ctp demisioneaza din conducerea unui ziar pe care eu l-am citit de numai 2 ori in viata, si-atunci pentru articole de ctp.

Titlul lui zoso este foarte bine ales (1). Ziarul va avea de suferit mult mai mult decat ctp. ctp va ramane ctp, pe cand pe gandul il va-nghite pamantul, soarta pe care presa scrisa din mai toate tarile o intalneste. In plus, ctp nu invoca o comparatie cu un mamifer gingas, cum ar fi iepuras (chiar si cel Plaicuboi) sau caprioara zvelta.

Actiunea lui ctp, de a se retrage din lumina reflectoarelor de la postul de conducere dar a continua ca jurnalist, este echivalenta intr-un fel cu retragerea lui Bill Gates de la conducerea Microsoft. Desigur, sunt mai multe diferente (...), cum ar fi ca ctp e angajat, nu patron, si ca Bill Gates s-a retras pentru filantropie (chipurili), in timp ce ctp probabil se va dedica reproiectarii urbanistice a Bucurestiului (sau pokerului).

Ca adolescent, am descoperit rapid Almanahul Anticipatia si m-am scufundat in fandomul romanesc. Literatura SF este deobicei vazuta ca o chestie pentru copii, si intr-adevar, multe romane sau povestiri se adreseaza pushtilor. Dar exista si SF de o calitate superba. Nu numai atat, dar SF era pe vremea securo-ciocanistilor chintesenta dizidentei escapiste: toate povestirile din viitor se petreceau in ambiante capitaliste. ctp a fost simultan o revelatie si un blestem pentru mine. Daca cititul e un drog, Planetarium este crack-cocaine. Esenta densa, clara, excitanta m-a lovit ca jackpot-ul unui drog extrem de adictiv, ca dragostea unei (sau, mai degraba, pentru o) rusoaice. Desi subtire, cartea asta mi-a luat mult mai mult timp decat altele mult mai voluminoase. Fiecare povestire ma consuma si ma prindea cum putine altele m-au prins. Mi-a fost greu, aproape imposibil sa ma las "prins" de alte carti dupa si ca urmare am citit mult mai rar sau aproape deloc. Am facut cateva incercari sa-l contactez pe ctp pentru a-mi autoriza niste traduceri in engleza a catorva short stories, dar n-am reusit sa obtin un raspuns, fie si unul negativ. Prezint in continuare cateva citate din eseul sau, "Cateva propozitii despre S.F." (1987).

1. Pronuntarea sau scrierea siglei SF are insusirea de a polariza mediul: de o parte entuziasm neconditionat, de cealalta, zambete condescendente sau dispretuitoare. Atitudini in aceeasi masura eronate. Eroarea este insa scuzabila, daca ne gindim la gradul de adecvare pe care il poate avea o eticheta care pune alaturi nume ca Stanislaw Lem si Alfred van Vogt. (...)
5. Voi risca urmatoarea afirmatie, sperind sa fie cat mai putin inexacta : literatura generala pune in evidenta idei despre lume, SF-ul construieste lumi pentru idei. Lumea ideilor este mai cuprinzatoare decat lumea. Este extrem de greu astazi, in cadrul literar "normal", sa emotionezi cititorul prin faptul ca un anume personaj plange. Frank Herbert imagineaza, in romanul DUNE, o planeta arida, Arrakis, unde oamenii traiesc in costume speciale care permit recircularea lichidului in organism. Atunci cand cineva moare, trupul sau este pus sub teasc si apa obtinuta astfel este varsata in rezervorul sacru. In aceasta lume, a plinge pentru cineva este cel mai mare omagiu, pentru ca pierzi din apa ta.
Eroina povestirii Lupta aeriana de W. Gibson si M. Swanwick este conditionata de o centura de castitate psihica. Apropierea unui barbat ii creeaza o stare de rau insuportabil (astfel de centuri sint un bun de larg consum in lumea aspra si apasatoare a viitorului creat de cei doi autori). "Prietenul" ei, cinicul adolescent Deke, dorind sa obtina o anume informatie secreta de la ea, nu face altceva decit sa o mangaie tandru. Dincol de acel sense of wonder, beneficiul principal al lecturii unor astfel de texte consta in faptul ca ne fac sa re-gindim locuri comune ale umanului. Exista in matematica procedeul trecerii prin anumite transformari a unei functii reale intr-un spatiu complex. Acolo, modalitatile de calcul si combinare sint mai lesnicioase. Dupa aceea insa, pentru interpretarea rezultatelor, se revine cu necesitate in domeniul real. Tot astfel, deformarile, alterarile, rasturnarile impuse umanului de catre SF-ul de valoare nu au alt scop decit reimprospatarea sensibilitatii noastre fata de valorile fundamentale. (...)
6. Astazi, singura cale spre performanta o reprezinta specializarea stricta pina la obsesie. Exista insa si oameni carora le este imposibil sa-si canalizeze preocuparile spre un domeniu bine delimitat. Oameni pentru care totul este interesant. Ce se poate totusi face pentru acesti hibrizi care penduleaza continuu intre mecanica cuantica si filozofia culturii, intre logica matematica si filmul mut [a]? SF-ul, atunci cind va atinge maturitatea, s-ar putea sa le ofere o sansa, constituindu-se intr-un creuzet "noosartistronic" (M. Herivan) in care pot fuziona filozofia, stiintele, poezia, tehnica. Un domeniu de interferenta disciplinara ale carui franje ar putea oferi o imagine, daca nu globala macar globalista, asupra spiritului uman la un moment dat.

