Cel mai pericoloso sporgersi joc

... e probabil jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa. Turambar (1) descopera recent un film din anii 30 (2), si se exprima despre el in limba engleza. Si pune si puoze de-ti vine sa te uiti la film numaidecat. Si eu nu poci pentru ca sa nu ma-ntreb daca nu cumva ctp a fost inspirat de filmu' asta cand a scris Cassargoz.. Inainte de a citi fragmentul de mai jos, poate nu strica sa citesti un fragmentul precedent din Cassargoz si eventual alte doua insemnari despre ctp: cand geniile se plictisesc si ctp si Hurezeanu.

"De ce nu te duci la film ? Filmul cred ca-i mai aproape de realitate, nu ?“ Filozofu’ pufni dispretuitor. "Filmul e un succedaneu, un surogat, un rahat. Artà In nici un caz. Pentru arta e nevoie de oameni vii, Intelegi, oameni care sã sufere, sã se bucure, sa träiascá cu adevãrat si sä moarä cu adevãrat. Ah, AdevArul, altä tirfä cu inima de piatrã.” Fu din nou tãcere citeva clipe, dar aceastá tãcere se deosebea de cea precedentà, cit si de cea care urma. "De ce naiba Imi face mie confidentele astea cind nici macar nu-si mai aminteste numele meu !" "Nu stiu, flu ma pricep, dar cred cä e o greseala Undeva in cele ce mi-ai spus. Mai degraba simt CA e" "Dragule, errare humanum est...” "...perseverare diabolicum”, sopti Cassargoz, epuizind astfel mai mult de jumãtate din cunostintele sale de latina "Nu. Cap Pàtrat, nu te grãbi. Corect este asa: a gresi e omeneste, a persevera in gresealA denotá fie idiotie, fie geniu.” Iaràsi tácere. "Bine, dar ceilalti actori... ei stiu ?“ "$tiu exact atit cit trebuie sA tie. SInt roboti, dragule, ultimul tip. Comandà specialá.” Lui Cassargoz Ii aparu brusc In minte robotul casnic cu mutra lui Robert Redford. "Totul e foarte simplu. De actori umani fac rost cInd vreau, de pe continent. Iti dai seama ce sansá pentru un amãrit care n-a mai jucat nimic de un an ? Sä joace intr-un teatru particular, pentru 0 sumã care-l cop1eseste, rolul vietii lui ? Pare paradoxal, dar rezultatele cele mai bune, accentele cele mai sincere, tràirile cele mai intense le-am obtinut cu unii care jucaserã toatä viata roluri de oameni cu tava si visaserã la Hamlet. La repetii, robotul care trebuie sA ucida se oprete la jumátatea actiunii. CInd cred eu Ca e timpul, pun un bit acolo unde trebuie In programul robotului, vInd biletele si anunt repetitia generala. Macbeth, ai fost martor la tragicu-i sfirsit, nu stia ca joacA premiera vietii lui. A murit cu convingerea Ca e vorba de o repetitie, fie ea si generala. E mai bine asa. De cele mai multe ori, actorul dã tot ce poate la repetitia generala si de aceea joacä mult mai slab la premierã. Chestiune de psiholdgie.” "si spèctatorii ãia cine erau ?“ "Nite cãcAcio$i plini de bani. Unii vin In mod special de pe continent pentru spectacolele mele. Pe marea majoritate nici nu-i prea intereseazä ce se joacA. Nu se deosebesc cu nimic de feudalii care stäteau In ba1conas, Insotiti de doamnele lor, pentru a urmári cu atentie si oroare excitatã sfIrtecarea in bucati, spinzurarea sau decapitarea unui supus. si, mai e ceva : violenta se pare cá exacerbeazA libidoul, Am avut un succes nebun cu scena cãsápirii lui Agamemnon In baie de càtre C1itemnestra si Egist. Vezi cum devine cazul: tinãrul Robert Bradley III, fiul lui Robert Bradley II si, bineInteles, nepotul lui Robert Bradley I, Inainte de a o conduce la hogeacul sãu de lux pe temperamentala doamná consilier Jameson, o aduce mai intIi, dupä supeul en tête