Am facut prostia sa trimit unor prieteni un link catre un articol de-al lui Radu de Craciun, gandindu-ma ca aberatiile lui vor fi oarecum amuzante. Citind apoi ce-am trimis, am remarcat ca se-apropia teribil de intim de realitate, nascand complicatii.

Acum, nepotu’ asta de Radu a scos una dintre cele mai tampite bazaconii scoase de el pe blogu-i, cu parti care-ar putea fi adevarate, dar nu sunt, iar eu imi musc dintii de ciuda ca m-am facut de kko trimitand-o prietenilor. Bazaconia de baza (care de altfel a fost suficienta pentru a-l trimite) e urmatoarea:

Se duce pe pula obiceiul standard sa faci Craciunul cu amici, sa bei oribil ?i sa te caci la unul în ?ifonier. Nu. De Craciun trebuie sa te duci la familia ei.

Si zic asta pentru ca am petrecut Craciunul cu acesti prieteni si a fost super-tare. Genul de prieteni cu care stai de vorba si ajungi sa te sperii cat de multe ai in comun dupa toti acesti ani care au trecut de cand ii cunosti. Ca sa nu mai vorbim de prietenii noi care te sperie cu anduranta lor la iarba si ciuperci, mult mai zdravana decat a ta - nu c-ar fi asta dificil. Cabana (de pescari, de felul ei) era suficient de aproape de Blue Mountain incat am ars si primul ski al sezonului, iar gazda a fost asa de draguta incat nu numai ca nu m-am kkt la ea in sifonier, da’ cand am plecat am ajutat-o sa duca gunoiul la bordura, c-asa e in cottage country. De fapt era frumoasa si plina de-ntrebari (Alexandru Andries - Foarte Interesant):

Ar fi multe de zis aici, de la cum toata lumea (cu exceptia mea, in general), ocoleste in mod instinctiv subiectele adanci, nu pentru ca nu le pot duce ci pentru ca le percep ca fiind polemice si non-coesive, vrand numa’ sa se faca manga, acesta – silliness – fiind un cadou facut celorlalti.

Ce ma preocupa in astfel de situatii (sau in final, dupa ce s-a tras cortina) este strategia proprie si personala a fiecarui membru al grupului. Apar inevitabil asa-numitele “activitati de grup”, cum ar fi gatit, pus masa, strans masa, spalat vase, BBQ, pus narghilea, facut focul. Foemeile isi asuma indeobste roluri mai putin stralucitoare dar absolut esentiale, care variaza de la gatit, spalat vasele la pusul mesei si facut curat. Barbatii capata indatoriri ancestrale: arsul carnii pe gratar, facut focul in vatra, droguri, smuls animale moarte din rafturile frigorifice ale supermaketului.

Jocul unora este de a mima o ocupatie esentiala. Ei par intotdeauna busy, dar daca incerci mai tarziu sa-ti amintesti ce-au facut concret, nu reusesti. Acestia sunt insa deseori si cei mai placuti dintre toti, cei care te fac sa razi uneori cu lacrimi, asa incat mai tarziu nici nu te mai gandesti daca si ce au facut, pentru ca facerea si nefacerea de chestii concrete paleste in fata simtitului bine. In contrast, altii refuza sa se indeletniceasca cu ceva ce n-are substanta, cu vreo munca ce are destui “muncitori” deja, cautand cu obstinatie acele activitati unde impactul lor ar fi maxim – slowest step. Ei sunt cei care sfarsesc prin a gandi prea mult si a face prea putin si-s oarecum cei mai enervanti.

Ce-ncerc sa zic este ca multe din aceste decizii ar putea fi cercetate din perspectiva de decizii si noroc, care poate fi o chestia simpla si faimoasa ca dilema prizonierului explicata succint, de Dilbert, de Clint Eastwood, de Vanessa Rousso sau pi lung, intr-o introducere de peste 1h la Yale sau la U of Canterbury, Noua Zeelanda, in cateva minute de show TV sau 23 de lecturi de 45 de minute. Sau poate preferi exemplele concrete, de la cum devin 60 de secunde 2:53, la superficialitatea indivizilor, echilibrul Nash, v-ati ascunselea si crime, razboiul sexelor (gen), poker, stiinte politice, perfectiune si Selten, matrice sau negocieri salariale.

Ritualul BBQ-ului pica de obicei in sarcina celui mai Chewbacca, ca o ofranda de petale si vestale pe penisul sau filiform dar gigantesque (cel putin in imaginatia colectiv-infierbantata a grupului). Vara nu poate incape indoiala ca-i asa, dar iarna, cand tre’ sa lopatesti prin troiene numai ca asa ajungi acolo, cand iti ia vreo juma’ de ora numai sa-i dai drumul, importanta e mai greu de estimat. Si devine practic imposibil sa explici celorlalti ca tu ai renuntat la BBQ-ul tau cu cativa ani in urma cand ai descoperit ca era complet ruginit, nefolosit si injustificabil cat timp tu ai decis ca reduci consumul de carne la minim printre multe alte schimbari de dieta dupa un episod de palpitz sever ce te-a parasutat la urgente.

Dar de fapt si de drept eu vreau s-ajung la parfum.

Sources / More info: wiki-game-theory [UCLA] [GT intro] [Ferguson] [MIT] [Zweig] [Israel] [U of T] [Arizona] [Stanford]