Ce cred eu despre Nietzsche si opera sa?
nazismu’
In primul rand, ma enerveaza la culme asocierea sa cu nazistii. Propaganda nazista a fost geniala in aceea ca a stiut sa apeleze la partile cele mai intunecate ale constiintei colective impingand in fata in mod selectiv cateva dintre cele mai luminoase simboluri si ganduri ale culturii umane. Svastika, un simbol milenar al orientalilor asociat cu pacea si stabilitatea adoptat pana si de Rudyard Kipling (vezi ce-nseamna sa fii Om) a avut probabil de suferit cel mai mult. Dar nici Nietzsche, care in acele vremuri tocmai incepuse sa fie cunoscut n-a scapat cu basma curata, chit ca el renuntase cu prima ocazie la cetatenia prusaca (proto-germana), devenind apatrid, si s-a considerat intotdeauna mai mult polonez decat neamt. El face parte din contingentul cultural rechizitionat, nationalizat si apropriat (samavolnic, duh!) de nazisti – insulta la care s-a adaugat apoi injuria de a fi apoi asociat cu gandirea extremista. La polul opus, Freud a fost puternic influentat de ideea lui N de a cauta motivatii simple, atavice pentru actiunile si credintele omenesti, iar Cioran se numara si el printre cei atinsi de imbratisarea sa cerebrala.
dumniezo
N n-a avut nici o agenda politica, el incercand sa se adreseze intelectului cititorilor sai si lasand aplicatiile practice pentru cei mai putin bolnavi si mai functionali fizic ca el. Totusi, cele mai citate 3 cuvinte din prolifica sa opera, “God is dead”, dau deseori celor care nu au rabdare sau capacitate de intelegere pentru a-l citi suficienta munitie pentru a-i arde gandirea pe rugul rezervat ereticilor. Probabil intrebarea fundamentala pe care tre’ sa ti-o pui inainte de a-ncepe sa-i rumegi scrierile ateist-individualist-hedoniste este in ce masura poti accepta retrairea propriei vieti, in fiecare detaliu, ad infinitum. Daca poti si vrei, vei intelege ca desprinderea de inrobirea cerebrala inerenta mai tuturor credintelor religioase este in fond un demers umanist, nascut inca de la Renastere, si nu inventia lui N.
moralitate si religie – pentru zdrente?
Multe se pot spune despre ideile sale oarecum mai transante. Este clar ca au aparut spre sfarsitul vietii, cand trupul sau era din ce in ce mai mancat de boala (probabil sifilis – ca Eminovici?). Oare nu-i normal ca cineva care incearca sa gaseasca puterea de a continua sa traiasca intr-un trup care-l inseala tot mai des sa alunece in panta ascutirii contrastelor?
Cat despre religie, el isi rezerva intr-adevar sagetile cele mai ascutite pentru religia crestina, pe care o vede ca fiind corupatoare si coruptibila, pangarind nobilele si profund umanele valori ale Romei (orgii 
also sprach ala cu ‘s’
Cartea asta-i scrisa in limbaj biblic, dar, ca mai toate scrierile lui N, nu surade religiei si in special crestinismului. E plina de metafore naturofile de sorginte naiv pre-socratica. Iata ce zice keylawk:
Zarathustra is NOT a proponent of objectivist nihilism. He is explicitly trying to FREE humankind from metaphysics and its thin-lipped sour Schopenhauer bower. It is Socratic! The opposite of a Will with a need to be UBER.
Zarathustra arrives to make way fur die Ubermensch. Eternal return as optimistic destiny. A startling rejection of Wagnerian pessimism and his own earlier teaching.
Zarathustra (care de fapt e N deghizat) e un super-smeker singuratec, incapatanat (sau self-confident, self-sufficient & self-assured, dupa caz), introspectiv intelept care facea figuri insotit de un sarpe si-un vultur. Desi el insusi bolnav, N considera ca numai cei mai sanatosi, care pot iubi viata in totalitatea sa, pot imbratisa acesta stare de gratie psiho-mentala. Este deci de mirare ca aceste idei au fost folosite de un regim ce propovaduia o rasa superioara de oameni inalti si blonzi, regim condus de un popandau rotofei, scund si brunet? Este oare posibil ca atat filozofia lui N, cat si cosmarul rasei superioare sa fie o uriasa proiectare a luptei cu sine si cu nevrozele / neajunsurile personale a unor outgrown egos onto unsuspecting contemporaries?
existentialismu’ si studiul filosofiei
N este considerat alaturi de Kierkegaard ca fiind primii existentialisti involuntari. Existentialismul emite o oarecare nemultumire cu filosofia clasica, pe care o vede ca fiind mult prea abstracta si neraspunzand nevoilor umane. Imi place s-o vad ca pe un protestantism secular.
