we suddenly see all the arguments for it, and become blind to the arguments against it." George Bernard Shaw
"The well-bred contradict other people. The wise contradict themselves." Oscar Wilde
"There is only one rule for being a good talker - learn to listen." Christopher Morley
"They defend their errors as if they were defending their inheritance." Edmund Burke
uf, ce greu îmi este, căci am mai comentat o dată, dar din cauza unei erori a s-a şters tot. I hate it when that happens. În comentariul pierdut ziceam că fiecare întrebarea a ta ar putea fi tema unei cărţi întregi şi tot nu ar fi acoperit subiectul în totalitate. Ziceam de asemenea şi că nu are rost să mai irosesc nişte apăsări de taste pentru a scrie ceva ce deja s-a mai scris în numeroase esee, articole, cărţi sau serveţele scămoşate la conferinţe feministe sau misogine. Recomand interesaţilor să citească Femeia Eunuc, o carte care tratează subiectul deschis de tine cu vârf şi îndesat. Eu nu mă consider feministă, cum am scris şi în articolele mele pe mai multe forumuri şi bloguri, însă nu ştiu cum naiba că majoritatea misoginilor suferă de prostie, asemenea blondelor. Eu zic să se bată ei, că ai argumente: blondele versus misoginii proşti. Atenţie, nu am făcut toţi misoginii proşti, aşa că nu-mi săriţi în cap, da? :) Generalizarea unei astfel de teorii ar fi o dovadă de ignoranţă din partea mea - deci nu o fac. Succes la dezbateri.
ReplyDeletescuze de greşeli, nu am mai corectat comment-ul, am dat send direct.
ReplyDeleteapai daca-i s-o luam asa, despre orice subiect se pot scrie carti intregi. mai greu ii sa scrii cateva randuri, sa fii concis(a). asta-i o problema pe care-o am si eu, mereu ma trezesc cu articole de gabarit depasit.
ReplyDeleteeu nu-s de acord cu tot ce s-a scris. e drept ca s-a scris mult, dar si prost. o dezbatere clarifica pozitii si ideea e ca inveti ceva nou. dar, desigur, to each his own, daca tu consideri toate subiectele transate :)
eei... nu vreau să-ţi "plictisex" cititorii:) Plus că începe să mă îngreţoşeze subiectul, pentru că este susţinut mai mult de fanatici: fie de feministe extremiste, fie de misogini hăupleşi. Şi ştii cum e... te baţi cu morile de vânt.
ReplyDelete1. Am cunoscut şi brunete proaste, la fel cum am cunoscut şi blonde f inteligente. Există excepţii, nu-i bine să generalizăm, blabla. Sunt şi exemple recunoscute de blonde pe care le duce capu', şi le duce bine: Sharon Stone - IQ 154, deci genius (printre cei 0.13% din populaţia lumii), Hillary Clinton - IQ 140. S-a tot argumentat cum că testele astea de IQ nu-s relevante, pt că: 1 la mână, există în n variante, cu întrebări şi grade de dificultate diferite şi 2. cuprind şi întrebări ce nu ţin numai de inteligenţă pură, ci presupun şi un set de cunoştinţe a priori. Deci se poate ca doamnele blonde menţionate mai sus să fie nu fie aşa deştepte cum se crede.
ReplyDeleteÎn fine, o altă idee aveam eu referitor la clişeul ăsta cu blondele proaste and it goes like this: se ştie că oamenii sunt atraşi instinctiv de ”diferit”; o blondă înconjurată de-o mulţime de brunete va ieşi de fiecare dată-n evidenţă, iar bărbaţii vor fi atraşi de ea, chiar dacă poate nu-i la fel de frumoasă ca o brunetă din aceeaşi mulţime - it's just human nature; blondele, ştiind că au un avantaj major faţă de brunete din punct de vedere al gradului de interestingness, lucrează tocmai la punctul lor forte: the looks - se duc la sală, îşi cumpără accesorii roz şi chihuahua, se umplu de gablonţuri, nu ies din casă nemachiate la perfecţie, fac o pasiune din shopping etc. Ei, buba e că toate activităţile astea sunt time-consuming şi nu mai lasă loc şi de îngrijirea unei alte părţi a corpului, ce-i drept ascunsă vederii şi deci inutilă, din punctul lor de vedere - creieraşul.
