Pana la interviu, tre’ sa-ti povestesc prin ce fell de HELL am trecut ca sa salvez interviul de pe aifoun. Nu demult, mi-a crapat hard-disk-ul laptopului. Nu-i bai, ca aveam aproape toate datele importante backed-up. Ce n-am stiut este ca aifounul ii tare monogam si se-mbarliga ca un singur computer – in cazul meu, laptopul. Cand am vrut sa-i bag un sync prin iTunes cu alt computer, iTunes s-a oferit puliticos sa-mi stearga tot ce-aveam pe aifoun. Asa ca n-am mai facut sync o vreme si-am incercat sa-mi rezolv problema.
N-am reusit sa gasesc o solutie cu gugal, asa c-am sunat la Apple support, unde o piti draghiti mi-a zis ca “stii, ai support gratis 90 de zile, si tie ti-a expirat, dar incerc sa te-ajut si-asa”. Si-ncepe sa-mi explice o tampenie cu “Authorize computer” cu iTunes Store, care insa nu mi-a rezolvat broblem. Mi-a trimis si-un email cu niste link-uri care nu ma ajutau cu nimic, cu exceptia unuia singur, pentru forum, unde-am purces de-am intrebat. N-am primit nici un raspuns pana azi, cand m-am enervat si-am completat un sondaj in care ma-ntrebau daca sunt satisfacut cu supportu’ lor. Le-am explicat pe scurt cat sunt de nesatisfacut. La scurt timp, cineva a raspuns intrebarilor mele tot asa, cu niste prostii care nu rezolva problema, dar si cu un link catre un program cu care pot copia ce-am pe-acolo. TouchCopy este trialware si dupa 15 zile trebuie sa platesti. Din fericire, exista si CopyTrans, care este super tare si este si gratis. N-am avut nici un succes cu celelalte (Floola, SharePod, Robert’s Podcatcher). In sfarsit, ma pot apuca sa jailbreak ticalosenia asta da aifoun..
interviu’ care este
L-am pus pe trilulilu si-l poti asculta mai jos – cam 26 de minute. Povestea prietenei imaginare, in rezumat:
- ca de obcei, in Ikea restaurant, Dec 29, 2009
- ajunsa in 2003 la 27 de ani, singura
- $1500 taxe + $3000 la avocati = 1 1/2 ani
- dupa interviu a durat juma’ de an sa-si ia viza
- desi guvernul canadian spune ca avocatii nu pot face nimic ce nu poti face si singur(a) citind numai website-ul guvernului, ea a preferat varianta avocatilor din motive discretionare
- la interviu a primit maximum de puncte din oficiu, dar crede ca-i imposibil ca avocatii sa fi dat spaga
- cand a venit, era fluenta si in engleza si in franceza
- a fost 3 ani pe 3 vase de croaziera din 2000
- considera ca esti discriminat ca roman in Europa de Vest, dar nu si in Canada
- a fost hartuita sexual de sef pe vasul de croaziera dar a “supravietuit”
- a aplicat pe Quebec (ca-i mai rapid) si-a venit direct in Toronto, fara probleme
- a preferat Toronto Montreal-ului fiindca aici franceza ei avea o valoarea mult mai mare
- dupa 3 luni s-a angajat la Tim Hortons unde facea cafele – job de supravietuire, toti colegii fiind mai tineri decat ea
- a lucrat 2-3 luni si a obtinut un job la Alliance Francaise part-time care-i mai “europeana”
- a obtinut un job part-time la Montessori tot part-time
- cand abia ajunsese a trait cu $800/luna cu economii
- a cautat de lucru zilnic la un Centru pentru Nou-veniti
- nu considera ca sunt diferente mari intre cultura romaneasca si cea canadiana
- s-a simtit dezradacinata in primii 2 ani - credea ca se-ntoarce in Europa – dar i-a trecut
- considera ca viata ei ar fi fost mult mai dificila in Romania, daca ar fi ramas acolo
- prefera sa lucreze cu oamenii handicapati si satisfactia profesionala este importanta
- in Romania ar fi avut o viata sociala mult mai bogata decat in Canada
- pentru a fi fericit in Canada trebuie sa fii mai rezervat si mai rece
Cam asta-i. Sa continui cu astfel de interviuri?
Sources / More info: apple-wtf, touchcopy, copytrans, apple-support-backup, trilulilu-interviu
De acord cu prietena ta...
ReplyDeleteVreo doi ani am suferit si eu de sindromul dezradacinatului, pâna am gasit un echilibru intre cele doua "lumi"... dupa aia esti ca pestele pe uscat:) desi cunosc oameni care nu s-au adaptat nici dupa 15 ani...
Diferenta dintre Europa de vest si Canada e simpla: il timp ce in Europa toata lumea are o origine, un istoric, un "pedigree" pe care-l afiseaza cu stridenta, in Canada tout le monde s'en fou, e un detaliu fara nicio importanta...