ctp ramane el insusi un element polarizant. Unii sunt constienti de valoarea lui, chiar daca nu i-au citit proza SF. Altii, pesemne in majoritate, sunt turned off de proprietatea astringenta a personalitatii sale, si nu ajung sa-i cunoasca opera. Pierderea lor! Pentru cei care au citit pan-aici fara sa (tre)sara, un citat din Cassargoz:

Era vorba despre un tip pe nume Macbeth care, impreuna cu nevasta-sa, isi omoara regele ca sa-i ia tronul si, pe urma, fiindca tot isi facuse mina in directia asta, mai omoara inca alti citiva care-l deranjau. La sfirsit i se infunda si lui, il rade unu' Macduff, nascut prin cezariana.
In clipa in care Macduff ridica palosul, Cassargoz asteapta sa se stinga lumina sau alt truc de scena. Nici vorba insa. In ciuda stapanirii de sine, exersata in atitea imprejurari grele, tresari cind capul lui Macbeth descrise o scurta traiectorie prin aer si izbi podeaua cu un zgomot infundat. Singele tisni in efemere fintinici arteziene deasupra trunchiului decapitat, care, dupa ce rezistase o secunda, se gramadi ca o papusa de cirpa la picioarele lui Macduff. Un oftat lung strabatu sala.
Cu toate ca reprezentatia luase sfirsit, nu aplauda nimeni si nu se aprinsera luminile. Scena turnanta se roti facind nevazut tabloul final. Putinii spectatori plecasera.
Vazind ca Filozofu' nu se ridica, Cassargoz ramase si el pe loc, cufundat in fotoliul moale, in semiobscuritatea odihnitoare.
"Ei, ce zici? Ti-a placut?"
"Ce sa zic? Mi-a placut, mai ales trucajul de la sfarsit a fost nemaipomenit. Da' vad ca nu prea are succes, sala a fost mai mult goala."
Blank rinji satisfacut, ca un profesor auzind de la elev exact prostia pe care o astepta.
"Draga Cap Patrat, ceea ce ai vazut adineauri este un trucaj in masura in care viata e un trucaj de la un capat la celalalt. Iar in ce priveste numarul de spectatori, te asigur ca sala a fost arhiplina, avind in vedere pretul unui bilet, care e cam cat cistigi tu intr-o campanie buna."
Un timp se asternu tacerea.
"Vrei cumva sa spui ca decapitarea... s-a petrecut in realitate?" [b]
"Realitate... dragul meu, acesta este un cuvant uzat si perfid ca o tirfa scoasa la reforma care s-a reprofilat pe codoslicuri. Toti filozofii lumii s-au culcat cu tirfa asta si toti s-au trezit in zori istoviti, nesatisfacuti, disperati sau resemnati si cu un gust amar in gura."
"Sa lasam putin filozofia, Filozofule." Cassargoz ridicase pentru prima data putin tonul. "Acolo... a murit un om ?"
"Doamne, doamne, ce confuz poti sa gindesti. Operezi cu notiuni carora nu le-am definit in prealabil sensul. Ce inseamna a muri? Si, prin extensie logica, ce inseamna a trai ? Cum deosebesti un om viu de unul care a incetat sa mai traiasca sau n-a trait, de facto, niciodata ? Sa excludem de pe acum criteriul grosier al stoparii unor functii fiziologice. Oricind putem gasi contraexemple."

Cateva observatii:
[a] Cred ca acest fragment l-a inspirat pe Gelu Voican sa declare ca isi duce viata "intre metafizica si clitoris".
[b] Scena aceasta este esentiala pentru povestirea din care a fost luata. Desi serveste un scop clar in logica povestirii, poate fi interpretata si ca o sublimare perfecta a dorintei pe care noi toti masculii am incercat-o cel putin in adolescenta, si anume regretul ca filmele artistice bine jucate, cu actori adevarati, evita situatiile asa-zis pornografice, uneori in detrimentul narativului.

Te las cu un colaj de vreo 7 clipuri realitatea cu ctp (apasa stanga dreapta pentru a schimba clipul).

Update

ctp saga continua. Aflam via zoso despre 2 noi articole despre demisia ctp, ambele bine scrise. Primul, in Catavencu, critica un reportaj Realitatea care suna mai mult a epitaf decat a reportaj. Conform articolului, dincolo de valoarea sa de reporter, ca big cheese el a reusit sa reduca atat tirajul Adevarului cat si a Gandului. Ceea ce articolul nu spune este ca Adevarul a pornit asa de sus, ca nu putea merge decat in jos, iar tirajul Gandului a scazut pe fondul malaise-ului care afecteaza presa scrisa din intreaga lume. Articolul incheie in forta:

Chelul despre care va vorbesc e unul din rarele condeie care stiu sa sclipeasca scurt si memorabil. Inzestrat cu o formidabila intuitie a subiectului, cu usurinta speciala pentru formulari care ramin, cu umor si cu o rara caligrafie a ideilor, precis, nervos, inteligent si exploziv, ACEST CTP e partea care ramine. Celalalt, CTP-ul director, e o pierdere de vreme.

Cel de-al doilea articol se uita la salarii si strategie, si aflam ca Gandul s-ar putea sa devina online only. Interesant, dar subiectiv!

Surse

Şobolanul şef părăseşte nava "Gandul" - zoso's blog
Cristian Tudor Popescu demisionează de la conducerea cotidianului "Gândul" - mediafax
Cristian Tudor Popescu demisionează de la conducerea ziarului "Gândul" - realitatea
Moartea d-lu CT Popescu - catavencu
Gândul: Cristian Tudor Popescu a demisionat, Sîrbu vrea 150.000 de vizitatori pe zi - subiectiv

Modificari

20080121 - noi ecouri in presa: Catavencu + subiectiv