Şi totuşi, nu se poate spune că blondele sunt proaste, la fel cum nu se poate spune despre americani că sunt proşti. Poate-i mai ok să generalizăm la modul ”blondele sunt ignorante” şi n-au neuronii antrenaţi, situaţie remediabilă până la urmă, nu?
Brunetele, în schimb, şi-au dat seama că bătălia cu blondele la capitolul atractivitate pur fizică e pierdută din oficiu, aşa că s-au focusat mai mult pe dezvoltarea personalităţii şi-a inteligenţei, ce le-a rămas şi lor :)
Tot războiul blonde vs brunete l-am privit numai din perspectiva .ro, pt că aici brunetele sunt, totuşi, majoritare şi o blondă mai mult ca sigur va atrage atenţia în orice grup. În schimb, nu ştiu ce s-ar întâmpla în Norvegia sau Suedia - bruneta ar fi pe post de blondă? :) De altfel, cred că e un clişeu caracteristic nouă, nu am mai auzit să apară şi pe la alte naţii. Da' sunt şi eu mică şi blondă pe dinăuntru şi poate mă-nşel...
@rox: eu zic ca toti cei 3 cititori ai mei (adica eu si cele 2 personalitati duble) s-ar bucura puternic de plictisex cu tine.
ReplyDelete@puttycat: ma putty, ai bagat un comentariu atat de adanc si exhaustiv ca n-o sa mai zica nimeni ni'ca. sunt de acord cu ce zici de Hilary, cu corectarea de rigoare: metrosexuala Obama e mai inteligenta decat masculu' alpha Hilary. cat despre Sharon, pasarica i-a mai imbatranit, deci IQ-ul ei este probabil undeva la vreo 98-102 <=> i-as pune-o, dar cu lumina stinsa.
eu as merge un pic mai departe decat tine in ce priveste inteligenta blondelor. majoritate barbatilor spun ca vor femei inteligente, dar daca dau de una suficient de proasta sa le-arate ca-i mai desteapta ca ei, se sperie si fug. este deci necesar pentru femela speciei sa dezvolte capacitati de a-si steganografia materia cenusie. poate ca faptul ca blondele o ascund asa de bine este de fapt un semn al inteligentei lor cu mult superioare.
cre'ca pan-la urma numa' noi 2 am ramas sa dezbatem chestia asta, asa c-o lasam balta. in plus suntem biased, cre'ca suntem amandoi bruneti (ma rog, nu sunt sigur ce culoare-i covoru' tau, dar presupun c-o fi cum esti matale-n ceru' gurii, nu? sau poate, superioritatea ta totala si desavarsita te indeamna sa te vapsesti bruneta ca sa te stegano-steganografiezi?!?)
Io zic că femeile cu adevărat inteligente găsesc întodeauna bărbaţi mai inteligenţi decât ele, care să le-ajute să crească, să evolueze într-un fel sau altul şi lângă care să se simtă tot timpul în largul lor, nu să se cenzureze. Tipele care fac pe prostuţele ca să dea impresia unui ţigan borât plin de aur că-i mai deştept decât ele mă îngreţoşează. Nu mi se pare deloc dovadă de inteligenţă - pe lângă faptul că-i un efort constant să minţi şi să te dai drept alta, te limitează foarte puternic ca persoană. Adicătelea de ce să stai lângă un prost, când e lumea plină de deştepţi de ţi-e mai mare dragu' de ei?! Plus că o relaţie bazată pe o aşa minciună ori moare în fragedă pruncie, ori se târăşte-n scaun cu rotile toată viaţa. (gagica are impresia sau ştie că iubitul e sub nivelul ei-> no respect for his ballz-> no attraction-> relaţie bazată pe bani/status/shit like that)
ReplyDeleteÎntr-adevăr, bărbaţilor le e greu dacă nu imposibil să accepte o gagică mai deşteaptă decât ei. Da' nu mi se pare o problemă atât de mare, majoritatea tipelor inteligente o să reuşească cu siguranţă să-şi găsească parteneri mai inteligenţi decât ele. Poate mai greu, da' deh. Aşa e scris în stele, ăia deştepţi să se strofoace mai mult ca săracii cu duhu'. Nu?