Mi-am pus mai demult intrebarea cum este cel mai bine sa-ncepi studiul filosofiei. Nu cred ca-i indicat sa-ncepi in mod cronologic, intrucat exprimarea clasicilor este dificila. “Plato e plictisitor” a zis N. Pe de alta parte, sa-ncepi cu existentialistii din prima si cu dispretul lor relativ pentru filosofia ce i-a precedat ar putea fi prea seductiv si deci periculos, in absenta unor cunostinte mai aprofundate despre clasici. Am inclus asadar sub surse cateva carti recomandate incepatorilor, ca si mine. Iata ce zice Existanai:
Existentialism by Robert C. Solomon (Paperback - Sep 1 2004)
Existentialism For Dummies by Christopher Panza and Gregory Gale (Paperback - Jul 18 2008)
Existentialism from Dostoevsky to Sartre by Walter Kaufmann (Paperback - Jan 1 1957)Sources / More info: google-books-thus-spake-1, google-books-thus-spoke-2, nietzsche-bbc-documentary, nietzsche-society, library-thing-thus-spoke, also-sprach-gutenberg-etext, also-sprach-librivox-audio, also-sprach-gutenberg-original-de, nietzsche-philosophy-talk, nietzsche-source, nietzsche-forum, wiki-existentialism, philosophy-intro, existentialism-intro
The Oxford Companion to Philosophy by Ted Honderich (Hardcover - April 14 2005)
Sophie's World: A Novel about the History of Philosophy by Jostein Gaarder, Paulette Miller, and Paulette Moller (Hardcover - Oct 1 1994)
Philosophy For Dummies (Paperback) by Tom Morris
History of Western Philosophy by Bertrand Russell (Paperback - Oct 30 1967)
Dream Of Reason (Nov 26 2002) by Anthony Gottlieb
What Is Ancient Philosophy? by Pierre Hadot and Michael Chase (Hardcover - Jun 17 2002)
Six Great Ideas by Mortimer J. Adler (Paperback - Dec 1 1997)
Zeno And The Tortoise: How To Think Like A Philosopher by Nicholas Fearn (Paperback - April 10 2002)
Ten Philosophical Mistakes by Mortimer J. Adler (Paperback - April 1 1997)
Story of Philosophy by Will Durant (Paperback - Oct 30 1967)
Confessions Of A Philosopher (Nov 8 1999) by Bryan Magee
Thinking Things Through: An Introduction to Philosophical Issues and Achievements by Clark Glymour (Paperback - Jan 1 1997)
Labyrinths of Reason: Paradox, Puzzles, and the Frailty of Knowledge by William Poundstone (Paperback - Dec 1 1989)
The Problems of Philosophy by Bertrand Russell and John Skorupski (Paperback - Mar 1 2001)
Penguin Classics Complete Essays by M Screech and Michel de Montaigne (Paperback - Mar 29 2004)
Sovereignty of Good by Iris Murdoch (Paperback - May 23 2001)
A Dialogue on Personal Identity and Immortality by John R. Perry (Paperback - Mar 1978)
Guide to Philosophy by C. E. M. Joad (Paperback - Jun 1 1957)
Plato on Love: Lysis, Symposium, Phaedrus, Alcibiades, with Selections from Republic and Laws (Mar 30 2006) by Plato and C. D. C. Reeve
The Concept of Mind: 60th Anniversary Edition by Gilbert Ryle (Hardcover - Aug 4 2009)
The Great Philosophers: An Introduction to Western Philosophy by Bryan Magee (Paperback - Nov 1988)
Mastering Philosophy (Sep 1991) by Ant Harrison-Barbet
Philosophy: A Beginners Guide by Jenny Teichman and Katherine C. Evans (Paperback - Nov 15 1999)
Introducing Sartre, 2nd Edition by Philip Malcolm Waller Thody (Paperback - Sep 30 1999)
What Is Philosophy? by Gilles Deleuze, Felix Guattari, and Fa(c)LIX Guattari (Paperback - Jul 1996)
Get a Grip On Philosophy by Neil Turnbull (Paperback - Jun 8 2003)
I Know This Much Is True: A Novel by Wally Lamb (Mass Market Paperback - Nov 17 2003)
Sense and Sensibilia by J. L. Austin and G. J. Warnock (Paperback - Sep 1 1990)
Introduction to Philosophy: Classical and Contemporary Readings by John Perry, Michael Bratman, and John Martin Fischer (Paperback - Oct 3 2006)
Writing Philosophy: A Student's Guide to Writing Philosophy Essays by Lewis Vaughn
Philosophy of Religion: A Guide and Anthology by Brian Davies (Paperback - Jul 1 2000)
Complete Idiot Guide Eastern Philosophy by Jay Stevenson (Paperback - Jan 21 2000)
The Consolations of Philosophy by Alain De Botton (Paperback - April 3 2001)
