Intamplarea cu galeria de arta si suprarealismul este un prilej de a privi in trecut, la inceputurile acestui curent si chiar si la inceputurile mele...
Dezgroparea mortilor poate fi o idee buna, in special cand e vorba de..
..Cadavrul superbisim
In liceu am avut o creatie bazata pe aceasta idee fara sa stiu ca poarta un nume morbid. Imi placea o bruneta cu ochii verzi, ii vom zice Lox. N-am facut niciodata un pas decisiv pentru ca de cate ori ma apropiam de ea, simteam un miros de par nespalat care-mi muta nasul din loc. I-am intrebat pe altii, cum ar fi Agurida, daca sunt singurul care simtea acest miros si se pare ca da, eram. Agurida a simtit de asemenea nevoia sa adauge un adagiu (sic) profund: “pestele de la cap se-mpute”, imi zise, stricandu-se de ras.
Lox m-a dus intr-o zi in podul liceului, sa-l exploram. Era plin de praf, umbre, si spiritele inocente ale fostilor elevi, ingenuncheate de profesorii mitologi. Eram excitat de aventura, am vrut s-o trag spre mine, dar luminita jucausa pe care i-o prinsesem in ochi putea (si parea mai degraba) sa insemne, “hai sa te vad, esti in stare?” ceea ce m-a enervat – eu-s in stare de orice, dar de obicei nu vreau, fa! Totusi, mi-a placut initiativa ei, si m-am gandit s-o rasplatesc c-o poezie. Aveam tendinta sa devin prea dramatic in chestii de amor, eram nitel prea romantic si idealist, si de cate ori reciteam poeziile scrise cu catia ani mai devreme mi se pareau prea dulcegi si mi se facea greata. Asa ca i-am propus lui Agurida sa scriem poezia impreuna, un rand fiecare, si lui i s-a parut o idee buna. Agurida era un om hands-on, baiat destept, fotbalist bun, si abonat la revista Prostitutia, care era una din putinele hartii regulate care tineau loc tineretului de regulare. Nu mi-o amintesc pe toata, dar era ceva de genul
Eu: ..cutremurat, sa te privesc inept
Agurida: Si sa te albesc pe piept!
N-am facut nici o copie, i-am dat demoazelei originalul. Ea a citit, s-a-nrosit si-apoi a facut-o bucatele, spre durerea mea, care retraiam astfel o alta trauma a copilariei.
Salvador’u’ imortel
Probabil ca nimeni n-a realizat desprinderea de orice considerente morale in aceeasi masura ca Dali, care probabil s-a uitat indelung in interior, si-n loc sa fie oripilat, a-nvatat sa se iubeasca (numai?) pe sine. Orwell era oripilat de personalitatea sa:
One ought to be able to hold in one's head simultaneously the two facts that Dalí is a good draughtsman and a disgusting human being. The one does not invalidate or, in a sense, affect the other. Cand Franta, unde a prosperat, a intrat in WW2 si mustetatu' s-a mutat, Orwell spune :When the European War approaches he has one preoccupation only: how to find a place which has good cookery and from which he can make a quick bolt if danger comes too near.
Dali a flirtat cu anarhia, comunismul, catolicismul si cam orice “ism” i-a iesit in cale. Acest flirt a fost mai mult decat involved: el a trimis telegrame de congratulare nu numai lui Franco, dictatorul fascist in tara caruia locuia, dar si lui Ceausescu, de ziua lui, cu care n-avea nimic a face – publicata de Scinteia pe 2 Aprilie 1974. Eu inclin sa cred ca aceste “indulgente anilingvistice” erau modul lui de a celebra intretaierea suprerealismului cu realitatea (sau in cel mai diluat caz, un mod ciudat de a contrabalansa un exces necesar supravietuirii spre dreapta cu unul ne-necesar spre stanga). A mai zis:
Every morning upon awakening, I experience a supreme pleasure: that of being Salvador Dalí. Intr-un interviu cu Wallace de la 60 Minutes, vorbea despre sine la persoana a III-a: Dalí is immortal and will not die.
SupraSolutia
In paralel cu “pervertirea” si comercializarea suprarealismului, in Europa se petrecea o alta porcarie graduala: Holocaustul, sau pregatirea sa. Cand, copil fiind, am auzit prima data ce s-a intamplat, nu mi-a venit sa cred: Cum de au acceptat asa ceva? Intrebarile au dainuit cand am mai crescut: De ce nu s-au razvratit, de ce n-au luptat?! Cum e posibil ca un popor al carui stereotip este ca se lupta la infinit pentru cea mai simpla idee intr-o discutie a acceptat o astfel de soarta?!? Mult mai tarziu am aflat ca o multime de rascoale si razmerite au avut loc, unele mai organizate, majoritatea nu. Dar probabil motivul determinant in realizarea “solutiei finale” a fost nu atat lipsa de reactie a victimelor, cat faptul ca aceste crime s-au produs in pasi mici, de-a lungul multor ani. M-am intrebat ce-as fi facut eu dac-as fi fost un plod evreias gen Once Upon a Time in America in Berlinul sau Warszowia anilor ‘30. Sunt putine sanse c-as fi supravietuit. Cred ca nu mi-ar fi venit sa cred ca asa ceva ar fi posibil, ca oameni educati, normali, ar lasa asa ceva sa se intample. As fi gasit refugiu in suprarealism sau alte curente care musteau de seva in acele vremuri si-as fi fost mult prea obosit sa ma mai lupt cu realitatea atunci cand momentul cheie ar fi venit.
Intre aceste ganduri aflu de la tlön (tlon-society-sebastian) despre un articol in Exquisite Corpse despre “prietenia” dintre Eliade si Mihail Sebastian (corpse-eliade), sau mai bine zis eforturile acestuia din urma de a pastra o conexie cu un Eliade luat din ce in ce mai mult de vantul de vest. Articolul (corpse-eliade) merita citit.
In mod ciudat, tehnica profund introspectiva a suprarealismului, oscilatia continua intre extrema stanga si cea dreapta, intre ideal si genocid, intre etica si estetica, intre prietenie si indiferenta pare sa intretaie nu numai viata lui Dali, ci si a lui Eliade. Elie Wiesel spunea ca
Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta.
Surse / More info: corpse-eliade, tlon-society-sebastian, wiki-exquisite, once-upon-imdb
Exquisite Corpse: Surrealism and the Black Dahlia Murder (Hardcover)
The Exquisite Corpse: Chance and Collaboration in Surrealism's Parlor Game (Hardcover)
Surrealism: Skira Mini Artbooks (Paperback)
The Essential: Surrealism (Hardcover)
),
discriminare - PC (),
me-myself-and-i ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