asa gandesti TU. tu fiind, hmmm.. bruneta? ca daca esti bruneta, o blonda poate judeca absolut diferit de la inaltimea IQ-ului de zero K(ewl).
ReplyDeletesi oare barbatul ala, mai inteligent, cum zici tu, poate chiar isi doreste si el una mai inteligenta ca el. de ce sa settle el 4 less?
eu nu prea inteleg ce inseamna superioritatea asta: daca e sa vorbim de superioritate intelectuala, e greu sa spunem. s-au facut sondaje, cercetari, exista niste statistici care sa spuna cat la suta din oamenii planetei au IQ-ul peste 100, cati din astia sunt barbati si cate femei? si, daca exista, dicutia nu mai are nici un rost.
ReplyDeletedaca e sa vorbim de superioritate fizica, e iarasi discutabil. mie mi se pare ca barbatii incep sa se transforme incet-incet in femei!
daca superioritatea inseamna capacitatea de a reusi in viata, atunci clar barbatii sunt superiori. lor le este mult mai usor, cel putin in romania. ca o femeie sa reuseasca, trebuie sa fie capabila sa treaca, o data, peste greutatile inerente in cariera respectiva si apoi sa se lupte cu hoarde de misogini pe care sa-i convinga ca are idei inteligente. daca mai are ghinionul sa fie si frumusica si cocheta...lupta e pierdut din start. multi barbati se concentreaza foarte greu in prezenta unui fund obraznic.
era o faza in "married with childre": copchilul familiei (parca Bud il chema) saliva puternic cu nasul la nivelul decolteului uneia si, cand respectiva a inceput sa vorbeasca, el a exclamat: they're talking! (referindu-se la sani, evident)
nu stiu de ce am impresia ca am mai expus frumoasele idei pe undeva. daca ma repet, aflati ca am idei putine dar fixe! :D
si oare barbatul ala, mai inteligent, cum zici tu, poate chiar isi doreste si el una mai inteligenta ca el. de ce sa settle el 4 less?
ReplyDeleteTu cred că zici asta doar de dragul dezbaterii :P Ok, unii bărbaţi vor femei inteligente, dar nu mai inteligente decât ei, asta o zisesem şi înainte. Poate-or fi câţiva care vor şi chestia asta, să se simtă dominaţi pe plan intelectual, da' cred că-i ceva la fel de anormal pt un bărbat ca dorinţa de a fi dominat sexual (biciuri, cătuşe, may i lick ur boots mistress, fuck me in the ass and that kind of stuff). Or, despre tipii ăştia eu cred că înclină mai mult spre gay şi dorinţa de a fi ”fetiţa” cuiva, da' le e ruşine să recunoască şi aleg the next best thing: femeia-bărbat cu strap-on care le-o trage-n fund în timp ce sunt legaţi de pat.