The Blackwell Companion to Philosophy by Nicholas Bunnin and Eric Tsui-James (Paperback - Nov 13 2002)
A Companion to Aesthetics: The Blackwell Companion to Philosophy by David E. Cooper and Robert Hopkins (Paperback - Aug 3 1995)
Complete Idiots Guide Philosophy by Jay Stevenson (Paperback - Jun 7 2005)
Continental Philosophy since 1750: The Rise and Fall of the Self by Robert C. Solomon (Paperback - Oct 1 1987)
From Rationalism to Existentialism: The Existentialists and Their Nineteenth-Century Backgrounds: The Existentialists and Their Nineteenth-Century Bac by Robert C. Solomon (Paperback - Jan 2001)
Philosophy 1: A Guide Through the Subject by A. C. Grayling (Paperback - Aug 1 1998)
Short History of Ethics: A History of Moral Philosophy from the Homeric Age to the Twentieth Century, Second Edition by Alasdair Macintyre (Paperback - Jan 1998)
Philosophy for Beginners by Richard Osborne (Paperback - Nov 1 1992)
Introducing Philosophy by Dave Robinson (Paperback - Aug 2 2004)
Critique of Religion and Philosophy (April 1 1979) by Walter A. Kaufmann
Irrational Man: A Study in Existential Philosophy by William Barrett (Paperback - Jul 1 1962)
A Brief History of Western Philosophy by Anthony Kenny
Ancient Philosophy: A New History of Western Philosophy, Volume 1 by Anthony Kenny (Paperback - Jul 15 2006)
Medieval Philosophy: A New History of Western Philosophy, Volume 2 (May 15 2007) by Anthony Kenny
The Rise of Modern Philosophy: A New History of Western Philosophy, Volume 3 (Paperback)
Passion of the Western Mind (Mar 16 1993) by Richard Tarnas
Metaphysics (Oct 1985) by Bruce Aune
Philosophy For Understanding Theology by Diogenes Allen and Eric O. Springsted (Paperback - Nov 15 2007)
Philosophical Introduction to Theology by J. Deotis Roberts (Paperback - Dec 1999)
Age of Ideology (Jun 1956) by Henry D. Aiken
The Classics of Western Philosophy: A Reader's Guide by Jorge J. E. Gracia, Gregory M. Reichberg, and Bernard N. Schumacher (Paperback - Feb 24 2003)
The Columbia History of Western Philosophy by Richard H. Popkin, Stephen F. Brown, and David Carr (Paperback - Dec 2005)
Philosophy Files by Stephen Law (Paperback - Aug 22 2002)
foarte foarte tare !!! thnx
ReplyDeletemerci. ma bucur sa aud acest compliment de la cineva care probabil n-a aflat nimic nou in cele de mai sus :)
ReplyDeleteSophies World, pe care văd că ai inclus-o deja, o recomand eu.
ReplyDeleteÎn cazul nevoie de 3 introduceri în filosofie pentru a fi introdusă în filosofie. Una a fost Lumea Sofiei, a doua a fost filosofia de la şcoală şi a treia filosofia "predată" într-un cerc restrâns. Toate trei au venit în ordine cronologică şi da, a fost infect să dai de Planton, Socrate, Aristotel şi să nu fii în stare să le apreciezi cuvintele la adevărata lor valoare.
Însă dacă nu cronologic, nu prea ştiu cum mergea altfel introducerea asta.
Până la urmă poate că studiul ei ar trebui să înceapă cu studiul propriei firi...
cand ma uit pe blogul tau, realizez cat sunt de tembela si ca ar trebui, din decentza, sa predau cheile de la biblioteca si sa ma intorc la profesia capatata imediat dupa liceu, adica silvicultor. din tot snopul de carti pe care le-ai prezentat, am citit doar trei. de fapt, autori mentionati de tine: gilles deleuze ( capitalism si schizofrenie, nietzche ( pentru ca are motto-ul ala superb al lui foucault, si pe mine m-a impresionat foucault de cand am citit nasterea inchisorii); asa...am mai citit d. robinson (cate ceva despre platon), si richard osborne, despre sociologie. p-asta mi-a cerut-o in facultate. in reeeeest, n-am citit nimic de pe lista ta. de fapt, n-am mai citit nimic de luni de zile. in afara de dan puric,pentru ca-l pretuiesc, e nehoian de-al meu si am copilarit in curtea lui
ReplyDeletece-am zis la foucault? am precizat titlul secundar. de fapt era: a supraveghe si a pedepsi. am memorie secventiala
ReplyDelete@Dr. Lecter: in primul rand, eu am si zis ca majoritatea acestor carti nu numai ca nu le-am citit, dar n-am ajuns nici macar sa le rasfoiesc; ar fi absurd sa ma dau rotund cu carti recomandate de altii..
