Cred ca Google ar fi trebuit sa schimbe “I’m Feeling Lucky” to “I’m Feeling Modern”. Ce stim despre el, in afara de faptul ca a fost furat in 2008?
- s-a nascut pe 19 Februarie in Hobita, Gorj, langa Targu Jiu
- parintii erau tarani saraci care munceau de se speteau
- Constantin era “sef de oi” si cioplea cu talent de mic
- a fugit de mai multe ori de-acasa sa scape de tata si frati care-l oropseau
- la 9 ani a plecat sa lucreze la oras si la 11 in Slatina
- a muncit apoi intr-o “casa publica” (de cultura?) in Craiova cativa ani
- la 18 ani un industrias, impresionat de cioplelile sale l-a inscris la Scoala de Meserii din Craiova pe care a terminat-o premiant in 1898
- s-a inscris apoi in Scoala de Arte din Bucuresti unde se distinge cu un écorché
- pleaca in Munchen si ajunge in Paris chiar si in atelierul lui Rodin pe care il paraseste dupa doua luni, desi il admira, zicand “ni’ca nu poa’ sa creasca sub copacii mari”
- scandalizeaza in 1906 “Salonul” cu Princess X, un portret al Printesei Marie Bonaparte in forma falica, reprezentand obsesia acesteia cu penisul si incercarile sale de a obtine orgasmul vaginal cu ajutorul lui Freud
- un fotograf a cumparat una din sculpturile sale si vama americana, aproape la fel de imbecila ca cea de acum, a vrut s-o taxeze ca “materie prima” in loc de “arta”; procesul care a urmat a ajutat la popularizarea artei sale
- a devenit tot mai retras in ultimii ani de viata, in pofida faimei crescande
- un cuplu de azilanti politici romani a avut grija de el spre sfarsit si a devenit cetatean francez pentru a-i face pe acestia mostenitori; a lasat studioul Muzeului National de Arta Moderna din Paris
- a trait simplu, cu o piatra mare ca masa si o soba simpla, olteneasca; toata mobila fusese facuta de el insusi
- gatea mancare traditionala romaneasca cu care-si servea musafirii si prietenii: Ezra Pound, Henri Pierre Roché, Guillaume Apollinaire, Pablo Picasso, Man Ray, Marcel Duchamp, Henri Rousseau, si Fernand Léger, dar si romanii Benjamin Fondane, George Enescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Darascu, Panait Istrati, Traian Vuia, Eugène Ionesco, Emil Cioran si Paul Celan
- His worldview valued "differentiating the essential from the ephemeral," with Plato, Lao-Tzu, and Milarepa as influences
- in ciuda aparentei ascetice, a trait boem in primele doua decade ale secolului 20, avand chiar un copil pe care nu l-a recunoscut: John Moore
- sculpturile sale au fost vandute pentru sume record in 2002, 2005 si 2009 – Madam L.R., €29.185 milioane ($37.2 milioane)
Cel mai romanesc citat dintr-ale sale spuse (romanesc in primul rand prin “toleranta” sa extrema ):
Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esen?a lucrurilor.
Este mai putin cunoscut ca a lasat totul statului francez numai dupa ce a fost refuzat de guvernul comunist al acelor vremuri. Exact ca el isi duc viata mii de diasporeni care nu au unde sa se intoarca, fiindca valorile lor au devenit mult prea diferite de cele ale ciumecilor ramasi in tara, dar nu sunt nici valorile societatilor adoptive. Purgatoriu, gen.
Sources / More info: wiki-ro-brancusi, wiki-en-brancusi, documentar: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8], lorintiu: [1] [2] [3], brancusi.org.ro, tutea, [eliade] [neadevar]
Pai eu zic ca mai roman decat asta nu gasesti niciunde ! Asta daca e sa vb despre ''cat de roman''.
ReplyDeleteCat despre cei care sunt romani prin nastere, buletin si spatiu locativ, dar care au uitat deBrancusi la aniversare..eu nu i-as condamna. Piticul Porno, Nikita si Vanghelie sunt mult prea importanti in cultura moderna din Romania.
Oare...vorbim despre aceeasi tara ?
Nush cine-i piticul porno, aici avem Porno for Pyros :)
ReplyDelete(si Cherry Poppin' Daddys) :D
E mult mai roman decat mine, asta e clar! El s-a putut adresa staului roman cu rugamintea sa-l primeasca inapoi, chiar daca stia care e raspunsul. eu n-as fi putut sa fac asta.
ReplyDeleteProbabil, nu s-a putut niciodata desparti de spatiul spiritual romensc, de aceea isi aranja lucrurile materiale din jurul lui, dupa matricea spirituala, si asta il va fi facut sa ramana roman 100%
Mie mi se pare scarbos din partea statul uiroman, sa-si aminteasca de valorile noastre, doar atunci cand auzim: ba ca s-a vandut nu's ce opera a lui Brancusi, cu o suma astronomica, ba ca s-a decernat nu's ce premiu unei scriitoare care s-a nascut in romania, ba ca o soprana canta pe cele mai teribile scene din lume... si atunci auzi stiri de genul: cutarica este roman, s-a nascut aici! da, dar n-a putut sa lucreze aici, nu a putut crea, aici.
e clar ca brancusi nu s-ar fi putut consacra aici, parisul i-a oferit perspective si conexii care nu exista in bucuresti.
ReplyDeleteba mai mult, unii romani mai "noi" au inceput sa fie mandri de el abia dupa ce gugal a pus un dudal cu el..
Apropo de zicea un cometator mai jos. Subscriu: Era mai roman decat sunt eu acum, din multe puncte de vedere. Personal, nici n-as mai fi incercat artificiul de a lasa ceva statului roman...
ReplyDeleteBrancusi o intilnise pe Margit Pogany prin 1909 si ii ceruse sa pozeze pentru un bust. „Am pozat pentru el de mai multe ori, isi amintea Margit Pogany. De fiecare data, incepea si termina un nou bust (in lut). Era fiecare frumos, minunat de real. Eu il rugam sa il pastreze ca varianta finala, dar el izbucnea mereu in ris si arunca bustul inapoi in lada cu lut din coltul atelierului – spre marea mea dezamagire“. Tot Margit Pogany consemneaza, ulterior, impresia pe care i-o produce contemplarea unui cap de marmura aflat in atelier: „Am realizat ca eram chiar eu, desi scapult nu avea nici una din trasaturile mele. Era tot numai ochi. insa privind inspre Brancusi, am observat ca ma privea pe furis in timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a facut o enorma placere sa constate ca am reusit sa ma recunosc“.
ReplyDelete@krossfire: Statul roman al anilor '50 era foarte mandru in superbia sa stalinista. N-a refuzat numai mostenirea Brancusi ci si Planul Marshall..
ReplyDelete@richard: Foarte fain, Richard, merci! Ma impresioneaza cel mai tare geniul in arta, poate si pentru ca atunci cand eram mic, consideram ca-i un mare fas si nu exista.