La fel şi cu dominaţia intelectuală (sau financiară, sau pe orice alt nivel) pe care zici tu că bărbaţii poate şi-o doresc din partea femeilor. Un bărbat adevărat e descendentul lu' caveman care dădea mamutului cu bâta-n cap şi p-ormă îl aducea lu' cavewoman acasă, să-l gătească. Trebile astea au fost foarte bine delimitate de la homo neanderthalus încoace, sunt instinctive şi normale şi se bazează pe diferenţele fizice dintre sexe. Nimic n-are cum să schimbe asta, nici măcar femeile culturiste, alea cu strap-on-uri sau emancipatele care aduc mai mulţi bani în casă. Astea-s doar deviaţii, şi-s acceptate numa' de deviaţi. Acu' nu zic că-i rău să fii deviat, poate normalitatea e plictisitoare şi nu antrenează progresul; cert e că deviaţii ăştia-s minoritari rău de tot pe lângă bărbaţii cu ballz şi tot ce le trebe. :)
@putty: o femeie mai inteligenta nu implica in mod necesar dominare & dat la buci. din motive care mi-ar lua prea mult timp si spatiu sa le explic, o femeie mai inteligenta poate produce o relatie in care un barbat inteligent are senzatia de egalitate. iata ce zice einstein despre prima lui nevasta: Einstein married Mileva on January 6, 1903, although Einstein's mother had objected to the match because she had a prejudice against Serbs and thought Marić "too old" and "physically defective."[20] [21] Their relationship was for a time a personal and intellectual partnership. In a letter to her, Einstein called Marić "a creature who is my equal and who is as strong and independent as I am."[22] (wikipedia)
ReplyDeletenevoia de egalitate este mai adanca, zic eu, decat nevoia de a domina. barbatii care domina prea mult, prea tare si prea multa lume in viata reala, dezvolta nevroze si sentimente de vinovatie (nu toti, dar o mare parte); un alt mod de a privi lucrurile este ca multi barbati isi manifesta dorinta de variety cautand realitati alternative dominarii, simtind nevoia sa devina dominati ei insisi, devenind clienti de matracuce dominatrix.
poate ai fost impresionata de vreun porn recent, dar actul sexual pe care-l descrii exista de mult timp, fiind cunoscut sub numele de BOB (bend over boyfriend) dupa o serie de porn cu acelasi nume. un sex columnist homosexual (caruia eu ii zic shal-batic) l-a popularizat sub numele pegging prin 2001.
@oana: ma bucur ca ma mai citesti, incepusem sa cred ca ma ignori! :)
ReplyDeletedin cate stiu eu, consensul in randul psihologilor este ca diferentele de IQ intre barbati si femei, DACA au aparut in vreun large-scale test de pan-acum, sunt nesemnificative statistic.
sunt in general de acord cu ce zici, dar cu alta nuanta. pentru barbati meseria si viata profesionala sunt mult mai importante. un barbat ajunge sa se identifice cu meseria sa: "sunt Doctor Cutaroiu", sau scrie pe cutia de scrisori "Fam. Ing. Cutarescu". o femeie, desi perfect capabila sa izbandeasca profesional, nu gaseste satisfactie in aceeasi masura in a avansa in ierarhia corporata. este dependenta intr-o masura mult mai mare de stima si dragostea celor din jur.
din observatiile mele, femeile care avanseaza profesional si intra in competitie cu barbatii sunt motivate fie de 1_ dorinta de a dovedi masculului important din viata lor (de obicei tatal) ca sunt "good enough", fie 2_ sunt pe o panta gresita, fie 3_ sunt oportuniste. cazul 1_ are cele mai mari sanse de ramane neschimbat si a avansa pana-n panzele albe. Cazul 2_ sunt majoritatea; le identifici cand le vorbesti despre copii si familie, ocazie cu care li se umezesc ochii si nu mai sunt bune de nimic in ziua respectiva. Cazul 3_ s-au trezit ca fac o multime de bani, sunt constiente ca nu va tine la infinit si poate n-ar putea daca n-ar exista programe de "equal opportunity", nu sunt deosebit de inteligente, dar suficient cat sa avanseze, si-au un suflet sec si searbad. Cele din 3_ au ajuns la concluzia ca dragoste cum ar vrea ele poate nu exista, asa ca macar sa faca banu'. Este practic o situatie de compromis si nu este exclus ca 3_ sa fie evolutia fireasca a lui 1_.