a tête, la spectacolul meu...” Cassargoz ar fi vrut sã-l Intrebe cum se potrivea ce spusese mai Inainte despre oamenii vii In arta cu folosirea robotilor, dar Isi luá seama. "Omul ãsta e nebun. Un nebun periculos si eu sint si mai nebun cä am intrat aici.” "Desigur”, continua dezinvolt Filozofu’ pe un ton academic. "Se ivesc anurnite dificultati. Cea mai supãrátoare e cä nu poate muri decit un personaj pe spectacol, altfel, dacà ai introduce mai multi actori umani, ceilalti s-ar speria si n-ar mai iesi nimic. Existã o iesire magistralä din acest impas. Se joacã de fiecare data piesa cu alt personaj care moare cu adevárat, restul mortilor fiind trucate. Beneficiul este surprinzãtor si enorm : In loc de un singur Hamlet am obtinut mai multe — unul al lui Polonius, unul al Ofeliei, unul al reginei si asa mai departe. Cel mai interesant a fost un spectacol In care muritorul era chiar Hamlet. In clipa in care otrava Incepe sã-l pãtrundá (am folosit o otravã speciaià care permite dozarea efectului la secundä), In loc sä zicä melancolic si resemnat : -The rest is silence-, zice mirat si InspãimIntat totodatA : -Mamá, mor. .. ...Replica asta, cuplatA cu ce-apucase sá spuna Inainte din text, adicA : So tell him, with the occurrents, more and less, which have solicited* si cu replica normalä pe care robotul a dat-o in continuare contiincios, cu intonatia corectA: 'Good night’, sweet prince.. . etc, a fost cel mai emotionant moment din viata mea. Atunci, pentru o clipä, macar pentru o clipã, am crezut cã am avut-o pe tirfa aia de care—ti vorbeam. Acum, Cu trecerea anilor, nu mai sint chiar asa de sigur, dar oricum e o amintire frumoasá, nu ?“ Cassargoz nu mai asculta de mult. Cauta cu disperare o solutie. "Trebuie sã fiu, calm, foarte calm." "Ei, Klaus, ajunge cu arta dramatica. Te rog sà ma ierti Ca te-am plictisit. SInt un nesimtit, cInd ai un oaspete ca tine trebuie sã te ocupi de hobby-urile lui, nu de ale tale. Din cite-mi mai amintesc eu iti pläcea mult sa vinezi. Dä—mi voie sä-ti ofer, In Incheierea acestei seri minunate petrecute impreunà, o partidã de vinätoare. Nu mA refuza, te asigur c-o sA-ti placA.” "E o capcanA. Sint sigur cA e o capeanA. Dar n-am do ales, trebuie sA accept si sA flu cu ochii In patru. Doamne, cine m-a pus sA yin aici ?" 0 luarA jar pe coridoare. Usa In fata cAreia ajunserA nu se deosebea Cu nimic de celelalte, dar aici Blank nu-si mai rosti numele ci spuse rar si rAspicat: "Sesam, deschide-te.” Cu toatA Incordarea, Cassargoz nu-si putu reprima un zImbet. Avea un ciudat simt al umorului dementul Asta. PAtrunserA Intr-o IncApere goalA cu pereti de un aib mat, "Hello, SANTRI. Klaus, dA-mi voie sA ti-o prezint pe SANTRI, Simulator ANalogic TRldimensional. Dupa stiinta mea, una din cele mai puternice inteligente artificiale existente in lume la aceastA orA. SANTRI, acesta este domnul Cassargoz, un vechi si bun pieten.” INCINTATA SA VA CUNOSC, DOMNULE CASSARGOZ. Ce voce stranie ! Cassargoz IncercA sA-si imagineze cum ar arAta o femeie cu o asemenea voce. "SANTRI, domnul Cassargoz ar dori o partidA.” DESIGUR, DOMNULE. Vocea avea ceva blInd, ceva linititor si franc, si de aceea suna neverosimil Intre zidurile albe. CassargOz se mirA si el ce calm devenise dintr-o datA. NIVELURILE SINT URMATOARELE: NIVELUL 3 — VINATUL VA FI ADUS IN BATAIA ARMEI DE ATITEA ORL DE CITE E NEVOIE PENTRU A-L DOBORI NIVELUL 2 — VINATUL NU VA FI ADUS IN BATAIA ARMEI TREBUIE SA-L REPERATI SINGUR SI SA VA ALEGETI POZITIA OPTIMA DE TRAGERE. NIVELUL 1 — IN COMPORTAREA VINATULUI SE INTRODUC ELEMENTE ALEATORII. ESTE POSIBIL SA FITI RANIT. VA SFATUIESC SA NU ABORDATI ACEST NIVEL. FARA UN ANTRENAMENT INDELUGAT LA NIVELURILE 3.SI 2. NIVELUL 0 ACESTA ESTE UN NIVEL PERFECT ALEATOR. VA PUTETI TRANSFORMA DIN VINATOR IN VINAT. ORICIND PUTETI FI UCiS. ESTE RECOMANDABIL SA NU-L ALEGETI NICIODATA. "Si cam ce se poate vIna pe aici ?