ReplyDeleteLe-am pus aici pe toate fiindca vreau sa le gasesc mai usor cand mi se plictiseste neuronu' de singuratate si canta cantecele Angelei Similea.
Sunt convins ca ai citit mai multe ca mine, eu poate, cel mult, stiu a o face pe deshteptu' mai bine :)
@Bau: presupun ca zici "in cazul meu, a fost nevoie de", corect?
ReplyDeleteEvident ca demersul cognitiv introspectiv este daca nu scopul, cel putin o parte integranta din studiul filosofiei. Totusi, ca sa te-ntelegi pe sine, te-ajuta nespus gandirea si pietrele de temelie ale altora. Si nu poti sa te uiti numai la ultimii, ignorandu-i pe primii. Iata de ce, zic eu, cel mai bine e sa-ncepi cu sinteze si carti introductive, si apoi sa aprofundezi ce-ti place si ce te atrage.
Dar decat sa ne tot batem noi capul cu cum sa-ncepem, poate-ar trebui sa-l intrebam pe Becali: el a facut banu' bun si e si filosof, mai nou. George Soros a facut intai filosofie si-abia p-orma banu'. Fiecare cu prioritatile sale. Chiar, stii ce filosof a zis "first, you get the money. then, you get the power"?
Fără a fi existenţialist, ba din contră, există o oază de umor la tine pre care o întrevâd în talent. Sincer, nu fac des complimente, ba din contră, şi bănuiesc că ţi-ai dat seama. Apoi, m-am uitat la lista de cărţi. Sper că nu le-ai citit pe toate... Ar fi înnebunitor. Stai să găsesc cum se zâmbeşte pe net fără diacritice :). Hmm aşa.
ReplyDeletePS: cea mai tare carte mi se pare aia filozofică pentru tolomaci, dar îmi scapă autorul, unu Morris. Am gasit o versiune pre limba mea şi m+am crăcănat într-un spagat reticular iedeologic. Sincer, am habar de ceva, dar mai bine o las baltă. Toate cele bune
ReplyDeletepai asta am zis in comentariul anteprecedent (primul catre Dr. Lecter): nu le-am citit pe toate, abia 2. Le-am adunat sa am de unde-alege cand mi se scoala de filosofie :)
ReplyDeletemerci de complimente. umorul e important, ca altfel m-as plictisi scriind, si daca eu ma plictisesc, ce sa mai zic de cei care trec p-aici?!
daca ai ceva de zis despre filosofie, nu te sfii! asa cum tot incerc sa spun, sunt tare departe de a fi "cunoasior" (sic)!
monsieur sincere felicitari pt articol.
ReplyDeleteanyway [ca tot se vorbea aici de foucault deleuze etc] as vrea sa adaug: influenta lui nietzsche in arta/literatura sec 20 e atat de coplesitoare [j conrad, eliot, mahler, hesse, mann, kubrick, sartre, kazantzakis etc etc - sunt greu de conceput fara N] incat se trece'n planul 2 contributia pur filozofica, "tehnica", a lui N.
dar se poate argumenta ca in fond ce numim azi "postmodernism" e pur si simplu "nietzscheanism": heiddeger adorno foucault deleuze derrida baudrillard vatimo - i'au dedicat lui N volume intregi, studii obsesive...
se zice ca marx-freud-nietzsche stau la baza gandirii contemporane. well din astia 3 singurul care mai poate fi citit, acum, fara rezerve - e N.
my 2 centz :)
merci de adaugire! cand zici de eretica treime ce sta la baza, vad exact ce vrei sa zici, dar sunt curios: cine o zas asta primu'?
ReplyDelete@strelnikov- Eu n-as fi de acord ca tot ce inseamna azi post-modernism, se deriva doar din Nietzsche. Intr-adevar, N este un pilon central al gandirii postmoderne, dar nu este singurul. Iar din filosofii enumerati de tine, categoric l-as scoate pe Heidegger, nu in sensul in care nu ar fi fost influentat absolut deloc de N, dar sistemul sau e mult prea complex si mult prea vast incat sa il reduci doar la N. As spune ca o influenta mai mare o are Husserl, decat N. Iarasi, daca vorbim de existentialism, nu sunt de acord ca existe influente doar de la Nietzsche si Kierkegaard, pentru ca existentialismul modern, datoreaza foarte mult fenomenologiei.
ReplyDelete@bonobo: well formula e destul de raspandita [si cred, corecta] am dat peste ea in mai multe locuri.
ReplyDeletede ex deleuze zice intr'un studiu superb [pensée nomade - 72]:
"luam ca debut al culturii noastre moderne triada: nietzsche-marx-freud."
