Si-ntr-adevar, Schopenhauer a scris un eseu intitulat Arta Controversei, dar sub format de eseu – mai precis, partea a III-a, Stratageme. Sinteza celor 38 de modalitati prezentata sub forma machiaveliana a fost facuta de A. C. Grayling si publicata intr-o carte numita “Art de a avea intotdeauna dreptate”.
Ce ma distreaza este ca desi eseul lui Schopenhauer poate fi gasit publicat in intregime pe Internet (este in domeniul public, link in surse, inclusiv catre traducere automata sau arhiva .zip), nimeni nu va sta probabil sa-l citeasca. Preferam cu totii sa citim o sinteza, cum ar fi “Java in 24 de ore”. Si tot asa cum la sfarsitul cartii de Java avem pretentia sa fim tratati ca un programator cu 10 ani experienta, ne dorim sa dezbatem la fel de bine ca Base dupa ce citim sinteza lui Grayling.
Schopenhauer practic descrie greselile de logica. Iata o scurta lista dupa wikipedia romaneasca (am adaugat link-uri catre articolele in engleza in surse):
Erori logice formale
Erorile logice formale sunt acele rationamentele care sunt invalide datorita unor erori în formalismul lor logic.
- Apelul la probabilitate: pentru ca ceva poate sa se întâmple, este inevitabil ca acel ceva se va întâmpla.
- Argument din eroare logica (ad logicam): daca într-un argument se extrage în mod eronat o concluzie, atunci concluzia trebuie sa fie falsa.
- Afirmatia goala: premisa unui argument este asumata ca fiind adevarata doar pentru ca spune ca este adevarata.
- Conjunctia ilogica
- Corelative ilogice
- Negarea corelativei: încearcarea introducerii unui alternative când de fapt nu exista vreuna.
- Suprimarea corelativei
- Necesitatea ilogica
- Falsa dilema: se afirma ca doar doua alternative exista, când de fapt sunt mai multe de doua.
- Naturalism ilogic
- Dovada negativa: pentru ca premisa nu se poate arata ca fiind adevarata, rezulta ca trebuie sa fie falsa.
- Non sequitur: concluzia nu rezulta din premise.
Erori logice propozitionale
- Apelul la disjunctie: se concluzioneaza ca o disjuntie logica e falsa doarece cealalta disjuntie logica e adevarata.
- Afirmarea consecventului: antecedentul într-un indicativ conditional se declara ca fiind adevarat deoarece consecventul este adevarat.
- Negarea antecedentului: consecventul într-un indicativ conditional e declarat ca fiind fals deoarece antecedentul e fals.
Erori logice de cuantificare
- Reprezentarea existentiala: un argument are doua premise universale si o concluzie particulara, dar din premise nu se poate stabili valoarea de adevar a concluziei.
- Conversia ilicita: daca o propozitie e adevarata se concluzioneaza ca si inversa este adevarata.
- Dovada prin exemplu: una sau mai multe exemple sunt date ca suport pentru o afirmatie generala.
Erori logice silogistice
Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.
- Concluzia afirmativa din premisa negativa:
- Premisele exclusive: ambele premise sunt negative.
- Eroarea logica a celor patru termeni: un silogism categorial are patru termeni.
- Termenul major ilicit
- Termenul minor ilicit
- Temernul de mijloc ilicit
- Silogismul categorial
Erori logice informale
Erorile logice informale sunt argumente invalide datorita altor ratiuni decât cele legate de formalismul logic.
- Apelul la repetitie (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranta ca în final va fi acceptat.
- Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumata în unul din premise.
- Argumentul ignorantei (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirma ca premisa este adevarata doar pentru ca nu a fost demonstrata falsa sau ca pemisa este falsa doar pentru ca nu a fost demonstrata adevarata.
- Cauza si consecinta circulara: o consecinta a unui fenomen este considerata ca fiind cauza fenomenului.
- Cauza singulara: se considera ca doar o singura cauza simpla este responsabila pentru o situatie, când de fapt sunt mai multe cauze.
- Comparatia incompleta: compoaratia nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
- Comparatia inconsistenta: se compara caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
- Distributia ilogica: se considera ca nu exita diferente între un termen în sens distributiv (referitor la toti membri clasei) si colectiv (referitor la clasa ca întreg).
-
- Compozitia ilogica: asumptia ca întregul are o proprietate doar pentru faptul ca diferite componente au acea proprietate.
- Diviziunea ilogica: asumptia ca diferite parti ale întregului au o proprietate doar pentru ca întregul are acea proprietate.
- Echivocarea: folosirea incorecta a cuvintelor care au mai multe întelesuri.
- Ecologia ilogica
- Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, partinitoare sau chiar fabricate pentru a sutine un argument.
- Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intentia de a distorsiona întelesul intentionat.
- Falsa compromitere: în cazul unor alternative opuse se considera ca o cale de mijloc e mai buna.