“ IntrebA Cassargoz, Intr-un tirziu. "Orice, dragule, orice. Depinde exclusiv de tine. Ai sA Intilnesti exact vinatul pe care-l doresti cel mai mult.” "ExistA cineva care sA aleaga nivelul 3 ?“ "Bineinteles, bAtrinul senator Hannever. De cite on vine pe aici, alege 3. E de inteles : are reumatism poliarticular, anghinA pectoralA, diabet si, probabil, multe altele. Nu poate sA facA eforturi. UrAste schimbArile. Pentru el, decorul este Intotdeauna acelasi: o vilA colonialA din secolul XIX. Domnul senator stA In fata casei Intr-un fotoliu de rAchitA, In mijlocul gazonului proaspat tuns, si troscAneste fericit din Winchesterul sAu.” "Si impuscA ceva ?“ "Desigur, domnul senator Hannever, liberalul, impuscA negri. Asta e vinatul lui preferat. Ii rid ochii, se bucura ca un copil de cite on nimerete.” Camera era perfect izolatA fonic, in momentele de tAcere Cassargoz Isi auzea singele vuindu-i In cap. "IarAsi oameni, Filozofule ?“ "De ce te miri? DacA stai sA te gIndesti, e foarte normal. Nu elefantul, nu leul sau tigrul, nici mAcar Tyranosaurus Rex, omul, dragule, omul e vInatul suprem pentru om. Ai sA-mi spui CA si omul e un animal. Nu te contrazic, IngAduie-mi doar sA te completez : animalul e doar genul proxim al omului, iar diferentele specifice sint Infiorarea vagA cu care priveste uneori cerul Instelat, constiinta mortii si iluzia nemuririi, risul, perceperea uneori dureroasa a curgerii timpului. E o definitie arbitrará si sumarä, stiu, dar sper cã totul te convinge intr-o oarecare màsurä. Gindeste-te la un vInat nobil, sa zicem un leu. Ce poti intrezäri pe figia unui leu rànit inainte de a—i aplica lovitura de graie ? Nimic, dragule, sau aproape nimic. Pe cind, gindeste-te ce inseamnã sã lipesti teava armei de tImpla unui om, si mai ales a unuia inteligent. Vei vedea atunci In ochii si pe chipul lui mult mai mult decit banala spaimã dictatã de instinctul de conservarea integritati sale ca sistem biologic. El moare si stie Ca moare. Stie Ca Va putrezi si Ca va continua sã putrezeascã, Ca nu vor ramine decit oasele si cã nici asta nu-i de àjuns, Se vor dezagrega si ele ajungind praful de sub talpile unëi brute cretine care clocoteste de viatã. Anotimpurile vor curge pinà cind nu vor mai fi anotimpuri, stelele or sã strãluceascã pinä cind se vor stafidi sau vor crapa si ele, iar ceea ce a fost cindva el va picura dispersIndu-se prin treptele materiei piná la atomii cei vesnici si fãrã memorie. Daca te uiti bine, vei intrezäri si speranta firavã, aproape inconstientá, cã poate, cindva, atomii säi ràtãciti in cenusa stelelor se vor inchega din nou sub cerul unei planete, pentru a colectiona alte apusuri si rãsãrituri, pinã cInd cercul rece al tevii altei arme I se va asterne pe timpla. "Zero. Vreau nivelul zero”, zise Cassargoz dintr-o suflare. Dupa cIteva clipe, vocea de femeie inteligenta si blindà spuse ATI EXPRIMAT 0 OPTIUNE DE NIVEL ZERO. ACEST NIVEL ESTE COMPLET ALEATOR. VA PUTETI TRANSFORMA DIN VINATOR IN VINAT. ORICIND PUTETI FI UCIS. MENTINETI OPTIUNEA? "Da”, zise Cassargoz. "Da.” "Dragã Cap Pätrat, incep sä te recunosc. Niciodatã n-ai fost tu atit de prost pe cit pari ! Iti urez noroc la vinatoare !