@mihnea: ur right e f greu sa plasezi radacina postmodernismului intr'un singur loc: e vorba de un curent prin definitie plural multiplu uneori contradictoriu.
cred totusi ca marile teme postmoderne [such as disparitia metafizicii, irelevanta cognitiva a religiei, abandonarea "sistemelor", neincrederea in ratiune, intr'un fel disparitia Filozofiei ca "meta"-stiinta, obsesia pt filologie si antropologie, contextualizarea oricarui enunt, relativismul etc etc] au fost dezvoltate de nietzsche, cu cel putin o generatie before husserl.
pe heidegger il cunosc cel mai putin dintre cei enumerati [aproape deloc de fapt] dar stiu ca i'a dedicat lui N cateva volume [desi grila in care'l citeste pe N e personala - chiar eronata spun unii - si axata pe "vointa de putere", carte scrisa mai putin de N cat de sora lui, in perioada cat N era leguma in ingrijirea ei].
oricum discutia e lunga.
@strelnikov: Imi voi inmuia papilele oculare in deleuze cu pr(ox)ima ocazie!
ReplyDeleteOrice propozitie reductionista este in esenta controversiala. Dar desi ma enerveaza ca cineva da la o parte atatea galeti de gandire, vad de unde vine si ce vrea sa zica..
@mihnea: nu stapanesc subiectul indeajuns de bine incat sa ma pot avanta cu un "full endorsement", dar sunt de acord ca astfel de reduceri sunt deseori incorecte. intr-o zona a cunoasterii umane unde fiecare incearca sa contribuie aducand ofrande celor dinainte (ca de altfel si in alte "zone"), N s-a pus de-a curmezisul, a facut asta in cunostinta de cauza, si a facut-o destul de bine. dar il face asta fundamentul zgarie-nor-ului in care ne-am mutat? indoi-m-as..
Da, am mâncat un "meu".
ReplyDeleteŞi nu ştiam cine a spus aia, dar am căutat şi-am găsit că e din Scarface :P
Ceva cam tirziu, intru si eu in discutie.
ReplyDeleteDoua observatii despre Nietzsche. Unu la mina, din cite stiu eu, sora-sa nu a fost deloc straina de legatura ombilicala pe care nazistii au inteles sa si-o inventeze cu Nietzsche.
Doi la mina, eu nu m-as grabi sa calific scrierile lui N drept "ateiste". Cred ca o asemenea calificare ar fi cel putin inadecvata. Desigur ca N. este extrem de virulent impotriva crestinismului - e vorba insa de un crestinism inteles ca ideologie impusa de o organizatie bisericeasca mondiala, si nu de un simplu sistem de credinte benign. Ceea ce-l supara pe N. este faptul ca respectiva ideologie lucreaza, prin marile sale teme, impotriva omului ca atare. Noi interpretam prin simplul fapt ca traim, ori crestinismul se indreapta impotriva modurilor noastre de interpretare si de traire intrucit se indreapta deopotriva impotriva spiritului si trupului nostru, mortificindu-le pe ambele. Nu mai continui, ideea este ca nu am prea gasit in N. pasaje indreptate impotriva lui Dumnezeu ca atare. De obicei, atacurile sint impotriva crestinismului ca religie (adica impotriva unei interpretari a vietii care ameninta sa devina universala, fiind deja si opresiva). Cit despre "Amurgul Idolilor", un profesor de hermeneutica imi spunea ca traducerea corecta ar fi "Zorii idolilor" (prin "idoli" sau "zei" trebuie sa intelegem intotdeauna idei dominante, prejudecati, etc.). Nietzsche nu doar darima idolii cu ciocanul, vorba lui (aici ar fi amurgul, in engleza "dusk"), dar apoi construieste ceva pe darimaturi: aici ar fi zorii noilor idoli (in engleza, "dawn"), al caror simbol este Zarathustra.
Si doua recomandari: on-line puteti consulta gratis si Stanford Encyclopedia of Philosophy. O carte foarte faina, a unui autor la fel de fain, Thomas Nagel, este "What Does It All Mean?: A Very Short Introduction to Philosophy" (1987), Oxford University Press.
Multumim :)
ReplyDeleteDe cartea lui Nagel nu am auzit, Stanford Encylopedia of Philosophy(N entry) este primul link in sursele din articolul precedent despre N.
Cat despre ateismul vs deismul lui N, este dificil de caracterizat, dat fiind ca nu l-am citit in amanunt, nu l-am purecat catusi de putin. Cateva din ideile sa apropo de "God" sunt probabil indreptate numai impotriva Dumnezeului crestin, dar asta este deja o interpretare subiectiva.
