Motivarea Profilor
O chestie pe care nu prea o vad discutata nicaieri este ca nu poti avea un sistem educational eficient si competitiv cu profi care sunt siliti sa traiasca din meditatii si spaga, unde profii buni sunt priviti cu ura de colegi ca prea fac valuri, iar cei prosti au siguranta ca indiferent ce fac la ore nu-i da nimeni afara. Interdictia de a da meditatii elevilor pe care-i inveti la scoala este un prim pas si chiar un pas important, dar insuficient. Un sistem functional trebuie sa imbine biciul cu recompensa.
Eu intrevad un sistem de salarizare al profilor similar cu cel al vanzatorilor pe comision. Mai precis, sa existe un salariu de baza, care poate fi bine-merci cel de acum, adica unul de kkt, la limita subzistentei. La acesta s-ar adauga bonusuri bazate strict pe performanta si nu la latitudinea vreunui director de scoala sau alt specimen birocratic. Dar oare cum sa masuram performanta?
Simplu. Renintoarcerea la “trepte”, o inventie comunista responsabila in mare parte pentru succesul invatamantului romanesc pre-revolutionar. Mai precis, examene standard la fiecare doi ani la toate materiile. Performanta unui prof ar fi masurata asadar in cat de sus reuseste sa ridice un elev de la treapta precedenta la cea urmatoare. Avantajul unui astfel de sistem ce masoara performanta relativ la elevii altor scoli este ca avantajeaza toti elevii, nu numai pe cei care provin din familii care inteleg importanta educatiei si au mijloacele de a-si educa / medita puietii, intrucat performanta cea mai babana (si implicit bonusurile cele mai zdravene) ar putea fi obtinute chiar cu cei mai dezavantajati elevi, care pornesc cel mai de jos. Un astfel de sistem ar recompensa cel mai zdravan pe profii care muncesc cel mai sudorific; evident, multi fac asta acum gratis si fara a fi recunoscuti, dar odata stabilit un sistem care recunoaste aceste eforturi, metodele educationale mai bune ar iesi la lumina, am putea determina ce functioneaza si ce nu, iar profii n-ar mai fi un grup retrograd si regresiv carora nu le pasa ce si cum se-ntampla, ascunzandu-se in fusta sindicatului si a senioritatii.
Banii
Indiferent ce solutii intrevezi, daca acestea au vreo speranta de impact, ele vor costa bani. Pai da hunde, manca-ti-as, da hunde?
Invatamantul primar este, dupa cum am spus, primordial. Nu poti avea invatamant universitar de calitate daca, asa cum si Solomon Marcus remarca, atat timp cat la portile facultei se ivesc numa’ loaze. Nu poti evolua ca societate cu oameni a caror unica abilitate este aceea de a copia si apoi, cand sunt prinsi, de a da spaga sau a lua meditatii ca sa treaca. Ministrul educatiei pare sa priceapa asta cand zice
Învatamântul românesc are, prin Legea Educatiei Nationale asumata de Guvernul României, o sansa reala de modernizare si sper din suflet ca toti politicienii nostri sa înteleaga importanta momentului. Nu voi accepta ca interesele ilegitime din mediul universitar sa compromita aceasta Lege.
Cea mai mare parte a banilor tre’ sa mearga catre invatamantul primar. Evident, lipsa de bani in cel universitar inseamna ca cei mai tari studenti romani vor pleca in strainatate si probabil vor ramane acolo, dar cat timp nu avem bazele puse la punct, cei mai tari vor fi de fapt niste loaze tupointou. In plus, ‘geaba ai etajele superioare super-decorate daca fundatia-i din nisip.
Invatamantul universitar poate fi sponsorat intr-o masura mai mare de industrie, cata vreme exista un cadru fiscal care sa incurajeze aceasta. Desigur, asta nu prea a functionat nici la case mai mari (banii cheltuiti pe R & D in sectorul privat nu sunt suficienti mai nicaieri in lume). Totusi, hai sa ne ocupam de probleme uanetataim.
S-ar putea organiza si concursuri pentru profi unde cei mai “eroi” sa fie premiati si mediatizati, dar asta nu se poate face decat intr-un sistem standardizat dupa cum am explicat mai sus. Sunt convins chiar ca si milionarii de 2 bani ai Romaniei ar oferi premii acestor oameni, cu atat mai mult cu cat sunt convins ca ei s-au saturat si mai mult de prostia generalizata – chiar si Becali, manca-l-ar tata.
