M-am gandit sa inaugurez o noua rubrica, Dilemando, in care sa discut asa-zisele "dezbateri" din blogo.ro-aie - mai precis, concursurile de facut pipi cu bataie lunga care trec drept dezbateri. Voi discuta chiar si articole care se vor samanta de dezbateri.

Nu vreau sa povestesc prea multe despre Plesu, fiindca-l stim si-l indragim cu totii. Si taman ca-l indragesc, ma doare mai tare cand bate campii. Pasamite, o pretena prezenta articolul lui Plesu despre urbanistica bucuresteana (or lack thereof):

"Asist, de mai multi ani, la disparitia unor superbe cladiri bucurestene si la înlocuirea lor cu o monotona defilare de sticlarie fada, gândita de arhitecti bisnitari, primari bisnitari si bisnitari pur si simplu."

Este greu sa nu fii de acord cu Plesu si indignarea sa iscata de haosul gandirii Primariei bucurestene. Am discutat superficial cateva din aceste probleme in articolele cu Ontanu si inghesuiala nationala, cat si in categoria trafic. Cum am mai explicat, dl Plesu are dreptate dintr-un anumit punct de vedere: constructia de strazi si autostrazi in general si in special in zone urbane nu rezolva problemele de embouteillage decat temporar (si vorbim de cateva luni); singurele masuri cu efect pe termen lung sunt interzicerea circulatiei in centru si dezvoltarea transportului in comun + ciclism. Dar nu despre campii lui Plesu vreau sa vorbesc, ci despre bisnitari. Am gasit si definitiile dexonline:

BÍ?NI?A, bi?ni?e, s. f. (Fam.) Afacere necinstita, marunta; gainarie²; ghe?eft. – Din engl. business. Sursa: DEX '98

BÍ?NI?A s. v. afacere, specula?ie. Sursa: Sinonime

Astfel de definitii mai mult ma baga-n ceata. Ce-nseamna “afacere necinstita”? Este “necinstita” fiindca-i “marunta” sau fiindca-i “speculatie”? Dar speculatie, ce-nseamna? Una din definitii este

SPECULÁ?IE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstracta metafizica, rupta de practica ?i de experien?a. 2. Specula, în?elatorie; afacere. ? (Fin.) Exploatare prin afaceri bancare ?i de bursa; specula (2). [Gen. -iei, var. specula?iune s.f. / cf. fr. spéculation, lat.speculatio]. Sursa: DN

Se poate argumenta ca dl Plesu se cam deda la “teoretizari abstracte metafizice, rupte de practica si experienta”, dar despre asta poate intr-un viitor articol. Momentan sunt interesat de ce inseamna specula.

capitalismul este bazat pe specula

Mai precis, asta inseamna sa fii antreprenor. Daca eu gasesc un BMW in Germania cu 200 de euroi, il cumpar, il aduc in tara, il bibilesc si-l vand cu 5000 de euroi se cheama c-am facut specula, sau ca am facut o afacere? Mai departe, daca un hedge fund face arbitraj, speculand o diferenta infinitezimala de pret intre doua burse si scotand un profit de 1 milion de euro, este aceasta specula sau afacere legitima? Daca un cetatean intr-o tara cu regim de fixed exchange cum era Romania pe vremea lui ceasca vinde valuta la un pret mai apropiat de realitate (deci nu la cursul oficial) se cheama ca-i bisnitar sau ca face specula?!

De fapt, asta-i cam ce ziceam in Chomsky, FMI si Psihologia Evolutionara, diferenta fiind ca acolo vorbeam mai mult de americani, finante si capitalism decat de despre imprumuturi in general.

Este vorba despre o disonanta cognitiva. Fiecare vrea sa “faca bani” si sa munceasca putin, isi doreste o slujba la o “multinationala” (nu asta inseamna “succesul”?), are respect pentru khaki, haine “la 4 ace”, “corporatii” si tot ce inseamna acestea, dar in acelasi timp fie nu stie ce-i aia sau, daca vede documentarului Corporatia, incepe s-o urasca. Atitudinea fata de corporatii este similara cu atitudinea fata de USA: we love 2 hate’em.

Aceasta ambivalenta pe care o avem cu totii fata de “camata” si capitalism isi are radacinile in neajunsurile noastre matematice si (relativ) mai recent, in analiza marxista (fictitious capital).

In primul rand, confruntat cu o alegere intre a avea 100 de euroi acum si 100 de euroi peste 10 ani, oricine - cu exceptia poate a pustilor cu rahatul - Christ, CBS, Posada, Zimbardo, Oprah – va prefera optiunea ACUM. Intr-o piata relativ libera nu poti impune cuiva sa renunte la satisfactie imediata in favoarea altcuiva – va trebui sa-i platesti un premium. Iarasi, intr-o piata libera valoarea premiumului este determinata de cerere si oferta. Acest premium poarta numele de dobanda, cunoscuta si sub numele usor pejorativ de camata. Desi considerate sinonime de unele dictionare, camata este definita ca o “dobanda excesiva”. Dar cine determina ce-i excesiv si ce-i corect? Daca substituim “bunul simt” pietei ca factor decizional, vom avea in aproape fiecare caz o dobanda a “bunului simt” mult mai mica decat cea dictata de piata libera, unde Pretul reprezinta echilibrul dinamic intre Cerere si Oferta, pentru simplul motiv ca vor fi intotdeauna mai multi cei care cer bani cu imprumut decat cei care dau. Dar oare cum este tratata camata de-a lungul timpului?

Sources / More info: adv-jos-buc, dexo-specula, the-corporation, free-market-myths