O alta problema in a pune o astfel de eticheta pe gandirea cuiva este ca de obicei atitudinea cuiva fata de God variaza in functie cu varsta. Nu intotdeauna ultima pozitie (cronologic) este si cea mai bine argumentata, iar in ce-l priveste pe N, ce ne-a ramas de la el din ultima parte a vietii este bruiat de starea sa psihica, probabil de ordin patologic, si de sora-sa, care avea propria agenda si propriul mod de a privi lumea si n-a ezitat sa si le impuna.
Einstein, pe de alta parte, si-a exprimat "credintele" cat se poate de succint. El nu s-a declarat "agnostic" si a virat catre "deism", tocmai pentru ca avea oroare de ateii care improasca arogant cu noroi inefabilitatea Universului:
"My religion consists of a humble admiration of the illimitable superior spirit who reveals himself in the slight details we are able to perceive with our frail and feeble minds. That deeply emotional conviction of the presence of a superior reasoning power, which is revealed in the incomprehensible universe, forms my idea of God."
(The following is from Einstein and Religion by Max Jammer, Princeton University Press)
"I'm not an atheist, and I don't think I can call myself a pantheist. We are in the position of a little child entering a huge library filled with books in many languages. The child knows someone must have written those books. It does not know how. It does not understand the languages in which they are written. The child dimly suspects a mysterious order in the arrangement of the books but doesn't know what it is. That, it seems to me, is the attitude of even the most intelligent human being toward God. We see the universe marvelously arranged and obeying certain laws but only dimly understand these laws. Our limited minds grasp the mysterious force that moves the constellations."
"I cannot imagine a God who rewards and punishes the objects of his creation, whose purposes are modeled after our own - a God, in short, who is but a reflection of human frailty. It is enough for me to contemplate the mystery of conscious life perpetuating itself through all eternity, to reflect upon the marvelous structure of the universe which we can dimly perceive and to try humbly to comprehend even an infinitesimal part of the intelligence manifested in Nature."
@Bau: cine cauta, gaseste, mamaliga prapadeste. ce altceva ai mai gasit? :)
ReplyDelete@ bonobo
ReplyDeleteEi, vezi tu, uneori asta nu-mi place la tine: ca in unele chestii ne intilnim, deci discutia se inchide. Era mai interesant sa ne dam in cap :)
Glumesc, desigur. Si glumesc si cind citez, in cele ce urmeaza, urmatoarea intimplare scrisa de Eliade in Jurnalul sau (tradusa si adaptata de mine): omul (aka Eliade) se duce la Papini. Primul lucru pe care i-l spune: dom'le ma enervezi, te-am urit ani de zile pentru ca ai simtit si ai scris inaintea mea ceea ce am simtit si voiam sa fi scris eu! La care mosul Papini ii spune blind: "Deagul meu, spiritele mari se intilnesc..."
Lasind gluma la o parte, hai sa gasim si un subiect de comntroversa, ca altfel nu mai are farmec :) :)
A, si vezi ca am raspuns lepsei. Acuma e rindul meu sa fiu curios in privinta parerii tale asupra raspunsurilor mele :)
Am putea avea o dezbatere pe teme filozofice, problema fiind insa ca bagajul meu de cunostinte in domeniu este probabil inferior celui pe care-l ai tu. Chiar si-asa am putea gasi o tema limitata pe care sa ne duelam, dar nici asta nu-i usor.
ReplyDeleteCat despre Eliade si Papini, eu patesc asta cu Gladwell. Am impresia ca-mi fura ideile, gaseste argumentari academice pentru ele si-apoi hop! in best-seller list, ticalosu'! :)
Am citit leapsa ta si ma-ngrijoreaza ce zici cu Lapusneanu. Ai grija, nu-ti cumpara mitraliera! :)
(CEU nu-i Universitatea lui Soros?)
Lumea Sofiei este o introducere cam in toate tipruile de filosofie. Este o carte perfecta pentru a parea ca stii despre ce vorbesti intr-o discutie filosofica, I loved it :))
ReplyDeleteUn titlu interesant, dar n-am citit-o. Inspirat oare de "Alegerea Sofiei" cu Meryl Streep? :)
ReplyDelete@strelnikov: sorry ca raspund mai tarziu, dar am fost plecat. Intr-adevar problema gandirii postmoderne este una destul de complexa si nu avem sanse sa o lamurim doar in cateva comentarii. Oricum in mare,cred ca s-a inteles ce voiam eu sa subliniez si anume ca N. este un filon important, dar nu este singurul.
ReplyDelete@InBonobo: Intr-adevar Deleuze este un filosof interesant, eu ti-as recomanda sa nu te limitezi doar la studii despre Nietzsche, ci sa incerci sa mergi mai departe, pentru ca Deleuze este un exponent important al gandirii postmoderne si ai ceva de invatat de la el, in masura in care esti interesat de acest curent.
