Legea aceasta are probleme majore fiind chiar respinsa de Senat: in conditiile in care toata lumea civilizata tinde catre “community currency” si scoaterea din ecuatie a bancilor prin bani alternativi, Romania produce un monopol bancar, care intareste aceste institutii mult-urate, falimentare si perimate, luand persoanelor fizice dreptul de a percepe dobanda. Mai mult, legea se suprapune cu reglementarea contractului de imprumut din Noul Cod Civil (art. 2158/2, 2167-2170) si OG 13/2011 care stabilesc un prag de dobanda legala + 50%.
LE: The Economist had a most recent debate on this topic.
Scopul evident al legii nu este insa de elimina complet imprumuturile intre persoane fizice, ci numai indeletnicirea de camatar (cum se face deosebirea? habar n-am). Camataria profesionista (mult mai ticaloasa, zic eu, decat cea de “amator”) ramane reglementata prin Legea 93/2009 sau OUG 99/2009 si accesibila exclusiv persoanelor juridice.
Legea a avut o evolutie scabroasa, de la proiectul initial si expunerea de motive, la respingerea de catre Guvern si Consiliul Legislativ. Privind si mai in urma, a existat Decretul lege 994/1931 (art. 8-11), Decretul lege 1700/1938 (art. 6), CP comunist (art. 295), apoi Legea 12/1990 (mai mult anti-piramide), Legea 58/1998 (art. 74), urmata de OG 9/2003 (art. 9) ce urma sa fie modificata cu un proiect de lege.
rusine
In Ontario, cand ai un rau-platnic, contactezi prima o “collection agency” care sunt o agentie ce bate la cap datornicul pana cand plateste si care incepe prin a inscrie datoria in dosarul de credit al acestuia. Poti sa-i angajezi platindu-i “upfront” sau “on a contingency fee basis” – adica ei isi opresc un procent din suma recuperata. Daca asta nu functioneaza, tu (sau agentia de colectii, in functie de contract) poti actiona in justitie datornicul. In Ontario exista o curte numita “Small Claims” cu proceduri simplificate unde este posibil sa actionezi pe oricine in judecata pentru sume de pana la $25000. Procesul poate dura cateva luni si daca obtii o hotarare poti apoi sa aplici pentru “garnishment” ceea ce inseamna, daca nu ma insel, executare silita. Costurile asociate procesului sunt cam de $3-500 daca faci totul singur.In Ro, cum vazuram ca este totusi posibil sa imprumuti bani prietenilor care au nevoie (in masura in care ai vrei de dureri de cap si vrei sa testezi astfel o prietenie), cat timp nu faci din asta o indeletnicire “profesionista”, oare ce poate merge prost? La intrebare ne raspund:
- MariusRusu ai carui prieteni ii sugereaza sa-l sune mai insistent pe datornic
- Cristian care ne avertizeaza sa nu-l imprumutam pe Adrian Ciubotaru si care i-a retinut ochelarii de soare :))
- Olix, care ne pove despre Gabriela Nedeieanu (profil)
- Monica Motea din Tg Jiu care imprumuta bani de la parintii elevilor si uita sa-i inapoieze (dcn, chitanta, impact, n24plus)
- Sebastian Bargau / Vis Urat care ne povesteste cum s-a descotorosit de un prieten pagubos gratis, fara pierderi, invitandu-l la notar; Arhi ne zice sa punem cruce banilor imprumutati prietenilor in timp ce Preot Vasile Filat ne da pilde biblice
colectare
Pana la instanta (sau chiar dupa), exista si in Romania agentii de colectare. Pe de alta parte, dupa cum vedem mai sus, neplata datoriilor pare sa fi devenit un sport national. Aflam de la clubulcolectorilor.ro, unul din site-urile Iulian UrbanssiAsociatii.ro:Gradul de colectare a datoriilor declarate de contribuabili este în România de 70%, în conditiile în care în state precum Suedia sau Finlanda a ajuns la 99%, a declarat directorul Directiei Legislatie Impozite Directe, din Ministerul Finantelor Publice, Dragos Doros, citat de RTV. (deci ne apropiem de situatia de necolectare a taxelor din Grecia - nu ca americanii ar sta mai bine)Alte astfel de companii sunt Millennium, Credit Recover si multe altele (cauta “recuperare debite” sau “colectare creante”). Poate nu in ultimul rand ar trebui sa te gandesti ce fel de prieten iti solicita tie personal un imprumut cand practic oricine poate imprumuta de la banca? Nu cumva este din motiv ca nu intetioneaza sa ti-i inapoieze vreodata?
