Cand eram (mult) mai mic, pe vremea Regretatului Raposat, mergeam cu bunicii la 2 Mai. Cand mergeam cu parintii, mergeam la Costinesti. Si era bine. Serile le petreceam in Disco Ring sau discoteca unui restaurant de fite, Vox Maris. Mancam la cantina studenteasca cu bonuri valorice si visam la vremea cand imi voi permite sa merg de capul meu in Vilele Amiral sau Restaurant Forum. Si asteptam cu-nfrigurare Festivalul Tinerilor Actori, care avea loc la Teatrul de Vara, uneori cuplat cu un concurs de frumusete. Pe plaja, Radio Vacanta pompa muzica buna, mai luam din cand in cand un windsurf, si daca mergeam dincolo de punctul sanitar si de Forum, puteam inota departe, fara sa ma aia la cap salvamarii. Si totul era exact cum trebuia sa fie.
Festivalul Tinerilor Actori in special era excelent. Tinerii, fericiti ca graduasera, erau plini de sperante, paine+sare+alcool si dorinta de-a schimba lumea prin arta, cam ca-n cuvintele pe care ctp le pune in gura Filozofului (Planetarium, p 25; original dedesubt):
De actori umani fac rost cand vreau, de pe continent. Iti dai seama ce sansa (..) Pare paradoxal, dar rezultatele cele mai sincere, trairile cele mai intense le-am obtinut cu unii care jucasera toata viata roluri de oameni cu tava si visasera la Hamlet. (..) De cele mai multe ori, actorul da tot ce poate la repetitia generala si de aceea joaca mult mai slab la premiera. Chestiune de psihologie.
Unul dintre spectacolele de referinta pentru mine este cel al unei generatii IATC destul de aproape de ‘89, dar nu mai tin minte daca inainte sau dupa; Festivalul n-a prea supravietuit manelizarii statiunii. Piesa se chema “Mobila si Durere” si din intreaga promotie mi-au ramas in minte numai doi actori: o tipa fasneata, sincera si cu strungareata mare pe care-o chema Ana (parca), si un tip care parea sa se traga din Pinocchio, care daduse la IATC de mai bine de 10 ani pana sa fie acceptat si care este probabil, cu durere recunosc, un actor mai bun ca mine. Piesa o fo faina, iar pe cei doi ii puteti admira in clipul de mai jos, in reclama la sticla de Pepsi de 1 L.
Din piesa cu “Mobila si Durere” a mai ramas numai durerea ca nu mai exista locuri pentru tinerii actori, cum ni se povesteste in articolul Gabrilei Lupu din Romania Libera. Mobila a plecat la export.
Concurentii veneau din diverse centre universitare, dar singurul profesor care a avut o întreaga clasa participanta la Gala Hop a fost actorul Ionut Caras, lector la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. „Cum s-a întâmplat de participi cu toata clasa în par?", l-am întrebat pe Ionut Caras, care a explicat foarte simplu: „Anul acesta un singur teatru a scos posturi la concurs, asa ca le-am spus studentilor mei care au absolvit în vara asta ca nu e cazul sa stea acasa sau sa-si ia vacanta, ci sa vina la Gala Hop ca sa fie vazuti. Astea nu mai sunt vremuri de stat degeaba. Trebuie sa lupte sa se faca remarcati daca vor sa aiba un viitor în meseria asta. Ei au avut la examenul din ultimul an de prezentat câte un one- man-show pe care si l-au regizat singuri, eu le-am dat doar ok-ul pe texte, asa ca a fost simplu sa se prezinte la preselectie cu acel moment. Iar la sectiunea grup ne-am prezentat cu doua din spectacolele lor de clasa. Au luat preselectia în proportie de 99% si iata-ne aici"
Exista, pare-se, si diferente clare intre scolile de teatru din marile orase:
Actorul Marius Manole, membru al juriului de câtiva ani buni, s-a lansat chiar într-o polemica amicala într-o seara la o terasa de pe malul marii cu Ionut Caras în ceea ce priveste diferentele dintre scolile de teatru. „Cei care termina la Cluj sunt foarte bine pregatiti fizic. Stau foarte bine la capitolul miscare scenica, dar nu se „misca", cu aceeasi lejeritate în text precum cei care vin de la UNATC. Celor de la Bucuresti le sunt de ajuns un scaun si o masa, si uneori nici atât. Principalul lor atu este propria persoana. Au un firesc si o siguranta de sine de invidiat", si-a expus Manole teoria. Florin Fieroiu, si el membru al juriului de câteva editii încoace, considera însa ca scoala de la Cluj impune prin seriozitate. „Când vin cei de la Babes-Bolyai cu decoruri elaborate, cu costume, cu spectacole si monologuri lucrate la milimetru parca îi face si pe ceilalti competitori sa ia mai în serios concursul".
