1974 - anul cotiturii si dizidenta

Este mai putin stiut azi ca Romania a incercat si ea o primavara relativa prin anii ‘60. Lucrurile s-au inrautatit treptat in anii ‘70 aducand Romania intr-un faliment al optimismului in anii ‘80. Ceva s-a intamplat, dar ce?

Comunismul a fost impus de tancurile rusesti si acordul de la Yalta. Rezistenta anticomunista fusese anihilata in anii ‘50-‘60. Apoi sub Dej a avut loc o desovietizare, urmata de destalinizare si o oarecare destindere a pumnului de fier.

Este greu de inteles si imaginat cum se traia atunci. Crampeie de viata gasim in Reconstituirea, cand procurorul gras si foarte alb, reprezentand puterea, era mai degraba pensiv si relaxat, exudand o amenintare latenta, pasiv-agresiva. Gasim atat in genericul din Cu mainile curate, care are meritul ca nu-l contine pe Sergiu Nicolaescu, cat si in alte filme din top 10. Acel sfarsit de ani ‘60 si inceput de ani ‘70 erau ani plini de speranta, ani din care Corina Chiriac ne zambeste in forta, cand Dacia 1100 deschidea noi drumuri, inlocuita fiind apoi de 1300, sub obladuirea inteleapta a lui Pacepa. Dupa ce se opune invaziei Cehoslovaciei (TVR), atat Nixon cat si Charles de Gaulle ne viziteaza, fiecare trecand pe la UAP.

Treptat, lumina sperantei s-a stins sub straturi din ce in ce mai groase de propaganda ce contrasta schizofrenic cu realitatea. Realizari au fost, dar poate erau normale, nu grandioase si oricum ele (canalul, metroul, transfagarasanul) nu erau un bun substitut pentru tot ceea ce incepuse sa lipseasca. A venit cutremurul din 1977, Toma si multi altii au pierit, iar Ceasca a-nteles ca nu-i musai sa contruiasca numai, poa’ sa si darame.

..And Darîmaru was born..

Si totul incepuse atat de bine, atat de frumos.. Unde si cum s-a petrecut intorsatura?

1960s

Pana in 1971, artistii si scriitorii romani s-au bucurat de o libertate crescanda. “Opinia separata” a Bucurestiului fata de Moscova cat si accentul pus pe nationalism atat de Dej cat si de urmasul sau au nascut o gramada de lucrari dizidente. Primul astfel de semn gasit de mine ca ceva era altfel in acele vremuri era umorul din Almanahul Urzica si scenetele cu Toma Caragiu: [Fabula] [Snobul] [Moraru] [icoane] [iadul] [tenis] [Soparlita libera] [soparla] [alpinist] [coppia] [brad] [tren] [Mastodontul] [Administratorul] [toamna] [sotia] [Petrecerea] [Mos Gerila] [Casatorie] [cineva], care-mi pareau imposibile in anii ‘80 cand am dat peste ele, dar si cateva secvente ale britanicilor. Am aflat apoi ca Principele lui Eugen Barbu se referea de fapt la Dej si F al lui D.R. Popescu, despre colectivizare, Absentii lui Buzura e-un fel de Faleze de Nisip in revers, Paul Goma a scris Ostinato descriindu-si experientele de detinut politic, Ivasiuc a revizuit drastic Pasarile la cererea cenzurii – este mai degraba o “cooperare” decat o dicatura culturala.

Sorin Preda, care avea 18 ani in acele vremuri si abia ajunsese din Bacau in Bucuresti scria in Formula As despre cursul vietii acelor vremuri.

Inexplicably and in part miraculously, around 1970, time had slowed down all of a sudden. Tired out, history left people alone for a few years, forgetting about denouncements and workers' wrath, about suspicions and ugly memories. It was the artists' time — including those just released from prison. It was the time of the thaw. For Leonce and Lena, the Bulandra Theatre was packed with people who'd come to give standing ovations for Ciulei, Pintilie, Irina Petrescu and Caramitru. Our great plastic artists — Maitec, Apostu and Baba, opened a new exhibition almost every month. The Athenaeum and Opera would sell out shows for their entire run, while in bookstores, the works of Eliade, Noica, Preda, Breban, Toiu or Nichita [Stanescu] were sold on the sly, with much pleading and insistence.

In the 1970s, life in Bucharest really started toward midnight. After a concert or a play, people went for a walk, to enjoy themselves. The elegant downtown restaurants were full of artists and beautiful girls. The best-known writers and journalists dined at Capsa and Berlin [Restaurant], while at the Mignon the first private restaurant had opened, owned by the Chivu brothers, where you could find the freshest seafood, brought that very day from Paris by air. The city adulated its artists, receiving Nichita as it would a handsome and rebellious prince, and Marin Preda like a patriarch. The lights shone on the streets and there were even a few neon signs, American-style. No one was in a hurry. There was time for everything – for books and films, for political jokes and for a glass of good wine. For a moment, Bucharest had recovered its pre-war normalcy.

