Toate studiile internationale ne arata ca ariile obligatorii ale unui curriculum national sunt: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdisciplinara si generatoare de competente de formare continua. Noi avem curricule care cuprind doar prima arie. Sa adaug ca totul ar trebui sa porneasca de la lista competentelor asteptate si planificate pe cicluri de invatamant, pentru ca apoi sa fie definite continuturile, capacitatile si atitudinile. La noi asa ceva nu exista.
Iata, pentru comparatie, acelasi exemplu de item in viziunea romaneasca si in aceea a testelor PISA.
La noi: "Sa se afle perimetrul poligonului din figura alaturata"
In testele PISA: “Curtea unei familii are forma si dimensiunile din figura alaturata. Familia doreste sa-si construiasca un gard, format din scanduri de latime 10 cm. Cate scanduri vor fi necesare, avand in vedere ca pierderile la montare sunt de 10% , iar intre scanduri se lasa un spatiu de 1 cm.”Aceasta e diferenta intre filosofia educationala romaneasca si aceea din tarile cu educatie performanta.
Problema dezvoltarii unui curriculum relevant este mult mai dificila decat pare, intrucat teama mi-e ca nici cei insarcinati s-o faca nu prea sunt in stare sa rezolve problema PISA enuntata mai sus.
Se implinesc in curand 2 ani de cand avem o noua putere politica si un an de mandat cu noul ministru al educatiei, Daniel Funeriu. In tot acest timp nu s-a reusit elaborarea unui nou Curriculum scolar, adecvat contextului economic si social actual, cerintelor pietei muncii, intrarii in Uniunea Europeana, politicilor educationale din UE, intereselor locale si regionale de dezvoltare. In 2009, din initiativa ministrului Andronescu, s-a adaugat o coloana la continuturile din programele scolare, in care s-au improvizat niste competente derivate din continuturi, cand de fapt procesul este exact invers!
Absenta Legii Educatiei nu reprezinta un impediment major, deoarece principiile constructiei curriculare, descentralizarea acestuia in proportie de 20-30% la nivelul scolii si 25% la nivelul profesorului nu sunt contestate in discutiile din Parlament.
Abia in toamna acestui an, (de ce asa tarziu?), ministrul Funeriu a infiintat o Comisie pentru elaborarea noului Curriculum condusa de Firuta Tacea, cu o componenta necunoscuta, fara un site de prezentare, o adresa de primit propuneri, observatii, discutii. Nu se stie ce lucreaza acesti oameni, ce-au facut in 4 luni de la infiintare. Se verifica astfel zicerea inteleapta: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie. (..)Ministerul Educatiei are resurse umane si mai ales financiare deosebite, un Institut de Stiinte ale Educatiei care nu se stie pentru ce ia salarii, daca de 20 de ani n-a fost capabil sa elaboreze un nou curriculum scolar, astfel incat elevii invata dupa aceleasi tipare, discipline si continuturi anterioare anului 1990.
Articolul d-lui Vlaston din care este luat citatul de mai sus (cn-absenta) este puternic recomandat. Legea pare insa sa fie o prioritate pentru Base:
S-au creat universitatile care dau diplome pe banda rulanta, sistemul nu creeaza competente. S-a ajuns la o depreciere masiva a sistemului de educatie românesc si la o totala desprindere a lui de realitatile economice. Trebuie sa recunoastem esecul major al reformei educatiei initiata în 1997-1998 si trebuie sa trecem la un sistem de învatamânt modern, care sa le dea tinerilor competente si sa contribuie la diminuarea grupurilor de interese din universitati, din alte sisteme de educatie. Înteleg blocajul pe care în mod deosebit pentru mediul universitar
încearcaunii rectori sau profesori universitari încearca sa-l faca, dar nu putem sacrifica generatiile urmatoare de dragul rectorilor si a profesorilor universitari sau al liderilor sindicali din educatie. Si sustin aceasta informatie prin cifrele ultimelor evaluari: o spune ultimul studiu PISA al OCDE, publicat în noiembrie pentru anul 2009 care analizeaza nivelul elevilor din pest e70 de tari, 49 la lectura si 47 la matematica. De asemenea trebuie subliniat ca nici la altele nu stam mult mai bine – spre exemplu la stiinte suntem pe locul 48 din 70 de tari. Cel mai prost din UE. Ce alte argumente ne mai trebuie?Nu putem face o batalie politica si din nevoia de a reforma sistemul de educatie. Oricâte argumente se pot aduce împotriva acestei legi, aceasta nu poate avea rezultate mai proaste decât reforma de pâna acum. Credinta mea este ca cea mai de pret resursa pentru dezvoltare este educatia. Este mult mai importanta decât gaze, titei, aur, cupru si carbune. Educatia este cea mai mare resursa de dezvoltare a unei tari în urmatorii 50 de ani. Cine va avea un sistem de educatie performant va genera o tara performanta. Cine nu – nu.
Cei care încearca jocul întârzierii legii spun ca daca aceasta va ramâne neaprobata pâna în februarie nu se mai poate face nimic pentru urmatorul an scolar.
Pe scurt, educatia este in mod evident prizoniera jocului politic: guvernul pedaleaza pentru legea educatiei, opozitia vrea curriculum fara (de) lege.
Va las cu un alt filmulet: EDUCATION FOR INNOVATION: A DIGITAL TOWN HALL from Innovation Economy. De vizionat si filmul PISA-OECD.
Seria continua cu o solutie controversiala.
Sources / More info: cn-rezultate, cn-absenta, zcj-base, pearson-mvz, pisa-yt, pisa-slideshare