Ca-n filme
Intre timp, situatia se deterioreaza. Majoritatea romanilor nu par sa inregistreze grozavia situatiei pe care o traiesc. Ca mai toate tarile dezvoltate, Ro se indreapta catre o prapastie demografica. Spre deosebire de ele, Ro este o tara saraca, ceea ce inseamna ca majoritatea celor care acum sunt tineri se vor pensiona in saracie sau, daca au “noroc”, in moarte. Romania este de asemenea profund rasista si genetic-fundamentalista si ca urmare nu va tolera emigrare masiva precum USA sau Canada, deci odata cu detonarea bombei demografice, prabusirea este garantata. Pe de alta parte, futurologia este un domeniu cam futut care da gres mult mai des decat o nimereste. Poate lucrurile se vor rezolva de la sine. Las’ca merge, cumva.
Care-i situatia actuala? Filmul cu fluieratul nu poate avea priza la publicul romanesc, dar am descoperit recent un reportaj care este, zic eu, mai actual si mai palatibil. Nu vreau sa-l discut prea mult, dar imi pare ca surprinde perfect situatia elevilor romani, protagonistul acestuia fiind mult mai aproape de elevul mediu, desi poate pare la prima vedere un caz extrem. Vorbesc, desigur, despre crima din telecomanda, un documentar realizat in colborare cu DW.
In partea a II-a vom discuta lege vs curriculum.
Sources / More info: Crima din telecomanda @ vimeo & @hn,
Treaba cu motivarea profilor e una, dar intrebarea e ce anume ii motivezi sa faca - in momentul in care spui clar ca motivarea vine exclusiv/preponderent din rezultatele la acele teste generale, inseamna ca trebuie sa faci testele extrem de relevante. Ceea ce e mai complicat decat pare. Vezi tipetele si marile rezultate si la americani cu testele standardizate. Nu zic, ca probabil la cat e de la pamant invatamantul in Ro aproape orice faci cu o idee de cap si coada tot e o imbunatatire, dar in fine, daca tot facem planul, macar sa fie unul cat mai bun.
ReplyDeleteIn alta ordine de idei, pasarea asta a motivatiei e o chestie destul de interesanta. Pana la urma e o chestie de cine are responsabilitatea reala pentru educatia copiilor. Imi pare ca se trece exclusiv pe seama profilor, ceea ce deschide niste directii interesante (cu ghilimele sau fara...) ma gandesc.
In sfarsit, la nivel universitar, in conditiile in care pe net poti gasi prelegerile si lectiile de la Stanford, Harvard samd, nu vad de ce se continua pe ideea ca ar conta atat de tare unde te afli fizic. Conteaza ce vrei de fapt si pentru ce te afli acolo si nimic mai mult. Ma gandesc ca daca nici la facultate nu consideram fiecare individ responsabil pentru sine, e o disfunctie inca mai rea decat toate lipsurile de resurse.
Evident ca ce-i motivezi sa faca - in alte cuvine, curriculum - este foarte important si discut asta in articolul urmator. Testele PISA de pilda nu ti se par relevante? Nu-i usor sa faci astfel de teste la fiecare 2 ani, stiu asta, dar cred ca-i un efort care merita facut. Tipete pe seama testelor standardizate au fost si-aici in Ontario. Guvernul precedent, conservator, sub lozinca "common sense revolution" au introdus aceste teste in ciuda grevelor si demonstratiilor care au tinut cateva luni, zilnic. Daca te uiti insa la videoclipul PISA-OECD dedicat Ontario, Andreas S felicita guvernul liberal ca a pastrat aceste teste, mostenite de la conservatori.
ReplyDeleteAi dreptate ca responsabilitatea educatiei ar trebui sa cada in seama si sa fie asumata intr-o masura mult mai mare de parinti. Dar ce te faci cand ei nu stiu si / sau nu pot mai mult? Problema de baza in familiile romanesti, din cate vad eu (vezi articolul cu mama ucigasa) este ca atat cresterea copiilor cat si gospodaria este lasata exclusiv in seama femeii, sotul / tatal / barbatul nefiind in stare nici macar sa aduca suficienti bani in casa sa aiba toti ce manca. Femeile pur si simplu nu fac fata. Ce educatie sa ai pretentia sa faca mame care nu mananca zile-ntregi?!?
Sunt absolut de acord cu ce spui despre invatamantul universitar. Mai mult, impresia mea este ca are mai mult de-a face cu dezvoltarea conexiilor sociale decat cu invatatul.