In alta ordine de idei, pentru ca tot a recomandat Andruska o propedeutica filosofica a lui Nagel, eu as mai adauga o alta carte a aceluias autor "Mortal Questions" (1979), Cambridge University Press. Eu am cartea tradusa si in romana, dar nu mai tin minte la ce editura si cum nu sunt acasa, nu pot sa spun inca.
As mai adauga ceva la problemele discutate de voi. Eu cred ca cea mai buna solutie pentru un incepator este ca sa inceapa sa studieze filosofia in mod cronologic. Pentru ca doar in felul asta poti sa vezi cum au aparut anumite probleme, care au fost solutiile care s-au gasit de-a lungul timpului si cum au evoluat respectivele probleme.
toata chatuiala despre N m'a facut sa rasfoiesc din nou beyond good and evil. nu vreau sa lungesc discutia - problema postmodernismului chiar e complexa. dar, sa ma ierte bunul zamolxe [ii voi jerti 2 gaini grase] o sa dau copy/paste la mica Prefata scrisa de N pt cartea lui.
ReplyDeleteManifestul Postmodern de la 1885, gen :)
presupunand ca Adevarul e femeie, nu’i oare intemeiata banuiala ca toti filozofii, in masura in care au fost dogmatici, s’au priceput prea putin la femei? ca gravitatea inspaimantatoare si insistenta neindemanatica pe care au manifestat’o pana acum in urmarirea Adevarului au fost mijloace stangace si necuviincioase pt a cuceri o femeie? cert este ca Adevarul nu s’a lasat cucerit: si toate sistemele dogmatice se prezinta azi dezolate si descurajate – daca se mai poate spune ca sunt inca ”prezentabile“... caci exista zeflemisti care afirma ca ele s’au prabusit, ca zac la pamant, ca sunt pe punctul de a’si da ultima suflare. dar, vorbind serios, exista motive temeinice pentru speranta ca toate tipurile de dogmatism filozofic, oricat s’ar fi pretins ele de solemne, definitive si absolute, au fost doar un fel de copilarii distinse si stangacii de incepator. si poate ca nu sunt prea departe timpurile cand se va intelege din ce in ce mai bine ca piatra unghiulara a atat de sublimelor si absolutelor edificii pe care filozofii dogmatici le’au inaltat pana in prezent au fost in fond doar cateva superstitii populare ce isi au obarsia in timpuri imemoriale; de pilda superstitia Sufletului care nu a incetat nici pana astazi, in chip de credinta in Subiect si in Eu, sa iste tot felul de dezordini; ori poate cate’un joc de cuvinte, cate o capcana gramaticala sau vreo generalizare indrazneata a unor fapte deosebit de intime, deosebit de personale, foarte omenesti, mult-prea-omenesti. sa speram ca filozofia dogmatica a fost doar o fagaduiala peste milenii, precum a fost in timpurile mai indepartate astrologia, in serviciul careia se pare ca s’a pus mai multa munca, bani, perspicacitate si rabdare decat pentru oricare alta stiinta autentica: ei si pretentiilor ei ”suprapamantene“ ii datoram marele stil monumental din Asia si Egipt. Se pare ca, pentru a’si imprima eternele lor exigente in inima omenirii, toate lucrurile mari trebuie sa se infatiseze mai intai in chip de masti monstruoase si inspaimantatoare: o asemenea masca a fost filozofia dogmatica, de exemplu, sub forma invataturii Vedanta din Asia sau sub cea a platonismului in Europa. sa nu ne aratam nerecunoscatori fata de ea, chiar daca va trebui sa marturisim ca cea mai rea, cea mai tenace si cea mai primejdioasa dintre toate erorile a fost aceea a unui dogmatic, si anume, nascocirea lui Platon despre Spiritul Pur si despre Binele in sine.
ReplyDeleteinsa de acum inainte, cand aceasta eroare e depasita si Europa poate respira usurata dupa cosmar [sau cel putin se poate bucura de un somn mai binefacator] noi, cei care avem indatorirea de a veghea, noi suntem mostenitorii intregii energii ce s’a dezvoltat in lupta contra acestei erori. fara indoiala, se pune problema de a aseza Adevarul cu capul in jos, de a nega insasi perspectiva, de a vorbi despre Spirit si despre Bine asa cum a facut’o Platon. in chip de doctori, ne este ingaduit chiar sa ne intrebam: ”de unde a aparut o asemenea boala la Platon, cea mai frumoasa planta a antichitatii? Socrate cel rau a fost acela care i’a inoculat’o? sa fi fost oare Socrate intr’adevar corupatorul tineretului? si’a meritat el paharul cu cucuta?“ insa lupta impotriva lui Platon sau, ca s’o spunem mai clar si mai ”popular“, lupta impotriva tiraniei clericalo-crestine de’a lungul mileniilor [caci crestinismul este platonism pentru norod] a creat o stare de minunata tensiune a spiritului in Europa, stare necunoscuta pana atunci pe pamant; cu un arc atat de intins se pot ochi de acum cele mai indepartate tinte. fireste europeanul resimte aceasta tensiune ca pe o durere; au avut loc deja 2 incercari grandioase pentru destinderea arcului: mai intai prin iezuitism, iar mai apoi prin rationalismul democratic: libertatea presei si lectura ziarelor ne’au ingaduit sa ajungem la rezultatul ca Spiritul nu se mai percepe cu atata usurinta in chip de ”durere“ [germanii au inventat praful de pusca: respectele mele! dar revansa a venit in ziua cand au inventat tiparul].