The recovery was only apparent.

tezele

In vara lui 1971, ceasca a vizitat China (Mao: 1, 2, 3, 4, 5) si Coreea de Nord (Kim cel Mare, Onion). Asa cum Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu si-au gasit mentor in Noica la Paltinis, ceasca s-a inspirat din maoism si Juche. Intors in tara, in cateva saptamani tranteste Tezele din Iulie ce conceptualizeaza implementarea maoismului si strivirea liberalizarii firave din Romania. Primii exilati au fost artistii pentru ca devenisera dependenti de prea multa libertate. Mai tarziu, in preajma Congresului PCR, cand mass-media indemna boborul sa participe si sa se implice, au inceput si altii sa rabufneasca. Cred ca anul de cotitura ramane 1974, cand ceasca a inteles ca liberalismul calâu al anilor trecuti este un balast incetinitor si ca e preferabil stransul surubului. A-nceput prin a se autodeclara Presedinte, imbratisand celebrul sceptru comunist pentru care pana si Salvador Dalí l-a "felicitat".

Acelasi Sorin Preda isi continua povestea inceputa mai sus.

(..)in '71, the July Theses would draw an invisible scalpel line over people, over the white nights of Bucharest, over all our small, guiltless pleasures. A freezing gust of wind heralded the dreadful ideological winter that would soon arrive. In disbelief and naive, people continued to go out, to fill the theatres and concert halls, while Ciulei, Pintilie and Andrei Serban's bags were being prepared for their permanent departure from the country.

Not even when the Mignon restaurant was closed, and the light bulbs downtown disappeared one by one, did people stop hoping. It's as if no one wanted to believe that everything could end so quickly, in an absurd and unfair twist of history.

Oamenii de rand ca oamenii de rand, dar oare n-au existat proteste sau macar “diferente” in top?

Istoricul Vlad Georgescu ne spune, in Istoria Romanilor ce s-a intamplat cu Maurer.

A existat o disputa între Ceausescu si Maurer asupra cailor de dezvoltare a societatii românesti. Disputa, despre care se stie înca foarte putin, avea în centru problema ritmului de industrializare pe care Ceausescu îl dorea accelerat, cu un accent si mai sporit pe industria grea si pe care primul-ministru Maurer l-ar fi vrut mai masurat, fara neglijarea industriei bunurilor de consum, în acord cu resursele interne, umane, naturale si tehnologice ale tarii. Din nefericire pentru români, Maurer a pierdut acesta disputa. La numai câteva luni de la plenara din noiembrie 1971, care-si însusise pe deplin tezele din iulie, Maurer [care fusese instrumental in promovarea lui Ceausescu in locul lui Apostol] cu linia sa economica, de orientare relativ liberala, era criticat indirect dar public de secretarul general. El este acuzat de neîncredere în politica partidului si de defetism economic. Maurer avea sa fie îndepartat în martie 1974 dupa ungerea lui Ceausescu în functia de presedinte. Prim-ministru devine Manea Manescu. La congresul al XI-lea din noiembrie 1974 Maurer îsi pierde si locul în Comitetul Central.

I’ve also found this TV show on Maurer.

mihalas

Sunt convins ca multi au protestat si nu numai in soapta dar din pacate nu prea sunt multe astfel de acte cunoscute.

Aflam recent (evz-olimpic) despre Stelian Mihalas, olimpicul exmatriculat de Ion Iliescu.

"Considerati ca prevederile Constitutiei sunt respectate întocmai în România?" "Pe cine ati alege în functia de presedinte al României?" Sunt întrebari care în perioada comunista pareau de neconceput si totusi au fost puse într-un sondaj de opinie în 1974. Autorul sondajului a fost Stelian Mihalas, pe atunci elev în clasa a X-a la "C.D.Loga", cel mai bun liceu din judetul Timis. Era la câteva zile dupa ce cu mare pompa presa comunista anuntase alegerea lui Nicolae Ceausescu în functia de presedinte al României. Alegerile fusesera în realitate o mascarada pe care Stelian Mihalas a vrut s-o demonstreze prin acest sondaj la care au raspuns colegii sai din clasa speciala de Matematica. (..)

"Am reusit sa împart chestionarul, ce avea vreo zece întrebari, la noua colegi. Unul singur a raspuns politic corect pentru acea perioada", îsi aduce aminte Stelian Mihalas. Toti cei chestionati au trebuit sa mai raspunda o data la întrebari, în zilele urmatoare, în fata unei comisii de ancheta de la partid. De data aceasta, toate raspunsurile au fost "corecte". Abia dupa aceasta a fost interogat si Stelian Mihalas, caruia i s-a imputat si ca ar fi falsificat raspunsurile colegilor, caci nu corespundeau cu cele date în fata anchetatorilor.

Desi era deja olimpic la mai multe materii, Stelian Mihalas a fost nevoit sa se multumeasca din aprilie 1974 cu îngrijirea a 120 de junici. "Familia mea locuia în Giarmata, la 10 km de Timisoara, si tata era tehnician veterinar la o ferma din apropiere. Cinci luni am scos gunoiul, am dat de mîncare la animale si o perioada am plecat cu ele câmp, undeva mai departe, la pascut", spune Mihalas. (..)

