Am fost incantat pana peste poate cand mi s-a propus sa exprim o opinie intr-un efort colaborativ. As putea spune chiar ca am dat din coate, pana la dureri de falange, ca sa meet editorial deadline. Iata, mai departe, ce-a iesit.

Dupa cum poate bine stiti, la editura sus-mentionata a avut loc un intens mediatizat scandal cu interlopi. Cine sunt interlopii si ce-i face pe ei interlopi nu mi-e clar, dar presupun, cunoscand reflexele ilogic-rasiste ale presei romanesti, ca persoanele mai bronzate sunt automat “suspecte”. Daca doresti sa afli mai multe despre scandal, te invit sa citesti reactiile fratilor tlonieni, sa urmezi link-urile din surse, si, daca-ti mai ramane timp, sa te uiti la videoclipuri.

Iata reactiile fratilor:

* * *

[zum]

Vreau sa fie clar de la inceput: Curtea Veche e una dintre editurile romanesti care-mi plac cel mai mult - colectia lor Byblos e excelenta, cartile arata bine, comenzile online merg aproape perfect.

Ce se intampla zilele astea la sediul lor n-are insa nici o legatura cu ce-am zis mai sus, pentru ca nu conteaza ca e o editura mare in cauza. Vad asta peste tot - aparati cartile, e inadmisibil ca o editura mare sa pateasca asa ceva etc. Daca editura era mica ar fi fost ok? Daca era o macelarie acolo ar fi fost ok?

Ce ma intriga si mai mult e faptul ca in Romania, in 2010, oricine vrea poate sa sechestreze bunurile altcuiva. Politia nu face nimic, nimeni nu face nimic si... Si?

Iar daca asa ceva i se poate intampla unei edituri mari...

[diacritica]

Balaurul a ferecat castelul Cosanzenei, care s-a dus la Fat-Frumos-de-pica, Hunor, care-a promis sa puie vorba buna la imparatul Verde, Blaga, si la imparatul Rosu, Predoiu, ca inteleptii sa judece peste rand pricina Cosanzenei cu Balaurul. Caci e ilegal sa-i fereci Cosanzenei castelul, dar e legal sa-i pui o vorba buna, doar e o Cosanzeana culturala. Ceea ce talpa tarii nu-i, de-aia procesele ei cu Balaurii diversi treneaza pan’ ce-ajunge-n sapa de lemn sau da ortu’ popii, fara ca vreunui Fat-Frumos sa-i pese.

Sunt gata sa scot palosu’ s-o apar, dar mai-nainte as vrea sa-mi spuie Cosanzeana, de exemplu, daca Balaurul i-a trimis vreo somatie inainte sa-i ferece castelul; si daca da, de ce a ales Cosanzeana s-o ignore; si ce zice contractul de inchiriere cu primaria; si de ce a preferat Cosanzeana sa se-agate de respectivul contract&castel-in-litigiu si n-a-nchiriat niste birouri de pe piata privata, ca orice alta firma privata.

Caci tot ce-mi zice Cosanzeana e ca Balaurul e rau. Dar nu-mi face in nici un fel dovada neprihanirii proprii.

[dreaming jewel]

Motivul pentru care unii ezita sa sprijine Curtea Veche este acela ca nu le vine sa creada ca un asemenea lucru se poate intampla asa, din senin, fara motiv. Din pacate, se poate si, atata timp cat nu luam atitudine, o sa se tot poata.

Problema nu se reduce la o editura, asa cum gresit par sa creada multi, ci este o problema de fond a societatii romanesti. Nu este vorba despre Curtea Veche aici, ci despre drepturile noastre care nu sunt respectate, despre valorile noastre care trebuie aparate, despre lege, pe care autoritatile ar trebui sa o aplice. Ne plangem de manelizarea tarii, de proliferarea vulgaritatii, de violenta crescanda din trafic, din viata, dar cand am putea sa luam atitudine impotriva acestora, intr-un caz punctual, nu o facem.

Slaba reactie a publicului iubitor de carte, lipsa totala de solidaritate a celorlalte edituri [de parca nu li s-ar putea intampla si lor] sunt un simptom grav. intr-o tara in care ies sute de oameni in strada ca sa participe la inmormantarea unei vedete pe care o uitasera de mult, alti oameni – dintre cei care, de obicei, fac misto de cei dintai – nu sunt dispusi sa se mobilizeze pentru a apara valorile lor.

Nu trebuie sa ne asteptam ca, deodata, oamenii sa respecte cultura, iar autoritatile sa zica: gata, domle, de acum aplicam litera legii. Societatea este cea care poate corecta aceste derapaje, prin presiuni. Trebuie sa intelegem cu totii ca nu un lider providential, nu un partid sau altul pot schimba aceste lucruri, ci noi, cu conditia sa incepem sa ne comportam ca o societate, nu ca o adunatura de oameni care locuiesc intamplator pe acelasi teritoriu.