ReplyDeleteinsa noi, cei care nu suntem nici iezuiti, nici democrati, si nici macar indeajuns de germani, noi, bunii europeni, spirite libere, foarte libere – noi mai resimtim aceasta durere a spiritului si intreaga incordare a arcului sau. si poate ca avem si sageata, tinta, cine stie? Scopul...
[silsmaria, engadinul de sus, iunie 1885]
@mihnea: Multumesc pentru sugestia Nagel. Cat despre sugestia studiului cronologic, permite-mi sa te contrazic nitel. Si eu am incercat initial sa studiez filosofia cronologic, imaginandu-mi ca o astfel de traiectorie porneste de asemenea de la simplu la complex. Spre surprinderea mea, desi nu-s tocmai dificile, am gasit ideile clasicilor mai greu de urmarit decat N - filosoful ciocanului - de pilda. Oare nu-i mai important pentru cineva care studiaza filosofia sa inceapa, in paralel, sa gandeasca independent si critic, poate chiar inainte de a avea un bagaj de cunostinte care sa depaseasca limitele de greutate si volum impuse de liniile aeriene?
ReplyDelete@strelnikov: multumim, marite gainar! :)
ReplyDeletesuper citatele, si super si cel din ultimul tau articol, atata doar ca link-ul catre pdf-ul foucault nu functioneaza. :(
interesanta paralela cu femeia - adevar, imi aminteste de ctp in cassargoz. oare cine-a facut-o primul?
---
"Vrei cumva sa spui ca decapitarea... s-a petrecut in realitate?"
"Realitate... dragul meu, acesta este un cuvant uzat si perfid ca o tirfa scoasa la reforma care s-a reprofilat pe codoslicuri. Toti filozofii lumii s-au culcat cu tirfa asta si toti s-au trezit in zori istoviti, nesatisfacuti, disperati sau resemnati si cu un gust amar in gura.
---
Filozofu’ pufni dispreţuitor.
"Filmul e un succedaneu, un surogat, un rahat. Artà In nici un caz. Pentru arta e nevoie de oameni vii, Intelegi, oameni care sã sufere, sã se bucure, sa träiascá cu adevãrat si sä moarä cu adevãrat. Ah, AdevArul, altä tirfä cu inima de piatrã.”
asta cu gainaru e lovely :)
ReplyDeleteam reparat linku.
cassargoz :) cre ca mai am pe undeva o carticica ["povestiri ciberrobotice" editata de mironov prin late 80s] de sefeuri - unde era si povestea aia [frate'miu mai mare e de vina pt carte - e fan sf ca toata generatia lui, 432 :P]
ps: mare parte din muntele vrajit by th mann e "inspirata" din prefata citata: incl pesonajele principale [naphta si settembrini] sunt "iezuitul" si "democratul" de acolo :)
ok a durat prea mult discutia asta, sa mai pastram niste nietzsche pt alta data :)
nu cred ca o discutie poate dura prea mult - doar nu stam in picioare, nu? :) dar intr-adevar, sa nu distrugem potentialul, sa pastram de una mica, mai incolo..
ReplyDeleteheh.. daca stau mai bine sa ma gandesc, cand tu-mi aduci ofranda gaini, gainarul sunt eu :)
ReplyDeletegainar - dar Zeu.
ReplyDelete@inbonobo: dupa cum ai remarcat si tu, nu cred ca traiectoria este de la simplu, la complex, in sensul ca in mare parte problemele sunt aceleasi. Si pe noi astazi ne intereseaza in mare aceleasi probleme care ii preocupau pe antici sau pe filosofii moderni. Cred ca daca studiezi filosofia in mod cronologic,iti este mult mai usor si ai mult mai multe sanse sa reusesti sa contextualizezi, sa faci conexiuni, sa incadrezi, sa faci analogii si comparatii intre diverse solutii la anumite probleme, sau operele anumitor ganditori. In mare, cam asta cred ca este avantajul.
ReplyDeleteDesigur, ca este musai sa posezi un dram de gandire critica daca vrei sa te apuci sa inveti filosofie, pentru ca altfel n-are nici un rost.