13 cross-post-cards superbe si una gresita

Sa va zic ce s-a-ntamplat. Dupa succesul “atacul CloneSociety” precedent, Brother KTlon m-a invitat iar sa particip intr-un simpozion (de vederi din lumea-ntreaga). Eu am trimis 4 poze, dar e posibil ca in febra pregatirilor, pe unele bloguri sa fi aparut explicatia pentru o cladire si poza pentru alta. Cladirile sunt adiacente, dar nu identice (vezi la sfarsit).. In orice caz, restul vederilor sunt superbe si, probabil, cu explicatii la obekt

[zum, din Berlin, Germania] HU Berlin, Institutul de Fizica – la marginea orasului, aproape nestiuta [ajungi acolo daca ai prieteni matematicieni, fizicieni sau psihologi, daca ai treaba la biblioteca din zona – foarte misto, apropo – sau daca te incumeti o data pe an, in noaptea lunga a stiintelor], cladirea asta a primit ceva premii si a starnit admiratie si ura. daca aveti drum la Schoenefeld, opriti'va cu vreo doua statii inaintea aeroportului si plimbati'va un pic, e un 'orasel' ciudat si ultra-modern pe care foarte putini vizitatori ai Berlinului ajung sa'l vada.

 

[dragos, din Constanta, Ro] dupa 10 zile de concediu la Constanta, de'acum o saptamana, constat ca pentru mine orasul nu mai reprezinta nimic, in afara ca aici sunt mama si tata. am iesit din casa rar, am stat mai mult in vizuina camerei mele construita demult – singura sinonima copilariei si studentiei pierdute. noi sunt calculatorul, filmele fara numar, postarile pe blog si lecturile rahitice. numai cateodata briza mirosind a mare furisata pe geam aducea constanta la mine. trecerea intamplatoare pe langa cazinoul de pe faleza descuamat si batut de valuri rezuma stadiul prezent al orasului – toate vestigiile trecutului ce'amintesc cele cateva clipe de glorie stau in paragina. la fel, clipele de glorie ale copilariei si tineretii mele. acum orasul e altul, unul de tranzitie, plin de oameni neinteresa(n)ti, venetici familisti cu burti si masini si copii si buleli si viata trista, in contrapondere cu cativa ciocoi tineri fericiti in masini decapotabile – asa cum viata mea e alta, de bucurestean intelectual frustrat in cautarea multumirii de sine. doar ca, spre deosebire de oras, ce si'a lasat trecutul in urma, uitandu'l, eu il duc tot timpul cu mine, fericit undeva pe'acolo.

 

[diacritica, dintr'un codru Germanic] casuta lu' Alba–ca–Zapada. Sau a lu' mamaia lu' Scufita Rosie. sau poate a lu' tanti care poftea la Hansel si Gretel, mai stii... de poveste, oricum.

 

[delaskela, din Bucuresti, Ro] 1927: atenuat, lipsit de chef, purtat de apele unui plictis fara iesire, imi beau cafeaua privind de pe balcon aceasta cladire veche, anonima, tacuta, de o solemnitate usor ponosita.

 

[alex marx, din Orléans, Franta] Hôtel Cabu, mic bijou al celei de'a doua Renaissance française – perioada puternic marcata de stilul magnanimului rege Henri II – si prima cladire de acest gen din Orléans. edificiul a fost ridicat in 1548 de arhitectul Jacques Androuet du Cerceau pentru un avocat, maitre Philippe Cabu, al carui blazon e vizibil pe fatada. dupa legenda [sau dupa gurile rele] hotelul ar fi gazduit'o prin 1549 pe Diane de Poitiers, favorita regelui timp de vreo doua decenii..

 

[inczeklara, din Sud] less is more

 

[adinab, din Timisoara, Ro] construita la inceputurile cartierului Fabric din Timisoara, se spune, mai precis in zona Printul Turcesc, cu un destin partial neaflat: de pe la 1920 se stie ca a fost vila unui farmacist evreu foarte bun la suflet, ca avea o curte mare si plina de tei si ca peste acea curte au fost construite bine dupa 1950 casutele de pe partea drapta a strazii Inocentiu Micu Klein, ca dupa confiscarea de comunisti si fuga/vinderea in Israel a familiei farmacistului a fost locuita de orfanii unui institut, care au ars tot parchetul pentru a se incalzi, si ca apoi a fost si e locuita de familia unui notar, ca este monument istoric si ca actualii locatari o tot renoveaza de 20 de ani.