instanta
Procedurile de recuperare a debitelor sunt descrise cu lux de amanunte in articole hotnews, consulting si PDF. Dar sa dam cuvantul avocatilor care au raspuns direct in fora (forumuri?) ale caror link-uri pot fi gasite mai jos, in surse.Ana Maria R.F./Madrid (12/05/2011)siAm împrumutat unei cuno?tin?e o suma de bani pentru o perioada scurta de timp ?i am facut o chitan?a de mâna, semnata de mine ?i de persoana în cauza. De la data când trebuia sa îmi returneze banii au trecut patru luni. Când i-am reamintit aceasta mi-a spus ca nu are de unde sa îmi returneze împrumutul. Men?ionez ca nu i-am cerut niciun cent în plus, doar exact banii împrumuta?i. Ce pot face în aceasta situa?ie neplacuta? Ce valoare are chitan?a de mâna în fa?a legii? Daca era vorba de o suma mica poate ca renun?am, dar este vorba de munca mea pe câteva luni bune ?i nu pot renun?a a?a de u?or. Faptul ca ma ignora, ca se ascunde de mine, ca refuza sa comunicam, ma deranjeaza foarte mult. Va rog, sfatui?i-ma ce sa fac?
Raspuns: Chitan?ele de mâna au valoare juridica în situa?ia în care sunt semnate de ambele par?i, în deplina cuno?tin?a de cauza, ?i de asemenea, daca sunt semnate ?i de catre un martor (în cazul în care nu exista acest martor care sa fi semnat, este necesara prezen?a unui martor care sa cunoasca situa?ia dumneavoastea ?i care sa poata fi audiat în cazul unui proces). Pentru a trimite în judecata persoana care nu a respectat clauza de restituire a împrumutului exista doua cai judiciare: soma?ia de plata sau ac?iune în preten?ii (aceasta din urma necesitând plata unei taxe judiciare de timbru în valoare aproximativa de 7% din valoarea sumei pretinse). Pentru mai multe informa?ii, scrie?i-ne pe adresa: av_nitu@hotmail.com, sau suna?i la telefon: 0034/666 313 448.
Imprumutul l-am dat unei persoane fizice, fara garantii, prin Contract de imprumut notarial. Persoana nu a returnat nici o rata desi au trecut 12 luni din cele 24 cat prevede contractul.Sper ca raspunsurile de mai sus sa ajute.Pe banii imprumutati a cumparat un turism nou. (Sept 2009)
- Buna ziua, d-na Gavril,.
In cazul in care ati incheiat un act de imprumut sume bani fara garantie mobiliara sau imobiliara, nu conteaza in ce scop persoana imprumutata a folosit suma de bani primita.
Dumneavoastra aveti posibilitatea de a-l actiona in judecata, pe doua cai.
Prima, se numeste procedura Somatiei de plata, care este o procedura simplificata de judecata, comporta costuri mici vis a vis de taxele judiciare (in speta 39 lei taxa de timbru), si timp de realizare mult, mult mai scurt. Nu se discuta probe, martori, se solicita emiterea unei Ordonante de obligare la plata a paratului, respectiv a persoanei care nu a mai returnat banii imprumutati. Exista sanse bune de reusita, mai ales datorita contextului economico-finaciar instantele aproba cu o mai mare usurinta astfel de cereri decat in trecut.
In cazul in care totusi aceasta cerere se respinge, se poate formula o cerere de chemare in judecata pe calea dreptului comun, cu adminstrarea intregului probatoriu, martori, etc. Dezavanataje: timp indelungat, taxare la suma solicitata, posibilitatea exercitarii cailor de atac, care din nou iau timp lung de realizare.
In ambele cazuri, dupa ce sentinta pronuntata este favorabila, definitiva si investita cu formula executorie, se trimite la executorul judecatoresc si acesta are in sarcina recuperarea sumei ce reprezinta debitul. Aici ar putea sa foloseasca informatiile legate de bunurile care le detine debitorul dumneavoastra, eventualele venituri pe care le realizeaza.
O intrebare, pentru a putea da un raspuns complet valabil: Exista în cadrul contractului de împrumut mentionata fraza: "Neplata unei rate duce la exigibilitatea întregii creante?"
Va doresc mult succes.
Pentru informatii suplimentare puteti sa ma sunati la nr. de telefon 0741 587070.
Cu stima, av. Stoica Lavinia
- Va trebui sa deschideti o actiune in instanta.
Luati legatura cu un avocat, va va explica tot ceea ce trebuie facut, si, chiar se va putea ocupa acesta de actiunea dvs. astfel incat, daca timpul nu va permite, nu va veti mai prezenta dvs. in instanta.