[zamo.ca] – adek moi

Sintagma “stat de drept”, folosita cu prilejul descrierii scandalului de la Editura Curtea Veche, e mai uzata decat blugii Sid Vicious. In Romania, pare sa fi capatat o aura mitologica, de deziderat vital, alaturi de “intrarea in Europa”, prea devreme bifata. Este greu sa ai asa ceva intr-o tara unde prostimea inclina spre stanga iar elitele dau cu stangu-n dreptu’.

Dar nici aici, in Canada, de unde se-ntampla sa elucubrez, “a state of laws” nu-i mai putin hollow.

“Statul unde domneste legea” inseamna, de fapt, “statul unde domnesc avocatii”. Daca in tarile sarace si galopante, politicienii sunt majoritari ingineri, in tarile “dezvoltate”, cu capital, majoritari sunt avocatii. Cand Bryant, Ontario Justice Czar, a vrut sa-i ofere sotiei un anniversary present, a omorat un biciclist, a platit apoi 2 firme de PR si-a scapat basma curata. De-atunci, un judecator a eutanasiat-o pe nevasta-sa si guvernul a scos o lege secreta care sa permita suspendarea drepturilor cetatenesti cu prilejul G20.

God save the queen
The fascist regime..

[yawn]

[petroniamarx]

Ignor aspectele legale ale situatiei. Mie bizar mi se pare altceva: exista o armata intreaga de sustinatori, exista wall pe Facebook, petitii si scrisori deschise. Oameni si institutii cu nume grele isi exprima sustinerea, indignarea, increderea ca luarea de atitudine in mod deschis va avea urmari pozitive si ceva va fi facut. Ceea ce e bine.

Dar condoleantele si sustinerea morala sunt pentru morti, atunci cand nu se mai poate face nimic. Tin loc de ceva si feresc de senzatia de neputinta. insa cand e vorba de ceva concret? Sigur, ar putea si sper sa aiba rezultate. Nu e totusi mai firesc sa contracarezi actiunea cu actiune decat cu petitii si sustinere morala? “Sunt / cunosc un avocat bun. Va pot ajuta”.

Dar sa nu fim rai. Poate in spatele acestei situatii se afla o neintelegere si o realitate trista a mentalitatii sociale contemporane: nevoia de cultura a angajatilor unei firme de paza a dus la o revolutie. La aia din ’89 ocuparea Televiziunii a fost un semnal si o declaratie. Acum, ce e o editura daca nu tot un centru de unde radiaza cultura? Salariile sunt mici, cartile de multe ori sunt scumpe. Sa fim atenti: poate in zilele urmatoare pe peretii cladirii vor aparea afise cu “Atentie, se citeste!” si un comunicat de presa intitulat “Opriti discriminarea intelectuala!”, prin care angajatii unei firme de paza isi vor revendica dreptul la respectul societatii care pana acum i-a considerat niste muschi fara creiere. Ce, nu asa se face?

[caligraf]

Am doar o carte de la Curtea Veche – Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale..., de Ion Iovan. E o editura la care tin pentru ca i-a publicat pe Bolaño, Esterházy, Bioy Casares, Pamuk. Nu stiu daca o carte e mai valoroasa decit o pereche de incaltari, dar abuzurile de genul celui comis de persoana care revendica imobilul din strada Ion Mincu sint inadmisibile, indiferent daca victime le sint edituri sau ateliere de incaltaminte. si firma care a ocupat sediul editurii se mai si cheama, ce ironie, Civis Paza…

[murdoc]

e si'o problema de raportare: cum actionam, confruntati [in cetate] cu o situatie care "nu face sens". situatia fiind confuza – nu reactionam?

am citit cateva articole pro/contra, cu rezultatul evident ca sunt un pic mai confuz decat inainte. aparent editura [care altfel mi'e simpatica] a fost victima unui abuz, abuz cam superficial pt ca Arsene & co era [sau era normal sa fie] pe picior de plecare, din str Ion Mincu nr 11

totusi my Brothers, sa nu ne jucam de'a obiectivitatea mic-burgheza. apartinem, vrand-nevrand, anticului [aproape-disparutului] trib al Mancatorilor de Carti, si numai acestei caste ii datoram loialitatea noastra intreaga.

deci cand editura aia o sa bage vreun miting sau ceva – cre ca ma duc acolo sa urlu, sa bat.

sau nu

* * *

In ce ma priveste, ce m-a atras din toata povestea este referinta la “statul de drept”, care nu cred ca exista decat in mintile naive – o utopie la fel de aprope de existenz precum comunismul la un pol si statul libertarian functional la celalalt.

“Curtea Veche” imi evoca romanul bine-cunoscut, liniste si pranzuri caniculare, domoale si prafuite cand gasesti adapost de soarele dogoritor sub acoperisul de vita-de-vie. Scandalul merge ca nuk-n P.R.T.

Sources / More info: griffon-curtea-veche, wiki-ed, mediafax-ed-cv, jn-ed-cv, adev-ed-cv, yt-god-save-curtea-veche