Daca m-am obisnuit cu reguli cretine in aeroport, la politie, la trecerea frontierei, la plata taxelor, la interactiile cu birocratia, ma gandesc la un muzeu ca fiind o oaza dedicata creierului, si nu sfincterului, cum sunt cele sus-numite.
Taman d-aia am fost surprins cand o tanti in uniforma m-a oprit sa intru pe motiv ca am un rucsacel lipit de spate. Zice ea ca am voie numai cu el in fata. Am intrebat-o care-i logica dar n-a reusit sa-mi explice. M-am gandit ca poate este un experiment suprarealist, ca atunci cand actorii incep piesa din mijlocul audientei, de data asta expozitia incepand inainte sa intri.
Am inspriat si aspirat expozitia, iar la sfarsit mi-am cumparat un caledar cu Dali si o carticica pe care o poti vedeain poza de sus dar si in partea a 2-a, a 3-a in lista cartilor. Cand sa platesc – iar, surpriza! Am platit cu cartea de credit, iar cuccoanele de la casa imi baga carticica si calendarul Dali 2010 intr-o punga de plastic care apare pe nota cu $0.05 si imi dau apoi aceiasi $0.05 sub forma unei monezi prapadite. “Pai, de ce?” intreb eu, turtit. “Este complicat sa-ti explicam’, imi zic ele, pe rand si cam deodata, “dar este o lege ca trebuie sa te taxam pentru punga; noi stim ca tu n-o vrei, dar e obligatorie, ca s-o vada cei de la paza, asa ca-ti dam banii de punga inapoi”. “Ioi, ce superrealisti sunteti”, ma gandesc eu in sinea mea, siderat si cosmic. Ele imi capseaza apoi punguta de $0.05 cu chitanta la vedere, exact ca la duty free pe aeroport si reusesc sa evadez din muzeu fara alte evenimente neplacute. M-am razbunat facand poze afara si cateva si in(l)auntru:
Remarc totusi din ce in ce mai ingrijorat ca incetul cu incetul devenim o societate politieneasca. Am ajuns sa acceptam reguli din ce in ce mai cretine fara sa cracnim, fara sa ne punem intrebarea daca e normal, daca poate n-ar trebui cumva sa protestam, sa ne opunem.
Surrealismu’
Suprarealismul a luat nastere in anii ‘20 din epuizarea prea conflictualului Dadaism, cand Andre Breton si altii ca el se regaseau dupa traumele razboiului si urmau indemnul acelui filozof cum ca viata necercetata nu (se) merita, dom’ne, nu (se) merita. Bazat initial pe ideile lui Karl Marx si Freud (Breton era psihoanalist), suprarealismul s-a dorit o forta de schimbare a societatii. Cand cativa din primii suprarealisti au facut niste costume de teatru rus, ceilalti au organizat un protest si au boicotat premiera, pe motiv ca este ceva prea comercial pentru o miscare atat de avant-garde-ista; in anii ‘30 insa, mai multi dintre ei ajunsesera sa deseneze reclame Shell in Harper’s Bazaar. Dar daca acesti artisti au simtit poate, in momentele lor de betie sau exaltare un sambure de vinovatie pentru abandonarea principiilor naive initiale, o figura mustetata se desprinde si pluteste deasupra oricaror scrupule sau mustrari de constiinte.
In partea a doua cercetam exquisite corpse ca tehnica dar si ca revista de articole despre Eliade.
Surse / More info: ago, surreal-things, wiki-ago, art-kno-ss, wiki-sur
 The History of Surrealism (Paperback) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |  Betty Boop V3 Surrealism (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |  Surrealism (Paperback) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |  Twilight Visions: Surrealism and Paris (Hardcover) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |
 Surrealism And Cinema (Hardcover) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |  Surrealism and the Exotic (Hardcover) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |  Surrealism: Genesis of Revolution (Hardcover) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |  Pop Surrealism (Hardcover) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn) |
Faină faza cu punga, având în vedere subiectul. :)))
ReplyDeletesi mai fain ii ca prietena mea i-a intrebat daca nu se poate sa ne dea o punga de hartie, si ei or zas ca nu, ca tre' sa fie transperanta, sa vaza security ce-i in ea. eu le-am zis c-ar putea sa foloseasca hartie de calc, or una soiled in ulei, si ele or ras si-au zis ca-i idee buna.
ReplyDeleteIdiotănberg! Care vasăzică, dacă e transparentă, da' am cinşpe mii de obiecte în ea sau nişte treburi împachetate în ziare, ce pielea mea mai vede sechiuritii? E dobitocenie mare p-acolo, cred că te distrezi perpetuu.
ReplyDeleteM-ai rupt la fălci cu hârtia uleioasă, ha-ha-ha!
Pai si eu am patit faza cu rucsacul prin anticariatele din Franta, dar acolo imi spuneau ca daca il am in spate pot face fara sa vreau o miscare gresita si pot darima exponatele... la un muzeu de arta insa, nu vad cum ar merge explicatia asta.
ReplyDeleteStii ce cred? Cei care merg la expozitii de arta is mai firavi, si se darama mai usor..
ReplyDeleteChestia cu rucsacul in fata am mai vazut deja. La niste muzee in Europa, daca nu ma insel. Chestia ca rucsacul poate sa dea jos ceva sau sa sparga e valabila pentru sculpturi si piese de ceramica, asa ca nu e chiar timpita, cred.
ReplyDeleteMax
si totusi, mie mi se pare un prost compromis intre siguranta exponatelor si accesul oamenilor. un rucsac mic, mulat pe spate n-are cum sa dea jos nimic (era genul care sta numai pe-un umar). daca da, oare nu-i mai simplu sa interzicem pur si simplu accesul oamenilor complet si sa poti admira un muzeu printr-un terminal cu o aplicatie 3D? sansele de a darama ceva ar fi zero atunci..
ReplyDelete