Daca doriti ma puteti contacta. (Carmen Petrescu)
evidenta
O ultima problema ar fi “contractele notarizate.” Nu inteleg de unde si pana unde exista aceasta obsesie romaneasca a stampilelor, semnaturilor si hartogarelii. Multi romani traiesc cu impresia ca daca ai parafat un act acesta are cumva o valoare mai mare in fata instantei – si poate chiar are.Ce stiu eu este ca atunci cand mi-am vandut apartamentul din Ro, l-am vandut cu acte notarizate. Asta n-a oprit cumparatorul sa faca 2 acte diferite: unul cu pretul real al tranzactiei, pentru mine, si altul cu un pret la o zecime, pentru fisc, ambele semnate si parafate de notar. Credinta in stampila este o alta manifestare a ipse dixit. Contractele pot apare in forma verbala sau “scrisa online / pe net” iar un martor este sau ar trebui sa aiba aceeasi pondere cu un notar. Iar daca un contract sau intelegere facute prin Google Talk sau Yahoo Messenger nu sunt echivalente cu cele scrise, cum se poate practica ecommerce (comertul electronic)?
Sources / More info: jur-radur, avonet-camata, occidentul-ro, bizoo, av-cp, dro, clucol
Raspunsul e: nu se poate. Si e o chestiune in fapt culturala, nu altceva. In teoria economica se studiaza de altfel problema foarte clar imi pare: in esenta ceea ce se intampla in cazurile de le expui e ca cel care imprumuta NU are motive sa returneze banii, pur si simplu, in principal pentru ca nu exista in fapt repercursiuni serioase pe termen lung daca nu-i returneaza. In cazul imprumuturilor particulare, repercursiunile in general ar fi de natura sociala si sunt valabile in fapt in comunitati ori mici si deci cu membri puternic interdependenti (gen sat), ori cu mentalitati echivalente (gen tarile scandinave). Ori pana la urma romanii de care vorbesti (creditorii) sunt in mare majoritate in fapt sateni (ca mentalitate zic) care inca n-au realizat ca nu traiesc de fapt in sate. Dur vorbind, s-ar putea spune deci ca-si platesc cu acei bani imprumutati o lectie a iesirii din sat...
ReplyDelete"nu se poate" e raspuns la ultima intrebare, cu echivalenta contractelor electronice si cele scrise sau la intrebarea implicita "de ce nu-si platesc romanii datoriile"?
ReplyDeletelectia asta a iesirii din sat se tot plateste de un secol si o cam platim toti, pare-mi-se.
La ultima intrebare, in contextul Romaniei inteleasa.
ReplyDeleteNu-mi pare ca "o platim toti", ca nu toata lumea e la fel de nepriceputa in evaluarea potentialilor doritori de imprumuturi.
Nu-i asa de simplu cu evaluarea. Imprumuturile intre persoane fizice de pilda au mai putin de a face cu evaluari strict pragmatice si mai mult cu o dorinta de a ajuta pe un prieten mai ramas in urma. Ceea ce difera intre indivizi este toleranta la risc - asta nu-nseamna ca unii sunt "nepriceputi" ci ca isi asuma riscuri mai mari.
ReplyDeleteCat despre contracte si lipsa de obisnuinta cu ele, ce-ar fi de facut? "Nu se poate" nu-i o optiune.
Nu-mi dau seama de unde ai ajuns la concluzia cu "toleranta la risc". Daca e vorba de dorinta de a ajuta un prieten ramas in urma, atunci nu te miri cand nu-ti va returna banii de vreme ce ai evaluat totusi riscul corect si era mare. In plus, ajutorul celor ramasi in urma se face de cele mai multe ori in cu totul alte moduri decat prin imprumuturi banesti. Ca sa nu mai zic ca exemplele din articolele tale nu seamana deloc a ajutoare pentru prieteni ramasi in urma (ca bani de cumparat masina pe loc nu-i astfel de ajutor, zau asa).
ReplyDeleteNepriceperea de care vorbesc (ori nestiinta) imi pare ca e foarte sustinuta de doua chestiuni concrete observabile: surpriza (mare) cand nu se returneaza suma si lipsa completa in fapt a unui plan de recuperare.
"Nu se poate" era o constatare, nu o optiune. Singura optiune cu adevarat valabila e schimbarea culturala de care ziceam, de la mentalitate de sat/ comunitate mica si strans legata la mentalitate de "sat global". Dar remarca totusi ca toti pagubitii astia nu isi pun niciodata problema "de ce nu mi-i da asta inapoi", ci "cum sa fac sa imi recuperez banii". Ceea ce inseamna in ultima instanta ca nu prea invata din experienta cum sa evalueze data viitoare mai bine, ci invata (cel mult) sa nu mai dea bani cu imprumut (e mai bine sa nu-i mai dea daca nu stie evalua, dar nu e mare avans altminteri).