Se vede treaba ca mi-e sete-rau, mai ales ca tocmai citii articolul cu berea lui alphadog:))
ReplyDeletedrept pentru care eratizez: pestele in apa:)
Nu neaparat.. un prieten pe care-l poti vedea la http://ustre.am/:ofDu considera ca americanii sunt mandri de a fi americani, in timp ce canadienii se identifica mai degraba cu tara de provenienta..
ReplyDeleteEu-s printre putinii care ma identific ca maimuta :D
Bas cu o maimuta? :P
ReplyDeleteDe ce maimuta si nu alt animal?
Cred ca prietena noastra Karla are dreptate, in Europa toti ne afisam nationalitatea, cu mici exceptii, pe cand in Canada, este foarte clar ca majoritatea sunt veniti si asta nu mai e un subiect interesant pentru cei de acolo.
Am cel putin 7 prieteni, de care nu mai stiu nimiv in Canada.
Un inginer IT, o asistenta edicala, un fost aviator, fosta diriginta si profesoara de franceza cu familia, colegul de banca....
Sunt okay , sper, ca nu am nici o veste de la ei.
Eu zic ca unii dintre romanii care nu reusesc sa se integreze nu se integreaza taman din princina ierarhiei rasiale din capul lor, ierarhie care sfarseste prin a le dauna lor in primul rand. E o tema pe care am mai abordat-o in articolele despre emigrare dar mai mult in cele despre discriminare.
ReplyDeleteMi-a placut. Astfel de interviuri sunt bune si ar trebui sa fie cat mai multe. Sunt parte din singura forma de istorie care conteaza.
ReplyDeleteMi-a fost frica sa plec. Nu manifest nici cel mai mic fir de patriotosm, nici local ,nici national, dar n-am putut sa plec, desi, dupa anul 2000 am ramas singura, nu mai aveam parintii, care sa ma "tina" emotional, nu eram casatorita, nu aveam copii, deci puteam sa-mi iau bocceaua si sa plec. De munca nu ma feresc, am un simt practic si doua maini zdravene, sunt meticuloasa si autocritica, perfectionista...dar nu pun botul la jigniri de neam, de tara, de cultura... No way! Ridic pumnul la astea. Asa ca am ramas aici, pentru ca prietenii mei imi povestesc cat sunt de umiliti afara. Acum nu mia sunt singura, dar si daca eram, nu plecam, asta e sigur. Poate nu sunt atat de curajoasa, sau poate am evitat niste tensiuni. Who knows? Ma chinuie sistemul nostru care s-a politizat pana la nivelul paznicului de la gradinita si al acarului de la calea ferata, dar ii fac fata. Stii , m-a invatat viata ca puternic nu e cel care invinge, ci cel care rezista. Fiecare poveste a emigrantilor ma emotioneaza, pot sa pun pariu ca fiecare are o drama a lui, chiar daca a reusit din prima...
ReplyDeleteNu stiu daca romanii sunt umiliti in strainatate sau SE lasa umiliti.
ReplyDeleteDe ce nu se simt sarbii sau ungurii umiliti? De ce mereu doar romanii sunt victime?
Eu asta nu pricep.. si aia sunt oamenii si noi suntem oameni, de ce romanii se simt inferiorisau nu fac fata intr-un altfel de societate.
Nu cumva pentru ca sunt obisnuiti sa aibe mereu un "tatuc"...
nu, nu, nu se simt umili, se simt umiliti, ca rezultat al actiunii celorlalti. cand pe var-mea a facut-o stapanul casei unde lucra ca baby sitter: romanca curva si imputita, i-a dat cu castronul in cap . aia nu era curva, nu era nici imputita, ca tocmai ce le scosese casa din jeg. altuia, inginer contructor cu brevete de inventii si inovatii , i-a spus patronul: ai fi tu bun, dar esti roman si asta strica tot la tine...iar de cate ori se dau la stiri fapte criminale comise de romani, o saptamana stau ceilalti ascunsi prin case, ca le sparge capul pe strada autohtonii. sunt umiliti pentru ca sunt tratati vrac, nu individual. unii strang din dinti , se ridica si merg mai departe. iar pe nenorocitul de tatuc si-l cam voteaza de douazeci de ani incoace. nu-l pune nimeni prin tragere la sorti.
ReplyDeletetare amuzant interviul asta over lunch si intr-adevar povestile astea sunt interesante, mai ales pentru noi astia de aici.
ReplyDeletesalutari prietenei (are o voce inconfundabila :-))
Emanuel, vorbesti de istoria orala, gen Tutea? :)
ReplyDeletepai pentru asta exista tribunale ale drepturilor omului..