“ 0 usa a càrei prezentà era greu de sesizat glisa pe albul peretelui : Pfvvv, shtonk ! Dincolo se zãrea, sub un cer de cobalt, jungla, jungla amazonianá, mincãtoarea de oameni, din care Cassargoz tocmai reuise sA scape teafãr. Pãsi pragul. Cäldura umedã si grea, izul dulceag de vegetatie putreda, inconfundabila mixturä de urlete, fosnete, sIsIieli, piuituri, trosnete si liniste. Anii lungi de lupta In junglä Il Invàtaserà sà deosebeascà In vacarmul aparent constante si legitãti surprinzätoare. Drept in fata lui, sprijinitã de o tufã, cu patul In mocirla, era o armá. 0 ridicã cu placere, era grea $i ii amintea de bãtrinul lui Joe. Magazia de cartuse pliná si patul neted si reconfortant la pipãit ca o coapsã de femeie iel fãcurã — desi oricum avea pistoletul de siguranä pnins cu benzi adezive deasupra gleznei — sã se simtã mai linistit. Bubuitura aproape Ii sparse urechile si In acceai clipã fu pe burtä, cu nasul In noroiul fetid. Trupul actionase reflex, fàrä interveniia creierului ocupat sã gindeascã cu fulgeratoare nepäsare cã glontul care te loveste nu-l auzi decIt dupà aia. Se rostogoli de citeva ori lateral, pe urma ascultá. Urecheä exersatã prinse neregularitatea in zgomotele junglei. Privind intr-acolo zári un petec albastru sclipind pentru o clipã In zidul verde. Simi cum urca in el, de nestàvilit, furia. "Tnghiti-te-ar iadul de bestie dementa ! Ti-ai desertat puhoiul scIrbos de nebunie in creierii mei si acum vrei sä scapi de mine. Aveai nevoie si de spectatori adevarati, cabotinu’ dracului, unul singur macar, chiar si un amärit ca mine.” Se ridicA brusc si tîsni Inainte. Alergä cocirjat, In zigzag, vreo douãzeci de metri si se aruncã iarãsi in mocirla In timpul cursei, In minte i se condensase imaginea negrului tinãr care fugea tot in zig-zag pnin savana frontierei namibiene, cu roveru condus de Carson Clipici pe urmele lui. Pe locul din dreapta, Filozofu’ urla cit Il tineau plamInii "Te—am vãzut, un doi, trei, drumul vietii ni—i scurt, Blackie. Boy, -avem o vorbulitA amindoi ! Bau !“ In clipa In care negrul incetinise puin goana si privise Inspäimintat Inapoi, Filozofu’ ii trintise o Incarcatura pentru elefanti In pliná figurá. Clipici, la volan, rIdea cu lacrimi. Cassargoz tresãri. Undeva In dreapta, la nici zece metri, zãri ceafa Filozofului crescind din hati. "Nu se poate”, murmurá tremurind de bucurie. "Nu-i adevärat.” Ochi cu grijã infinita, apoi trase — de douã ori, ca sã fie sigur. Aproape ca vazu aschiile särind din craniu, dar nici dupá ce se linistise ecoul impuscAturilor nu putea scãpa de senzatia de pãcälealä periculoasä. "Nu se poate sä fi gresit el atit de grosolan. Si totusi era acolo, i-am fãcut teasta terci.” Venind de undeva de deasupra, din cerul de cobalt pãtat cu norisori albi, vocea de femeie desteapta care inainte de a muri dã ultimele sfaturi fiului ei, vocea iui SANTRI, spuse DOUA FOCURI. TINTA ATINSA INTR-UN CENTRU VITAL DIN PRIMUL FOC. Se Intoarse brusc. Cu un zImbet larg si bestial, cu ochii umezi de fericire, cu arma Infipta In umär, Blank Ii privea "SANTRI nu m-a dezamãgit. Esti vInatul cel mai de soi pentru mine la ora asta. Era si mai interesant dacã al fi fost ceva mai inteligent, dar ce sã-i faci. Pregätete_te sá mori !