- Istoricul ilogic
- Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încarcata, plurium interrogationum)
- Mutarea stachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrara a criteriilor de acceptare a unor evidente.
- Niciun scotian adevarat: refutarea generalizarii prin particularizare defectuoasa.
- Pledoaria speciala: evidentierea unei exceptii de la o regula fara a se justifica exceptia.
- Reificarea: o abstractie este tratata ca si cum ar reprezenta ceva concret.
- Transferul sarcinii dovezii: se plaseaza îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
- Solutia perfecta
- Stil în loc de substanta
Cauze îndoielnice
- Corelarea implica legatura cauzala (Cum hoc ergo propter hoc)
- Succesiunea implica legatura cauzala (Post hoc ergo propter hoc): se afirma ca deoarece un eveniment s-a produs dupa un altul, rezulta ca primul a fost cauza celui de-al doilea.
Erori de relevanta
- Ipoteza Ad hoc
- Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
- Apelul la autoritate: o asertiune e considerata adevarata datorita pozitiei sau autoritatii persoanei care face asertiunea.
- Apelul la emotie: se manipuleze emotiile celor din audienta, în loc sa se foloseasca rationamente valide.
- Apelul la ridicol: este un specific apel la emotie în care se ridiculizeaza opinia oponentului.
- Apelul la frica: un specific apel la emotie în care se induce frica fata de partea opusa.
- Apelul la magulire: un specific apel la emotie în care se face uz de magulire pentru a câstiga suport.
- Apelul la mila (ad misericordiam): un specific apel la emotie în care se face uz de mila în argumentatie.
- Apelul la ranchiuna: un specific apel la emotie în care se face uz de ranchiuna si resentimente pentru câstigarea suportului.
- Apelul la forta (ad baculum): se argumenteaza prin folosirea amenintarii, constrângerii si a fortei fata de oponent.
- Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmatie este sustinuta ca fiind adevarata deoarece multa lume crede ca este adevarata.
- Apelul la noutate: se considera ca ceva este superior sau mai bun doar pentru ca este mai nou sau modern.
- Apelul la traditie (ad antiquitatem): se considera ca ceva este corect doarece are o lunga traditie la baza.
- Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul rosu): se prezinta un argument care sustine validitatea unei afirmatii diferite de cea care se presupunea sa fie sustinuta.
- Falsa analogie: compararea a doua lucruri care par similare dar au proprietati diferite.
- Gândirea deziderativa: formarea unor credinte în concordanta cu ceea ce este placut a se imagina în loc sa se apeleze la evidente sau ratiune.
- Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.
Generalizari defectuoase
- Esantionul partinitor: formarea eronata a unui esantion statistic al unei populatii.
- Jumatati de adevar
- Generalizarea pripita: generalizare inductiva bazata pe evidente insuficiente.
Sources / More info: arta-c-traducere, art-of-c-zip, tds-aoc, obj-liv-aoc, wiki-fallacies, wiki-list-fallacies, wiki-list-cognitive, wiki-lista-erori, code-argument
Mwuahahahaha
ReplyDeleteApelul la probabilitate: pentru ca ceva poate sa se întâmple, este inevitabil ca acel ceva se va întâmpla.
Adica exact baza filozofiei lui Murphy, cu toate derivatele, postulatele, legisoarele si definitiile ce s-au format pe aceasta baza.
Evident ca este o logica gresita, dar ce te faci ca ungi n-shpe felii de paine cu unt la rand, le dai drumul pe jos si doar cand e sa cada pe un covor scump nimereste partea unsa in jos ... de fiecare data .. ;))
Si ca sa fiu in ton cu cele de mai sus: Extrem de rar chestia de mai sus nu functioneaza. Caz in care spunem clar si raspicat: Exceptia intareste regula.
:-))
Si o intrebare pentru tine: Se stie din mosi-stramosi ca o pisica "aterizeaza" in picioare, indiferent de unde cade si in ce pozitie se afla .. Totusi exista o exeptie UNICA*** la aceasta regula. Care este ?
UNICA*** - adica cu efect repetabil
Cred ca distinctia majora dintre "observatiile empirice" si "argumente" este oarecum ierarhica, in sensul ca o observatie poate fi adevarata ca atare, dar poate deveni falsa si ilogica atunci cand e ridicata la rangul de argument. Eu de pilda n-am testat chestia cu felia unsa, dar daca-mi amintesc bine, am observat ambele posibilitati intamplandu-se. Chiar presupunand ca-i adevarat ce zici, nu poti face o "lege stiintifica" din asta.
ReplyDeleteExceptia este catelul :)
"Stiinta" care face acele legi se numeste morphyologie. Uite un link romanesc, dar nu e interzis sa cauti si situri mai adevarate ... ;-))
ReplyDeleteEu chiar vroiam sa bag niste zicatori pe la mine azi .. murfisme adica ...
