o murit bucurenciul chinez

Consider ca titlurile din mass-media sunt de cele mai multe ori un ecran de fum, adevarul fiind fie inexistent, fie ascuns. Asta-i si motivul pentru care imi place sa caut interpretari si valente noi in spatele cuvintelor publice.

Se poate spune ca Liang Congjie seamana nitel cu Captain Planet localizat in China.

Sunt in viziunea mea 2 explicatii posibile pentru incalzirea globala si lipsa de reactie decizionala la nivel mondial.

1. We are past the point of no return – adica trenul se afla deja in cadere, ‘geaba mai schimbam macazul. Daca ne aflam in aceasta situatie nu mai conteaza daca porcareala e man-made sau sun-made fiindca oricum nu mai putem influenta rezultatul. Juma’te din milionarii care se vor buluci pe nava spre Marte vor muri in stampede-ul de imbarcare, cealalta juma’te vor fi ucisi de Dave.
2. E vina chinezilor. In acest caz, industrializarea vestului, desi dureroasa pentru planeta, s-a petrecut mai gradual si la o scara mai mica. Chinezii au bruscat mult prea zdravan ecosistemulecosfera si vor continua s-o. Este imoral sa le cerem sa n-o faca, pentru ca a nu o face inseamna sa continue sa traiasca in saracie in timp ce noi ne belferim cu resursele din ce in ce mai limitate ale planetei (limitate poate si fiindca le consumam mai repede decat au timp sa se refaca).

Viestul (adica, intr-un fel, si noi, cat suntem verzi si ne raportam la Orient) isi pune speranta in aparitia unei miscari ecologiste intre chinezi:

As a historian Mr Liang was a traditionalist, sighing sometimes that nothing could surpass the wooden temples of the Tang dynasty; by breeding he was a preservationist, the son of a distinguished architect who had famously sat weeping on the medieval walls of Beijing the night before Mao’s bulldozers demolished them. Some were inclined to think that Mr Liang was less than committed to China’s progress. But he was determined that China should surge forward armed with green sensibility, and a green heart.

Friends of Nature, founded by him in 1994 with three colleagues from the Academy for Chinese Culture, was China’s first legal NGO and the first committed to protecting the country’s environment. At its inaugural meeting it drew 60 members; there are now around 10,000. As Mr Liang proudly said, it was for everybody: housewives, students, food-sellers in the market, even workers from the Capital Steel Corporation factory where Mr Liang, each January, would gather snow in plastic bottles to show schoolchildren the little black specks of pollution in it.

Dl Liang nu credea in publicity stunts, in genul celor favorizate de Greenpeace sau PETA. In China nu-ti critici parintii si nu-i invinuiesti pe ei daca nu ti se mai scoala; acolo te oferi sa-i ajuti cu gospodaria. Similar, nu ataci guvernul, ci amintesti ca exista legi de protectia a mediului inconjurator si te oferi sa ajuti cu aplicarea acestora. Succesele sale sunt cu atat mai spectaculare cu cat s-au produs in umbra reflectoarelor, nu in fata lor.

“Inima d-lui Liang, foarte sensibila, foarte tandra” scria un trist blogger chinez dupa moartea sa. Toate inimile ar trebui sa fie la fel, ar fi spus el, in ele sa poata creste un verde copacel.

M-am gandit la fasolea care-a crescut in plamanul unui tip (vezi video-clip).

Sources / More info: ec-liang, cnn-bean, [pea-guy], [Growing Pains]

zamo, china, verde, environment, environmentalism