S-a lansat o provocare deductiva. Pot oare scrie PArtretul cuiva pe baza catorva PA-uri? N-ar tre’i sa fie asa dificil, dat fiind ca nu demult ghiceam sexul din PA-uri.

Eu am purces de-am scris un PArtret pentru MitzeSan, dar cand-colo! cineva a publicat altul in timp ce eu mosmondeam printre clipurile cu Here Comes the Sun. Si-s multe variante si covers, inclusiv Nina Simone, Coldplay, Sheryl Crow, Bon Jovi etc.

Si-apoi fiecare autor de PA-uri este un semn de intrebare ce-si asteapta punctul. Si-n limba noastra – o comoara! – nu prea exista semne de intrebare cu doua puncte; nu exista nici macar umlaut.

In aceasta dilema mi s-a cascat in minte sabia de taiat nodul gordian: in loc sa public acest PA pentru o persoana care-a primit deja unul, n-ar fi mai fain sa scriu un PA pentru altcineva, fara a spune cine? Un fel de “bisericuta-ntr-un picior”?

Zis si facut:

Era o vreme cand cineva se chinuia cu rabdare si naduf sa-i bage in cap literele alfabetului. Au intrat ele si-apoi au inceput sa iasa – boante si distorsionate la-nceput, alteori mancate cu pofta din foamea de cunoastere – prin penita stiloului chinezesc. La un moment dat – nimeni n-a surprins momentul exact – stiloul s-a dat peste cap si s-a facut tastatura, lepadand pe podea pielea solzoasa a mileniului trecut. Azi, in Summit-ul PAutorilor, nimeni nu-si masoara cuvintele mai far’de sot ca ea.

Recunosc, ar fi trebuit sa scriu prea mult - nu-s suficiente indicii - dar as fi sarit de 500. Nici bibilirea textului nu-i o solutie, fiindca-s numai 2h pana la deadline si mai am si alte chestii de facut.

Desigur, sunt mai multe motive pentru care nu dezvalui al cui e PArtretul. Nu am petrecut suficient timp in comunitatea PAutorilor, nu prea-i cunosc, nu prea am interactionat cu ei. Iata de ce public aici si celelalte PArtrete cu tot cu link-urile aferente.

MeetTheSun. AutoPArtret. Epilog Ion Toma Ionescu
Am vazut umbra desenata în piatra cubica. Altadata m-as fi masurat cu ea. Coborâsem din tren cu gândul la Miha, simteam nevoia sa ma descarc. Am taiat în noapte 500 de km, treaza, tocmai din orasul acela strain. Cât despre el, aveam în minte boabele negre de fasole facute scrum pe care a trebuit sa le îngrop. Voi freca desigur cu nisip imaginile. Din oboseala, orasul adoptiv e mai sters si laptopul atârna greu. Ce n-as da sa mai fiu pe sezlong în gradina bunicii, lânga tufa de trandafiri, împletind coronita.

Injinerul tot injiner. AutoPArtret . Epilog. Ion Toma Ionescu
Injinerul tot injiner si-n mileniul trei. De-atâtia soldatei cu unt din pâine prajita direct pe plita (cam un container mai marunt), cu stirile înfipte-n scobitoare ca „Gloria” era defect, nici nu simtii când crescu mare ca efect. Se rataci o vreme printre rafturi pline de carti, dar el tânjea la alte drafturi amirosind Coco Chanel din parti. Se dumiri ca el, tânjea, la ea. Ce dragoste liliachie fu sa fie, dar când sa-i duca-n gura liliacul, întreg arbustul, drept cadou si-a rupt un dinte. Vai saracu! de-atunci n-a mai putut simtii fierbinte…

AutoPArtret: Leo (invit) Camix
Veni alene si ridica receptorul din furca:
- Mda. Salutare. Zi. Nu faceam nimic care sa nu poata fi întrerupt, zi numa. O, pai complicat, dar pâna la urma m-am resemnat. A iesit cu scandal, cu fluturari de invective, nu-i convenea ca mi-am dat seama ca e o smecherie toata afacerea ce mi-au propus-o. Nu, n-am acceptat, dar nici nu m-am ofticat acolo ca ei, n-am început sa-i amenint cu mânia divina. Mdaa, pentru ce? As fi rezolvat ceva, ar fi devenit ei brusc si dintr-odata sinceri? Sa fim seriosi.

Calin, file de PAveste MeetTheSun
Când fetita începu sa ridice castelul de nisip, Calin vru sa se opreasca din citit si sa i se alature. Era captivat însa, eroul cartii tot ezita sa-si declare iubirea asa cum facuse el pe vremuri fugind la mândra din Piatra.
Privi ceea ce ar fi trebuit sa fie castel si se amuza teribil: era o mamaliga din nisip umed si frunze. Lasa cartea si îi spuse povestea mamaligii cu oua. Copila râse.
- Tati, sa mergem acasa sa facem una!
- Hai, si-si puse rucsacelul ei pe umeri de parca era ditamai rucsacul, plin de conserve, haine, cort…

“Mix on Camix” LeeDee P.
În ora?ul cu copaci verzi la tot pasul, el, decapotat ?i ea, cu înclina?ii extrasenzoriale, î?i alesesera, ca doi adevara?i intelectuali, biblioteca, drept mijlocul de lume unde sa se priveasca cu drag sau sa puna ?ara la cale. Dupa ce lasa totul balta ca sa-l întâlneasca printre dic?ionare de la Teora sau Macmillan ?i printre DOOM-uri, pu?in fâstâcita ?i zapacita ca orice profesoara grabita, îl auzi întrebând-o:
- Ce zici, fata, ne mutam lânga matusa Leonora, ‘colo, în cartierul vecin, la casa?

“Secunde fecunde cu Leo” LeeDee P.
e declara pacifista ?i-ar vrea sa evite orice cearta,
Dar ne marturise?te ca nu asta-i calea cea dreapta.
Tot atunci se razgânde?te, ba i-e foame, ba i-e sete,
Ba ar fi cosmonaut ?i-ar schi?a drept pe perete
Ni?te curcubee colorate sau, la plesneala, macar,
Ne-ar povesti cum s-a inventat biftecul tartar.
?tie ce-i cu magnetismul, cum ajunge guma-n plete,
Cum cre?te parul la loc ?i alte câteva mici secrete.
Locuie?te într-o casa plina de muzica ?i lumina,
Unde orice om bun este a?teptat sa vina.

“Petra ?i PAul” LeeDee P.
Ora?ul de pe Main o a?teapta cu toate DA-urile ?i NU-urile ei. A început sa viseze cu ochii deschi?i, precum visa în zarzarul copilariei, împreuna cu Victor ?i Mirela, fericita a?a cum nu mai poate fi în ora?ul asta monstru, plin de dude uscate, prin care-?i târâie acum, picioarele. ?i-ar dori sa plece, dar se gânde?te la Dan ?i la mesele lor împreuna, la Pica daruita pe post de flori… Framântata ?i din prea multa naivitate, în loc sa-?i faca pica?ele albastre pe fa?a, va termina de scris PAul…

Ghicesti al cui e? (poza e ramasa de la incercarea nepublicata, n-o lua de hint!)

Sources / More info: autoPArtret, meetsun