Incercam recent sa explic ca in ciuda aparentelor, 8 Martie este o sarbatoare de sorginte comunista. Este mult mai evident ca asa-i si cu 1 Mai, ziua internationala a muncii, socialistilor, anarhistilor si comunistilor.

Sunt asa de multe de zis in legatura cu 1 Mai, incat nici macar nu stiu de unde sa-ncep. Stiai de pilda ca 1 Mai a fost folosit si de Peron in Argentina in propaganda fascista? Sigur, rade iara primavara c-a venit intai de mai si azi iesim la un mic cu suti si beri cum ne zice Unguru’ Bulan (scurt), dar oare de unde vine sarbatoarea?

In engleza stau lucrurile nitel altfel. Desi sarbatoarea isi are radacinile in USA, “mayday” este un cuvant folosit in armata in situatii de urgenta – vine de la francezul venez m’aider, ceea ce-i si un bobarnac dat francezilor, dat fiind ca americanilor nu le pica bine ideea de a tot salva istericul si arogantul cocos galic.

haymarket massacre, 4 Mai 1886

Un mod mai simplu de a intelege ce s-a intamplat in acel meeting din Chicago e sa te uiti la videoclipurile de mai jos. In acele vremuri America se afla inca sub profundul impact al razboiului civil. Economia evolua rapid, societatea trecea prin schimbari masive iar muncitorimea (i.e., proletariatul, manca-ti-as) si patronatul erau fundamental opuse si polarizate. “Oamenii muncii” se luptau pentru ziua de munca de 8 ore, patronatul considera clasa muncitoare ca fiind un grup de nespalati lenesi, puturosi si alcoolici. Multi muncitori credeau ca schimbarile rapide prin care trecea societatea pot fi oprite si ca anarhismul este un raspuns corect. Cand patronul unei fabrici locale a incercat sa robotizeze procesul sau tehnologic, concediind o parte din muncitori, acestia au intrat in greva. Cand a adus scabs, muncitorii (majoritatea irlandezi) i-au atacat iar politia a intervenit, ucigand 2 grevisti. Pe 4 a avut loc o demonstratie in sprijinul grevistilor. A venit si popularul primar pentru a calma spiritele, apoi a plecat acasa, spunand politistilor oarecum isterizati sa-i lase pe oameni sa vorbeasca, doar nu era prima data cand aberau pe tema mortii stapanilor. La un moment dat, cineva a aruncat o bomba artizanala intr-un politist, ucigandu-l. Politia a ripostat, 8 ofiteri  murind (probabil in friendly fire), cat si un numar nedeterminat de muncitori. Ca urmare, 8 anarhisti au fost trimisi in judecata din care patru au fost condamnati la moarte si executati si unul s-a sinucis in inchisoare, chit ca procurorii au recunoscut ca nici unul dintre acestia nu aruncase bomba.

It is unclear how many civilians were wounded since many were afraid to seek medical attention, fearing arrest. Police captain Michael Schaack wrote the number of wounded workers was "largely in excess of that on the side of the police". The Chicago Herald described a scene of "wild carnage" and estimated at least fifty dead or wounded civilians lay in the streets.

A few clips: [PBS-May-1] [PBS-May-2] [PBS-May-3] [May-Day] [Haymarket Massacre] [Martha] [HaymT] [HaymM] [Lday] [Gompers] [Goldman] [Riots] [rail-1877] [HaymR1886] [dn-1m-1] [dn-1m-2] [dn-1m-3] [history] [iwd] [md1] [md2] [gaza] [berlin] [kreuzberk] [edmonton].

Procesul a fost intens mediatizat atat in interiorul USA cat si in afara.

In an article titled "Anarchy’s Red Hand", The New York Times described the incident as the "bloody fruit" of "the villainous teachings of the Anarchists." The Chicago Times described the defendants as "arch counselors of riot, pillage, incendiarism and murder"; other reporters described them as "bloody brutes", "red ruffians", "dynamarchists", "bloody monsters", "cowards", "cutthroats", "thieves", "assassins", and "fiends". The journalist George Frederic Parsons wrote a piece for The Atlantic Monthly in which he identified the fears of middle-class Americans concerning labor radicalism, and asserted that the workers had only themselves to blame for their troubles. Edward Aveling, Karl Marx's son-in-law, remarked, "If these men are ultimately hanged, it will be the Chicago Tribune that has done it.

Lingg, anarhistul care s-a sinucis, a strans in dinti o dinamita care i-a distrus juma’ de fata; a murit in chinuri, in 6 ore. Cei care au fost spanzurati nu au murit imediat, intrucat franghia nu le-a rupt gatul, cum se obisnuieste; ei s-au sufocat lent, ca niste bombe cu efect intarziat.

pinkerton

Majoritatea publicului credea ca responsabila pentru intregul eveniment era Agentia de Detectivi Particulari Pinkerton, formata de patronatul acelor vremuri pentru a “gospodari” forta de munca si care ajunsese la apogeu sa aiba mai multi angajati decat erau militari in armata americana si sa-i aresteze pe Butch Cassidy si Sundance Kid. Pink Panther este inspirata de acestia, numiti peiorativ “Pinks”. Eventual, agentia a fost scoasa in afara legii de catre legislatori care se temeau ca devenise o “armata privata” si a fost achizitionata, la inceputul mileniului, de o firma suedeza – Securitas AB – punand bazele celei mai mari firme de securitate din lume.

efecte

Evenimentele cu pricina au deraiat serios miscarea muncitoreasca americana. Abia in 1889 au reusit sa se regrupeze suficient pentru a trimite o scrisoare celei de a doua internationale, care a decis sa faca din 1 Mai 1890 o demonstratie masiva pentru ziua de munca de 8 ore, cu scopul secundar de a comemora martirii masacrului din 4 Mai. Manifestatia s-a bucurat de un succes urias. Desi imbratisata peste tot in lume ca un simbol al “luptei de clasa” cat si (mai degraba in America de Sud, inclusiv Argentina peronista) ca simbol antiimperialist, in US si Canada nu este astfel sanctionata de guvern.

Sources / More info: wiki-iwd, wiki-may, yg-afise, wiki-pink, flickr-pink