 

[utopia balcanica, undeva intre Tunisia si Algeria] mersul prin soare te invata sa iubesti spatiile inchise, prin urmare dumnezeul beduinilor sta la garsoniera si e foarte fericit.

 

[zamo.ca: din Toronto, Canada] Biblioteca Robarts @ U of T. cladirea impozanta de vreo 20 de etaje este cea mai mare din campus si totodata singura deschisa 24 de ore, ceea ce o face nu numai un excelent obiectiv turistic, dar si terorist. studentii care o impanzesc sunt cu ochii'n patru pentru atacurile din Newfoundland cu deltaplanul. a aparut atat in "Friends" in episodul "The One Where Joey Speaks French" cat si in "Numele Trandafirului", nuvela scrisa de Eco la U of T.

 

[caligraf, din Québec, Canada] Bureau du Registraire, Université Laval – quoi d'étonnant, si la prison ressemble aux usines, aux écoles, aux casernes, aux hôpitaux, qui tous ressemblent aux prisons?

 

[voroncas, din Gent, Belgia] vignette neintamplatoare cu nouvelle vague in ea.

 

[khronos: din Cluj, Ro] pare tipul de cladire in gradina careia stau pentru totdeauna pe post de ingrasamant pentru trandafiri negri o duzina de afrodite plinute proaspat deflorate si ce are drept paznic un dobermann lucios cu ochi aprinsi si bale insangerate. stapanul trebuie sa fi avut o familie completa, trei fii, o fiica si o consoarta cerebrala cu infatisare de vampa care sa se infrupte ziua dintr'o biblioteca selecta si noaptea din prunci fragezi.

 

[subteranienii, din Sibiu, Ro] foisorul din parcul Sub Arini e un loc care imi place mult. dupa cum se poate vedea, e un loc-umbrela, evazat si protector, pe care l'as lua cu mine si pe vreme de ploaie, si de soare puternic. cum nu pot face asta, ma ia el pe mine de fiecare data cand trec prin Sub Arini. foisorul se ridica mult deasupra "blatului negru" al parcului, cum zice Moni Stanila. dat fiind ca nu am postat poemul de sambata, profit de ocazia acestei sesiuni pentru a introduce fragmentul din primul poem al vol. Postoi Parovoz, intitulat am re[de]venit, care mi'a si inspirat, de altfel, postarea:

sunt puternica

stanca din mijlocul camerei sunt eu

si umbrela pe care o arunc deasupra capului

ca pe un lasou ma va purta spre turnul inalt

in care doarme Voronin

 

[zamboni: din Helsinki, Finlanda] ..intotdeauna m'am intrebat daca vikingii au descalecat sau, mai degraba, au debarcat in Finlanda.

[puteti gasi, pe cateva din blogurile astea, poze mai misto]

---

Explicatia cu puozele mele..

Prin anul de gratie 2008 s-a-ntamplat sa-mi cumpar o camera de luat vederi noua. Am luat-o cu mine intr-o zi, si mi-am amintit de ea taman cand eram in U of T campus, intr-un amurg de primavara, cand culorile sunt perfecte pentru puoze. Cum eram la inceput, pozele nu sunt bine incadrate (le-am facut din mers), dar pentru mine sunt importante fiindca-s primele 4 facute cu aceasta camera. E ca atunci cand ai dus prima femeie in patul tau si in prima juma’ de ora ii apesi butonul si degajezi diafragma de 4 ori, spaland pelicula-n lumina si nu-ti vine sa te opresti. Am facut cateva poze fara a le incadra prea bine, ma interesa colour accuracy mai mult (care este, dupa cum se vede, excelenta pentru o camera in clasa ei). Iata si restul pozelor:

Primele 2 sunt facut pe St. George, care-i strada principala a campusului universitar din Toronto downtown. University of Toronto mai are 2 campusuri – Mississauga si Scarborough - dar St. George aflat in Toronto downtown este cel principal. In ambele poze Robarts library apare in partea dreapta. Cladirea UTSEC este chiar peste drum, dar nu se vede in primele doua. Acolo am practicat eu arta consilierii sexuale, alaturi de jurnalisti si avocati. In devenire.

Je me souviens, vorba quebecosilor

Va las cu o lista de clipuri cu Robarts; la sfarsit, Friends si episodul in care Joey vorbeste franceza, unde apare si Robarts Library.

Sources / More info: wiki-robarts, utsec, yt-robarts

zamo, attack of the clones, tlonsociety, tlonieni, tloen, tlon society, tloen society, brothers