ReplyDeletecum "amuzant", @iightplay? noi discutam chestii serioase si tu te distrezi, ca esti la mare si la soare?! :)
ReplyDeletesa nu-mi zici ca si continuarea tot funny ti se pare.. :)
amuzant felul in care ati interactionat tu incercand sa nu o influentezi dar reusind un pic fara sa vrei, pe alocuri. si apoi intervievata e haioasa de felul ei. mai ales intrebarea ei de la final mi-a placut, chiar inainte sa opresti inregistrarea "si cine citeste blogul asta al tau mai?" asta dupa ce si-a depanat povestea in detaliu.
ReplyDeleteNu era atat ca nu vroiam s-o influentez, dar mi-era mai degraba sa n-o iau
ReplyDeletepe coaja, ca ea se ambaleaza repede :)
Inconfundabila? A cui e vocea, hai zi? Cine esti light play?
ReplyDeleteNu e chiar asa, Dr. Lecter... Europa de vest are trebuiri mai importante de facut decat sa umileasca românii...
ReplyDeletePe mine nu m-a umilit nimeni niciodata, nu m-a tratat nimeni cu dispret, nici de sus, nu si-a permis nimeni sa ma insulte. N-am permis nimanui sa ma bage-n groapa cu infractori români, ca dor fiecare natie-i are pa ei ei...
Sunt de acord cu Cartim: se lasa umiliti. Asa, ca ciobanul mioritic care se lasa ucis... cand reactionezi si nu te lasi calcat in picioare, indiferent cat te-ar costa, fie si slujba, nu te mai umileste nimeni. Daca pui banul, serviciul, mai stieu eu ce mai presus de demnitatea de om...
Depinde, Zamo...
ReplyDelete(iti raspund aici, ca nu ma lasa sa replic dupa tine:))
Pai, in momentul in care esti exploatat, tratat cum e tratata prietena doctorului Lecter, primul lucru la care te gandesti e cum sa faci sa-ti cauti alta slujba, ori sa te intorci in tara, sa-ti schimbi situatia care oricum nu poate dura la nesfarsit...
si pleci tu, dupa ce ti-ai gasit altceva (de munca in menaj e, ca ioropenii vestici nu se inghesuie la munca de jos) asta nu inainte de a-i arunca un castron cu apa fiarta cu laturi dobitocului care te-a tratat ca pe o carpa...
ori inregistrezi "tratamentul" si te duci cu el la politie... da' faci ceva, totusi!
Zic si io...
sigur c-asa ar fi normal.. dar ma gandesc ca femeile care lucreaza in casele altora pentru sume infime nu sunt tocmai cu o parere foarte buna despre sine si s-au obisnuit sa fie tratate ca niste infractoare. e foarte greu sa se trezeasca si sa faca ceva.
ReplyDeletePai nu-i asa usor sa pun intrebarea asta. Am prieteni/cunostinte avocati, unii cu doctorate la Harvard, altii prosecutors, altii ambele. Am un prieten investment banker. Altii sunt middle-managers. Acum depinde si ce-nseamna "sus de tot" - e un singur prim-ministru in Canada, si-ala nu-i roman :)
ReplyDeletesigur ca gasesc. nu garantez c-or sa si vrea interviu, dar daca da, ce-ai vrea sa-i intreb?
ReplyDeletecorect. dar pentru cineva care face foame, tare greu de pus in aplicatie. si daca inteleg eu bine situatia, majoritatea romanilor emigrati in Europa de Vest cam fac foame, nu?
ReplyDeletepai pentru asta exista tribunale ale drepturilor omului..
ReplyDeletePai tocmai tu sa nu stii unu?
ReplyDeleteNu stiu unde iti tii fisierele, da' podcasterii astia canadieni dau mi se pare 3-5 dolari la Libsyn sau asa ceva, si isi pun acolo fisierele audio. Apoi, la front end, fac doar un link la baza de date.
Da, dar baga un interviu cu un romanas plecat fara asteptari dar ajuns extrem de sus, daca-l gasesti :P
ReplyDeleteAltfel, restaurant Ikea ?
Does it feel good to own Canadian corporate slaves :P ?
ReplyDeleteDa, sigur ca sa continui! Doar lasa-ne sa le si dam jos, sa le potem asculta in metrou. Cind sint la computer, concurenta e mare.
ReplyDeleteZi-mi un serviciu de pe care pot sa le urc usor - eventual de pe aifoun -
ReplyDeletesi-l folosesc! Tweetmic pe care l-am mai folosit a dat faliment, vaz.
Audioboo, care merge usor de pe aifoun, necesita inregistrare am impresia..
daca-i pe an, merita; daca-i pe luna, mai bine-mi fac CMS si le tin pe site-ul mio :)
ReplyDeleteoricum, merci, am sa ma uit la chestia asta. te-ntrebam fiindca stiu ca esti profi si ma gandeam ca esti mult mai in tema decat mine.