Chestia asta cu egalitatea e o utopie (sau o distopie, depinde de unde-o priveşti). În orice fel de relaţie între oameni există dacă nu o ierarhie cel puţin o specializare, o diviziune a muncii (vorbi economista din mine :D). Adică o să fie mereu conducători şi conduşi, la fel cum o să fie într-o echipă, de exemplu, atacanţi, mijlocaşi, fundaşi. Fiecare face ce ştie el mai bine, ca rezultatul final să dea cu plus. Acuma, că portaru' mai iese şi el în disperare de cauză pe teren să-şi ajute colegii-n suferinţă, asta-i altă chestie :p Desperate times call for desperate measures, e acceptabil să te mai abaţi de la regulile jocului când situaţia o cere şi ai intenţii bune. Totuşi, sunt şanse mari să primeşti gol când poarta e goală (am şi văzut d-astea o grămadă - acu' vorbi fosta microbistă din mine :P)
ReplyDeleteŞi ca să mă întorc şi la ne-feminista din mine, ai şi tu dreptatea ta. Poate inteligenţa femeii stă tocmai în puterea de a-şi manipula bărbatul, de a-l motiva (de-aici şi chestia cu ”în spatele oricărui bărbat de succes e o femeie puternică”), toate astea în timp ce-i întreţine iluzia că-s parteneri, că fac o echipă, c-aşa-i cel mai bine etc. Dpdv al puterii de manipulare, femeile-s deasupra, da (e şi logic, sunt mai in touch with feelings&emotions&stuff deci ştiu să le folosească mai bine pt a-şi atinge scopurile - e şi tehnica pe care se bazează cel mai mult, în orice situaţie. că deh, sunt şi ele sexul slab, tre' să compenseze prin ceva). Da' oare iluziile şi distopiile schimbă cumva realitatea?
visul egalitatii este poate o utopie, ca si perfectiunea, de altfel; este asta insa un motiv sa renuntam la ea?
ReplyDeletece ne facem cu barbatul ala despre care vb tu? nu tine neaparat sa manipuleze. prefera, ca toti barbatii, atacul frontal, si-si da seama cand e el insusi manipulat. ce-i ramane de facut? sa pretinda ca nu se prinde? sa devina un manipulator direct? si chiar a pretinde ca nu se prinde, nu-i si asta o forma de manipulare?
dar mai mult decat orice, oare relatiile bazate pe manipulare nu sunt echivalente cu minciunile de care vbeai mai devreme si pe care pareai ca le detest(ez)i?
ce faci domne, îmi ataci regele? nu e şah mat deocamdată, da' te apropii :p
ReplyDeleteManipularea bărbatului într-o relaţie de prietenă/soaţă e fact, nu o chestie care se poateîntâmpla. Într=o măsură mai mică sau mai mare, se întâmplă întotdeauna. Nenea manipulat are aşadar doo opţiuni:
- să se prefacă cum că domne el nu bagă de seamă, da' alegând când să-i facă pe plac muierii şi când nu. he draws the line, he's always in control, he's Da Man. ambii sunt fericiţi, se ajunge la un echilibru de forţe.
- să atace direct, caz în care fomeia dată în vileag îşi va pune poalele-n cap şi pân' la urmă îşi va muta catrafusele la altu' mai flexibil de fel. ntz, nu-i frumos, nu vrem aşa.
Mai e şi varianta în care el nu-şi dă seama ce i se întâmplă, da' o excludem din oficiu, dacă zici matale :)
Deci rămâne varianta 1, care-i ok pt amândoi şi pt relaţie. Iar un pic de manipulare şi de minciunele din astea acceptate tacit de ambele părţi nu cred că strică nimănui, ba din contră.