“ Un hIrIit si un zgomot de crengi rupte venind de undeva de sus. Leonard S. Blank, supranumjt si Filozofu’, era totusi om : pentru o frInturà de secundã ridicà ochii. Prea de ajuns pentru Cassargoz. Goli incãrcãtorui aproape fàrà sà se uite unde trage. Monezile rosii inflorirá parcà simultan pe pieptul Filozofului. Acesta privi o clipä intrebàtor, vru parcã sã zic ceva, apoi se närui. Cassargoz rãmase pironit, cu privirea agátata de Cadavru si de creanga groasà si putreda càzutA intr-un tirziu lingä el. PATRU FOCURI. TINTA ATINSA INTR-UN CENTHU VITAL DIN PRIMUL FOC. GRAD DE DISPERSIE AL TRAGERII 2, 5. Arunca arma In mocirià si zbierâ cátre cer: "Nu mai vreau. Ajunge. M-am säturat.” Neverosimilà In desisul compact, glisa o usa : pfvvv, shtonk ! Era din nou in camera goalä cu pereti albi si linistitori. Peste nervii biciuiti crestea suprapunindu-se o neVOie acutà de a face un gest tandru. "Tu”, mormai rãgusit, "tu m-ai saivat...” Nu erau nici macar niste butoane, sau beculete sau clape pe care sà le mIngiie, numai peretii albi si goi si täcerea. Se simtea ca atunci de mult, de mult de tot, cind cineva ii spusese basmul si el staltuse ore In sir dupà aceea linga o broascä riioasá aducInd-o la loc cu un betigas si rugînd-o In fel si chip, doar-doar o sä se dea peste cap si o sà se transforme Intr-o printesa neasemuit de frumoasá. Trebuia sä iasä de aici. Dar cum? Mai mult ca sigur cà usa reactiona la amprentele vocii lui Blank. Isi incercã totui Intr-o doarã norocul. "Sesam, deschide-te.” Sentimentul ridicolului nu apuca sa se cristalizeze pentru Ca greaua usä metalicä se deschise ascultátoare. Porni nãuc pe lungile coridoare tácute, IncercInd sa refacà In memorie drumul pe care venise. De cIteva ori Intilni niste gorile In costum de seará, dar, curios, nici unul nu se luã de el. CInd era mai sigur cà s-a rátácit definitiv, descoperi iesirea. Tumultul stràzii i se pàru, vreme de aproape un minut, ireal. Mult timp nici nu stiu pe unde merge. Asa ajunse pe Avenida Walladon. Oamenii Il ImbrInceau, Il inghionteau si el zImbea prosteste, trägInd in piept cu nesat aenul mirosind a gaze de esapament si a sudoare umaná. Era atIt de fericit cã e Inca viu, Incit din toate fibrele corpului Ii urca o zgIndàrealà plãcutá, ca atunci cInd iti vine sä te intinzi de sa-ti trosneascá oasele. TROPICANA, tipau tãcut reclamele, WESTERN HOUSE, ALVARADO’ S, SENTIMENTO, SILVER STAR, JACKPOT, JACKPOT, JACKPOT, si din nou: TROPICANA. Mai Intli Ii ingheta inima In piept, intrezárind In multime un rInjet cunoscut. Apoi un ciocan mic si ingrozitor de greu Il izbi In piept. Tnainte de a pärãsi realitatea, mai apucA sã audä venind de undeva de sus, de dincolo de zgIrie-nori, din cenul instelat, o voce blindA, linititoare si franca, vocea unei femei inteligente care Inainte de a muri dã ultimele sfaturi fiulul ei : UN FOC. TINTA ATINSA INTR-UN CENTRU VITAL. — P1anetarium

Desigur, nu-i vorba de plagiat. Placerea de a ucide este o placere rar discutata si coborata in adancurile noastre ipocrite, ingropata sub un strat gros de jovialitate si instincte sociale. Dar ea exista si cand este dezgropata in filme sau alte lucrari de arta, pipota si alte maruntaie ne tremura. Nu stiu daca ctp s-a inspirat din film, dar sunt aproape sigur ca autorii altor jocuri, cum ar fi Doom, Quake, Counterstrike, Fear, etc., nu au vazut filmul si nici macar n-au auzit de ctp. Si totusi, in jocurile astea alergi de bezmetic si-ti impusti prietenii..

Surse

1. http://turambarr.blogspot.com/2008/07/kill-then-love.html 2. http://www.imdb.com/title/tt0023238/

zamo, ctp, film, carte, cassargoz, the most dangerous game, kill, quake, doom (Tags)