Apropo de intrebare:
E vorba de un anume fel de pisica ... :-p
Eu: exceptia e catelu'
ReplyDeleteTu: ..un anume fel de pisica..
Eu: u dawg! :D
Saracul catel :P
ReplyDeletecu schopenhauer mi s-a creat fobie, in liceu. aveam un prof de filosofie care avea bunul simt sa nu ne predea din carte
ReplyDeletesi ne-a spus: lui schopenhauer , nietzche si heiddeger sa nu le cititi operele pana nu va asigurati ca stiti sa le cititi si sa le scrieti numele. nu e graba, operele lor au timp sa va astepte, nu au mai scris nimic nou in ultima suta de ani.
pana atunci, jucati ics si zero
si i-am citit dupa ce m-am plictisit de ics si zero.
whaaaa? te-ai plicti de ics si zero?!?!? :)
ReplyDeleteNu stiu daca "Stratagemele" lui Schopenhauer l-au salvat de plictis sau daca au fost rumegate in perioada de pendulare dintre "plictis" si "durere" (ca la ce definitie a vietii a produs "geniul" lui -"viaţa e asemenea unui pendul care oscilează perpetuu între suferinţă şi plictis"- imi este greu sa cred ca Arta Controversei a fost un pansament pe timp dureros).
ReplyDeleteSi daca tot veni vorba de "arta" (nu chiar a controversei da tot pe acolo) imi permit sa-ti reproduc o anecdota care tine si de Estetica dar si de Schopenhauer.
Intro: Dupa cum se stie Schopenhauer a fost un fan entuziasmat a purismului estetic (in receptarea estetica a operei de arta privitorul trebuie sa-si suspende toate interesele de ordin practic, cognitiv etc pentru a fi capabil de o veritabila "aesthetic experience").
Intr-o zi este intrebat daca ii place Dutch painting. Si el raspune "Iubesc, nu doar imi place.....dar as fi preferat ca artistii flamanzi sa picteze mai mult flori sau landscapes decat halci de carne si butoaie cu vin...nu de alta dar nu vreau ca puritate raspunsului meu estetic sa fie subminata" ( de omenesc prea omenesc :) )
"purismul" lui S. e un deziderat interesant, dar greu de atins. nu-i chiar usor sa devii o cu totul alta persoana in fata unui tablou si sa redevii tu insuti cand iti iei hainele de la garderoba. mai degraba, S isi imagina ca pluteste, dar daca te uiti la biografia lui a fost intotdeauna cu pisherele pi pamant :)
ReplyDeleteEu as plusa si as spune ca e chair imposibil sa ajungi la asa un mental state in fata unei opere de arta. Nu putem sa suspendam toate interesele noastre pentru a atinge acel "complete disinterestedness" cerut de puristi precum S nici daca am vrea. Pentru ca "ochii nostrii gandesc" (ca sa ma exprim plastic :) ) iar perceptia noastra este mereu alimentata de ceea ce vrem sa vedem, de dorintele si de pulsiunile noastre, de experienta noastra cu arta din trecut etc. De foarte putine ori auzi despre o opera de arta vazuta intr-un muzeu sintagme de genul "nu stiu despre ce era, nu stiu ce a vrut sa spuna dar mie mi-a placut". Placerea estetica pura este o fictiune pentru ca omul este o fiinta curioasa, sociala, care vrea si pofteste, care incearca sa inteleaga etc. Scuze daca am luat-o pe campiile Asire cu consideratiile despre arta (da' nu ma pot abtine ca e jobul meu :) )
ReplyDeleteSinteza aparent o preferi tu, ca eu am citit eseul de mult cind eram in Romania, de pe hirtie. Astfel a aparut critica la articol in sine si nu am discutat timpeniile din lista. Daca vrei sa-l discuta-m pe Schopenhauer sau nihilismul iti stau la dispozitie. Nu uita ca in ciclul karmic trecut am fost Eminovici si au ramas destule reziduri. Sint programator, printre altele, de 20+ ani si am prins si Java din "language specification" a lui Gosling!
ReplyDeleteApreciez oferta ta. Nu prea vad cum l-am putea discuta pe S out of the blue. Mai precis, m-as plictisi. Daca vrei sa dezbatem o problema, putem adopta pozitii opuse si argumenta. Dar din cate am vazut pana acum, data fiind o propozitie x + y = z, eu as argumenta x pentru ca v si y pentru ca w. Tu ai argumenta a, b si c fara nici o legatura cu x si y. Asta mi s-ar pare stupid si m-as plictisi.
ReplyDeleteCreierul nostru maimutesc face in permanenta conexiuni si cauta patterns. Probabil asta-i motivul pentru care ne este atat de dificil sa apreciem ceva izolat de context.
ReplyDeleteJobul tau e sa respiri arta? Exciting..