Aruncat-am un oki in feedjit si gasit-am kestii care mult m-au bucurat. Si ganditu-m-am sa va zac si voua, ca sa juisam impreuna.

Prin anii ‘90, cand Internetul era tanar, am avut un contract cu o firma mica din Cambridge (mica si cotata la NYSE). Aveam relatii cordiale cu secretara sefului - o persoana incantatoare (care din ei? exaactly). Cum se-ntampla deseori in astfel de situatii, ea, tamaie la chestii tehnice, incepea sa-si arunce problemele in mine de cate ori ma opream pentru small talk, chestie care mult ma deranja. As fi putut s-o pun la punct zdravan si direct, totusi problemele ei pareau sa o streseze in mod incontinent cu atat mai mult cu cat erau mai simple si dincolo de enervarea ce ma cuprindea, reuseam sa admir oarecum comicul nefiresc al situatiei. Ea era – cu “inocenta” sa tehnica si modul subit in care uita ca exista totusi niste conventii sociale cand ceri cuiva ajutorul - practic XKCD-ul meu de-atunci.

Totusi, intr-o zi a sarit peste cal. Eu ma grabeam, ea a insistat s-o ajut c-o chestie infiorator de simpla, eu i-am spus ca daca intarzii, pierd bani, dar ea a continuat sa insiste. Cand am trimis sefului urmatorul invoice, am avut grija sa separ timpul pierdut cu secretara si sa-l taxez la un hourly rate mai mic decat cel stabilit, dar probabil mai mare decat cel al secretarei. De-atunci, secretara nu m-a mai sacait cu intrebari cretine, parea stresata de cate ori treceam p-acolo, de parca aveam “The Imperial March” ca theme song.

Incepusem oarecum sa duc dorul timpul petrecut explicandu-i ce si cum, cand am vazut-o intr-o zi mult mai panicata ca de obicei. Cand am intrebat-o cine a murit, mi-a raspuns ca Fedexu’. Cum adica? Mi-a aratat apoi cum trimitea ea colete – pe Web, chestie de care era foarte mandra. Deschidea browser-ul si scria in el “fedex” si primea raspunsul ca asa ceva nu exista.

In acele vremuri de trista amintire, daca scriai in browser address bar “fedex” primeai un mesaj de eroare – browserul nu cauta automat. Ea se “adaptase” la problema si invatase – singura, cu manuta ei! – sa scrie “fedex” in casuta de cautare. Asadar, ea ajungea pe site-ul fedex facand o cautare pentru fedex si apasand apoi pe primul link servit de motorul de cautare (nici nu mai tin minte daca era goagal). Problema de care se lovise acum era ca facuse o greseala in cautare si nu mai ajungea nicaieri. Si o facuse, culmea, din cauza mea – eu ii spusesem sa scrie fedex.com, ca-i mai simplu si ia mai putin timp – ii explicasem pana si cumu-i cu TLDs, IPs si alte alea, iar ea intelesese (of, cat de inteligenta si priceputa era, micuta) si scrisese fedex.com tot in motorul de cautare. Scrisese apoi fara .com si – oroare! – motorul de cautare nu-i mai intorcea fedex.com primul hit. Am incercat sa-i explic ca poa’ sa puna un bookmark ca buton deasupra, dar se speriase deja – ii stricasem internetu’!

Ei bine, am descoperit recent ca acest mod de a ajunge la un sit (facand o cautare pentru adresa acestuia) este deosebit de raspandit intre utilizatorii de internet de inclinatie feminina. Unul din principalele moduri de a ajunge pe acest sit este o cautare “alsosprachzamolxis”. Am identificat pozitiv persoana respectiva si i-am spus ca poate veni aici si bagand direct “asa.zamo.ca” si, cum era poate de asteptat, la scurt timp in topul cautarilor care ajung aici a aparut “asa.zamo.ca”. Desigur, daca esti gazda si dai o petrecere, n-are importanta cum iti ajung musafirii, treaba lor, dar daca unii vin calare pe bicicleta remorcand o masina e greu sa nu te amuzi, nu?

In aceeasi idee, va las cu cateva cautari descoperite azi si comentariile mele pe twitter, cum ar fi cel cu “film american cu o tipa care le sugea viata”.. Toti am trecut prin asta, nu?

|^ Sa cauti un film cu succubus american si sa gasesti o poza cu coafeza rusoaica Intrebare la Radio Camp de Muie: "Este periculos sexul oral?" Stiu si eu? Autoadministrat, in special cu ciocanul.. -->

Exista puternice asemanari intre munca de consultant si cea de laptar(!!!).

Sources / More info: feedjit-care-iashte, tweet-1, tweet-2, xkcd, yt-condom