Ce mi se pare mie amuzant e că am ajuns să facem teoria relaţiilor. E oarecum ca la tipii care vorbesc întruna şi cu oricine despre sex - e clar că nu-s nici pe departe Don Juani :)
(word verificationu de acu este curvoxr. wicked.)
Iar un pic de manipulare şi de minciunele din astea acceptate tacit de ambele părţi nu cred că strică nimănui, ba din contră.
ReplyDeleteNu mi se pare deloc dovadă de inteligenţă - pe lângă faptul că-i un efort constant să minţi şi să te dai drept alta, te limitează foarte puternic ca persoană. (...)Plus că o relaţie bazată pe o aşa minciună ori moare în fragedă pruncie, ori se târăşte-n scaun cu rotile toată viaţa.
mai ramane sa dai niste exemple de "manipulare si minciunele" care-s ok, ca mie nu mi-e clar. presupun ca nu te referi la alea ale meteorologului de serviciu?!?
gagica stă bosumflată într-un colţ, nu zice nimic. gagiul se satură de uitat la meci şi-ar vrea nişte secs la desert. ”gagico, ce-ai?” ”nimic”. atât întrebarea cât şi răspunsul se repetă în diverse forme de cel puţin 10 ori. când simte că gagiul e aproape de boiling point şi e pericol să plece de-acasă şi să trântească şi uşa-n urmă, gagica face boticul un pic mai mic, şterge câteva lacrimi imaginare şi se hotărăşte să se destăinuie. de obicei, zice ceva în genu ”iubiii, m-am simţit aşa singuuuricăăă *sniff sniiiff* cât ai fost tu ieri plecat cu băieţii *sniff sniiiff* şi înţeleg c-ai şi tu nevoie de libertatea ta, da' *sniff sniiiff* petrecem din ce în ce mai puţin timp împreună şi asta mă întristează aşa tare *sniiiiif final, prelung şi tânguit*” sau ”iubiii, ioneasca şi-a luat maşină nouă da' eu ştiu că i-a luat-o bărba'su, piţipoanca lumii, şi acuma-mi ocupă mie juma' de loc de parcare cu gipanu' ei şi mi-e necaz, mă, mi-e necaz, numa' eu ştiu cât am tras de locu' ăla de parcare şi-acu vine ea, oxigenata şi parvenita, să mi-l ia! şi de ce?! că am maşină mai mică şi-şi permite..”
ReplyDeleteLa finalul manipulării neruşinate în scopul obţinerii de foloase necuvenite, atât materiale cât şi ne-, gagiul mai face şi el un compromis-doo (de multe ori sunt chestii mai mărunte decât rărit ieşirile cu băieţii şi cumpărat maşină noo, pentru astea trebe luni dacă nu ani de smiorcăială şi talent shukar de bocitoare). Şi relaţia merge fericită mai departe, ambii-s mulţumiţi şi obţin ce vor (fomeia simte că l-a prostit şi-n plus obţine şi ce-şi doreşte, bărbatul e fericit că are parte de bjs de mulţumire de 3 ori pe zi şi linişte-n casă până la următorul ”nimic”). Şi ta-daaa they had sex happily ever after!
ufff, ce de comentarii am pierdut! am uitat sa platesc netul si UPC nu prea stie de gluma. :(
ReplyDeletecum adica sa nu te citesc? doar ca raspund acolo unde am si eu o idee razleata prin cap...
ai dreptate, majoritatea femeilor nu sunt atat de interesate de cariera. dar vad atatea situatii in care sunt promovati barbati doar pentru ca-s barbati si nu pentru ca ar fi mai buni decat colegele lor...
discutia despre superioritatea unui sex sau altul e veche si interminabila. ceea ce ma sperie pe mine e nivelul de misoginism in randul adolescentilor. nu toti, vorbesc de cei cu tricouri de firma, seminte intre dinti si manele pe telefon. si la fel de ingrijoratoare mi se pare ambitia multor fete de a deveni femei intretinute de burtosi plini de bani. dar poate asta inseamna acum "a reusi in viata" si sunt eu din alta lume...