Anul acesta surpriza a venit însa de la o a treia scoala de teatru, cea de la Iasi, care le-a suflat premiul cel mare la sectiunea grup celor de la Cluj. Superbul spectacol-jucarie „Dincolo de umbre", în care absolventii ieseni si-au aratat maiestria în mânuirea papusilor, dar si în pantomima, a impresionat juriul mai mult decât larga desfasurare de forte din „Eden", o prelucrare scenica a Genezei din Biblie, într-un spectacol exclusiv de miscare al studentilor clujeni. Tot de la Iasi a venit si câstigatoarea premiului de cea mai buna actrita, Laura Bilic, care a prrezentat un excelent monolog, „Pete de cerneala" de Michael Frayn, în care o femeie nevrotica trecea de la o stare la alta în timp ce dadea un interviu pentru un job . Succesul iesenilor l-a încântat pe Marius Manole, care a retrait cu aceasta ocazie fiorul patriotismului local. „Pe vremea când am terminat eu la Iasi era imposibil de imaginat ca niste absolventi de acolo sa câstige Gala Hop. Pai, noi ne-am prezentat cu spectacolul nostru de la clasa, iar de la Bucuresti venisera Andreea Bibiri si Serban Pavlu, care jucau deja la Bulandra. Era foarte disproportionant concursul pe vremea mea", a explicat Marius Manole, bucuros nevoie mare ca acum se nasc si la Moldova actori.
Fiul Maiei Morgenstern, Tudor Aaron Istodor, i-a vrajit pe spectatori:
Cântând textul lui Caragiale pe ritmuri de manele, Tudor Istodor si-a asigurat premiul special al juriului, premiu ce poarta numele marelui regizor Sica Alexandrescu.
Ca fiu al unei actrite atat de mari va avea multe usi deschise, dar va trebui sa munceasca de 10 ori mai zdravan pentru a-si dovedi maiestria.
Mult succes tuturor!
Sources / More info: rol-hop-unatc, yt-teatru-c
From ctp |
Am citit despre Che, am vazut filmul, am citit bloguri de cubanezi am fost dezamagita. Mi s-a parut un articol foarte bun, poate l-ai citit deja : http://www.discoverthenetworks.org/individualProfile.asp?indid=2054
ReplyDeleteEste clar ca destinul unei natiuni nu poate fi condus de proletari PUNCT
Totusi imi amintesc cu cata nerabdare am asteptat momentul cand am devenit pionier, la inceputul anilor '80 .
Dar sa nu intram in politica si polemica.
De fapt am scultat toata seara aceea Motives, imi place mai mult Nicaraguita. Cand eram in Vama ascultind mai sus numitele cantece visam la Cuba, visam, visam ......era imposibil sa nu-ti zboare gindul si dupa ceva ani am ajuns intr-o vacanta in Cuba ... si in plina plaja cubaneza, apa turqoise, nisip din cel mai alb si fin .... "mai ahi, mai ahhaaa", " dragostea din tei " si alte triluri foarte la moda la momentul respectiv..... zambesc si acum.
In Cuba n-am fost, numai in St Martin, Puerto Vallarta etc
ReplyDeleteMi-ar place sa merg in Cuba dar nu la plaja, ci la jazz si la-nvatat spaniola :)
Foarte fain, merci! Amu, daca izbandea Che, iti dai seama ca asta ar fi putut deveni imn de stat intr-o dictatura a proletariatului? :)
ReplyDeleteApreciez ca nu mi-ai lasat un clip cu Vama.. Mergeam in Vama, dar ei nu se potrivesc cu amintirile mele, ci cu momentul cand s-a stricat Vama.
ReplyDeleteIti citesc blogul de ceva vreme si recunosc ca ma surprinzi cu subiectele si postarile tale asa elaborate. Probabil stii deja ca in ocombrie va fi la Toronto un spectacol cu Malaele, . Artistii nu au dus-o niciodata prea grozav dar ma bucur ca in Romania cea colorata si ciudata scoala de teatru a inflorit, fara cultura o natie nu are sanse sa evolueze.
ReplyDeleteCa tot veni vorba de mare, Voltaj - "mi-e dor de " http://www.youtube.com/watch?v=0M0A5W2LIMI
Laura
Il stii pe tipul ala, inainte de Vacanta Mare, care-l imita pe Iosif Sava,
ReplyDeleteSergiu Nicolaescu si un comentator sportiv de radio si-i baga pe toti
intr-un skit?
Vai de viatza mea...Costinesti , frate !
ReplyDeleteDoamne ce vremuri, ...ce moravuri !
Mai tii minte topurile Saptamana? Nu era acelasi DJ?
ReplyDelete..fugaces..
Rupea tipu' din Ring! Super tare filmarea din 1983!
ReplyDelete