Sondajul lui Mihalas nu a avut urmari nefaste doar pentru acesta. Scriitorul de origine germana William Totok, care a auzit de caz si a vrut sa scrie despre el, a intrat imediat în colimatorul Securitatii. S-a interesat de Mihalas prin intermediul lui Ovidiu Tender, care fusese coleg de scoala la Jimbolia cu fratele sau Gunter, însa Tender –pe atunci si el elev la "Loga"- a povestit totul ofiterilor de Securitate. William Totok l-a identificat ca fiind informatorul "Dan Dumitrescu" din dosarul sau de la CNSAS.

Poate ca nu intamplator Institutul de Matematica a fost desfiintat in 1975.

pope

Ce-are Iliescu cu asta?

Iliescu ar fi "luat masuri" impotriva altui student - in acelasi articol evz.

În 1974, anul în care a dispus exmatricularea lui Stelian Mihalas, dupa spusele acestuia, Ion Iliescu era vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis. Fusese exilat la Timisoara în 1971, când Ceausescu a început sa vada în el un rival si, sub pretextul devierii intelectualiste, l-a scos din prim-planul politic.

Înaintea acestui conflict, cei doi au conlucrat însa foarte bine, Ceusescu sprijinindu-l sa devina, în 1957, sef al UASR. Din aceasta functie, în 1958, Ion Iliescu a vrut sa-l dea afara de la Facultatea de Filosofie pe studentul Enache Pope pe motiv ca tatal sau, fost primar liberal la tara, se opunea colectivizarii.

Acesta a povestit în 2005 pentru EvZ episodul: "Îmi aduc aminte expresia pe care a folosit-o: m-a facut «pui de vipera». Decanul Teodor Bugnariu m-a salvat (ginerele lui Lucian Blaga, sustinator comunist în perioada ile galitatii). Mi-a spus: «Poti sa vii si, daca mai insista, vedem ce facem»", a relatat Pope, al carui tata a murit câteva zile mai târziu, în urma unei batai la Militie.

And that's not the last we hear about Iliescu and his "dissident" activity.

zodian

In acelasi an ‘74, Iliescu este transferat de la Timis la Iasi, pentru ca in Iasi secretarul de partid lasase sa se-ntample un mare pocinog si trebuia matrasit: Gheorghe Zodian, un fost ministru adjunct, ascultase indemnurile de “participare” si in ajunul congresului pcr se-apucase sa critice deschis, intr-o sedinta de partid, cultul personalitatii lui ceasca. Ba mai mult, se-apucase sa-si trimita materialele si catorva ziare din tara.

Securitatea a actionat ca in cazul lui Mihalas, in stil iliescian. Dupa realegerea lui ceasca l-au intrebat daca se dezice de materialele respective, ceea ce el a refuzat si au folosit declaratiile obtinute mai tarziu de la colegii de partid pentru a-l acuza ca era “element dusmanos”. Cum el actionase conform statutului si respectand toate regulile a fost greu sa-l “prinda” cu ceva dar s-au descurcat pan-la urma. Cand nu exista reguli incalcate, faci reguli noi, asa ca a fost scos din partid si condamnat, ca orice dizident, la damnatio memoriae.

* * *

Dupa acel an fatidic au mai aparut alte forme de dizidenta in anii ‘70 pe masura ce strangerea surubului devenea evidenta, de la parintele Calciu Dumitreasa – 1, 2, 3, 4 - (arestat din nou in ‘79), la greva din Valea Jiului (‘77) si Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania (matrasit in ‘79) si-apoi, intr-un final al decadei prevestitor-apoteotice, Congresul XII – Constantin Pirvulescu (‘79).

For more video references, see Ultimul Cartus and Un Comisar Acuza (both 1974) Bucuresti 1980 si misterele din ‘83. For comparison, here's Toronto: Yorkville 1966, Gary '74, Ivor '74 and Retrontario '74.

In 1974 eu eram abia in faza de proiect. Nu facusem nici un act eroic, nici macar grozavul si furibundul act de-a ma fi nascut. Dar sunt foarte curios daca au mai fost si altii care au actionat impotriva regimului, pierduti in anonimat..

LE: Am aflat ca Gladwell a tinut un speech acum cateva luni pe tema anului ‘75, un an magic in opinia sa, Hayek a luat Premiul Nobel tot in '74, marcand virajul catre neoliberalism, in timp ce Codrescu discuta anul revolutionar 1968

Sources / More info: evz-olimpic, evz-tender, wiki-com-rom, wiki-juche, wiki-july, wiki-Calciu, zodian-gh, fora-gladwell

zamo, securitate, securitatea, tomita, toma caragiu, ceausescu, ceaushima, ceausima, tezele din iulie, july theses, comunism, communism, commie, dizidenta, dissident, dizident, disident, ilievici (Tags)