@putty: cre'ca numai tu poti face manipularea sa para sexxxy; in rest, parca n-ar fi chiar un deziderat vital..
ReplyDelete@oana: vrei sa zici ca ai luat mancare si-ai platit ratele la casa & intretinerea inaintea internetului? unde-ti sunt prioritatili, oana.i3.ro?!?
presupun ca te referi la niste cazuri de discriminare pe care -evident- nu le cunosc. dar ma gandesc ca managerul care face promovarea are de ales intre a promova pe cineva care-i bun, dar nu tine neaparat s-ajunga prea departe, si-altcineva care nu-i asa bun, dar e plin de ambitie si prin urmare ar putea fi un manager bun la un moment dat.. tough choice :)
intr-adevar, adolescentii au fost intotdeauna pe invers. poate ca un motiv pentru care-s asa este ca parintii lor au trait intr-o lume mai "egala", sau mai bine zis cu aspiratii de egalitate, cu rezultatul ca toata lumea, inclusiv femeile, sunt poate mai putin fericite decat mamele lor. mdeh, tu esti mai aproape de pulsul respectiv, imi dau si eu cu presupusu'
@vreunbarbat: oops! there's none. au cedat cu to(n)tii :)
da, promit sa nu mai fac! de-acum am sa platesc netul intai. naiba sa-l ia ca am uitat de el! si macar de-ar fi prima oara...sau macar ultima!
ReplyDeletein ceea ce priveste promovarea femeilor, da, am un caz in cap. un caz revoltator. omul care a ajuns sef era un incapabil, un isteric si un dezaxat. cea care nu fusese promovata, nevasta-sa, o femeie tacuta, eficienta, inteligenta, gasea rapid solutii la probleme la care altii se blocau. nu numai ca nu a fost promovata in functie de sef dar nici macar nu urca la alte trepte de salarizare. si, ca sa demonstrez ca nu sunt partinitoare, cei doi de care vorbesc au fost colegi de serviciu cu "consortul" meu care venea acasa si-mi povestea indignat ce se mai petrece pe acolo.
dar ai dreptate, e de preferat un om ambitios si cu calitati evidente de lider unuia capabil in meserie dar care clar nu ar fi un sef bun. numai ca se mai intampla si aberatii...
De femeie depinde continuitatea speciei în cea mai mare masură. De aceea societatea ar trebui sa aibe mai mult respect pentru aceasta, si nu ar trebui tratată ca o fiinţă de mâna a doua... E rusinos ceea ce se întâmplă peste tot în lume si cum e tratată aceasta fiinţă.
ReplyDeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDeletetaman eram pe cale sa raspund si-am vazut ca l-ai sters. sper ca nu l-ai scos la protestele consoartei :)
ReplyDeletee din cauza noastra, a amandorura, eu si sotia mea (termenul de "consoarta" nu-mi place... daca fiica mea sta cu noi, este si ea consoarta? anyway...)
ReplyDeletedupa ce am vazut "productia" - "Moartea soricelului", ne-am spus ca noah, omul asta e mai destept ca noi, noi este prosti si nu intelegem, ca noah el e in canada, om mare... care are treaba cu lantul trofic al soriceilor... si care se simte dator sa raspunda la orice interpelare tampita pe blogul domniei sale.
precis o sa ai ceva de scris, dar mai bine invata sa taci.
numai bine
ai intuit bine, iti voi raspunde, dar la articolul cu soricelul. comentariul tau, pentru care iti multumesc, nu prea are a face cu articolul de mai sus.
ReplyDeleteti-as ramane dator daca mi-ai spune (eventual la articolul cu soarecele) care-i interpelarea tampita la care-am raspuns. Noah si lantu' trofic se refera cumva la Arca lu' Noe?
crede-ma, aproape intotdeauna tac atunci cand scriu. un fin de la semaine placut in continuare..
:)