Este posibil ca imprumutul sa fi fost o eroare previzibila, dar este de asemenea posibil ca imprumutul sa se fi datorat circumstantelor economice mai greu de prevazut.
ReplyDeleteSa consideram ipoteza ca restantele creditorului se datoreaza circumstantelor imprevizibile. Permite-mi sa incerc sa te conving ca asta ii.
Tu pari sa operezi cu notiuni teribil de fixe. Conform acestora, oamenii isi platesc datoriile intr-un mod complet previzibil si nimic nu depinde de sansa sau de circumstante care nu sunt sub controlul participantilor din contractul de imprumut. Daca insa te uiti la falimente sau restante de credite in agregat, acestea tind sa creasca (explodeze, chiar) intr-o recesie si sa scada in perioada de expansiune economica. Criza economica a fost, desigur, previzibila - eu am facut un filmulet in care vorbeam (mai bine zis, subtitram) despre asta inca din 2004, dar a fost mult mai dificil sa fi prevazut exact momentul cand a lovit.
Toleranta la risc si insasi interpretarea unor masuri cat de cat concrete (cum ar fi Fair Isaac Credit Score) depinde de obicei de circumstantele economice.
Oamenii care, ca si mai sus, imprumuta bani altor persoane fizice o fac nu din motive de profit ci din motive de caritate de cele mai multe ori. Evident ca in astfel de situatii instrumente precum gaj / colateral sau credit score nu-si au locul - ma mir si c-au facut contract notarizat.
Pe scurt, nu-i vorba ca nu stiu a evalua (desi probabil si asta-i adevarat), dar criteriile lor de evaluare nu sunt si criteriile unei banci si asta nu-i neaparat semn de mentalitate de hunter-gatherer ci poate dorinta de a ajuta o ruda intr-o intreprindere privata care a pierdut startul, cum gasesti de pilda in acest filmulet propagandistic din 1948.
E greu de ghicit exact de ce creditorul a esuat in a-si plati datoria. Unii "esueaza" intentionat, sunt ticalosi si n-au intentionat niciodata sa plateasca. Altii nu platesc crezand ca le merge. Dar sunt si unii care imprumuta "cu gand curat" si se trezesc in imposibilitate de plata si faliment, uneori nu neaparat din vina lor.
O aplicare stricta a unor criterii severe ar reduce puternic astfel de situatii, dar ar priva de capital si unele investitii care altfel ar prinde zbor. Este firesc, ba chiar indicat ca in relatiile interumane sa dam dovada de optimism bias fiindca acordandu-le semenilor incredere ii facem intr-un fel mai buni (vezi positive reinforcement + law of attraction). Exista chiar cateva studii care arata ca o astfel de strategie este cel putin la fel de folositoare cu a-ti tine cartile aproape.
pana si un film de propaganda sovietic din 1924 arata un imprumut: :))))
ReplyDeleteMhm, mie imi pare ca dimpotriva, tu ai niste criterii extrem de stricte dupa care interpretezi ce zic eu, de-ti iese cu totul alta :)
ReplyDeleteDaca inteleg bine, argumentul tau are doua componente majore: 1. ca e vorba de un imprumut din caritate si deci fara evaluarea (ori considerarea reala, ca tot aia e) riscului 2. ca nereturnarea imprumutul e din cauza unor conditii neprevazute/in afara controlului celui care nu returneaza.
In plus la cele de mai sus, aduci in discutia ideea ca mai bine sa presupunem de bine despre oameni, pentru ca astfel cresc sansele sa chiar se comporte si ei mai bine.
Per total imi pare ca amesteci inutil multe chestiuni acolo - si nu e vorba de a opera cu notiuni flexibile vs. fixe. E mai mult o chestiune de unde (ori daca) vrei sa ajungi de fapt? Daca vrei sa ajungi la ceva util, ai a considera cu prioritate realitatile observabile si/sau influentabile. Daca vrei sa discuti la nivel de principii etice etc e ok, dar nu te astepta musai sa ajungi la o solutie pentru o problema practica.
La subiect:
1. Faptul ca-i vorba de caritate NU implica lipsa de evaluare a riscului la modul de o pui tu. Ca sa nu mai zic ca mie imi pare bizara caritatea care altminteri se omoara apoi ca nu si-a recuperat banii - din start as zice ca daca alegi sa faci asa ceva ar trebui sa fii relativ impacat cu varianta in care nu-ti vezi banii inapoi. Cu atat mai mult in cazul in care ar fi asa cum zici tu ca nu ti-i returneaza din motive "obiective" (ori cel putin externe). Altminteri mie imi suna a un mod tare bizar de caritate. E drept ca poti sa tot argumentezi in directia asta cat e lumea, dar daca nu alegi niciodata sa definesti cumva termenii de-i introduci in discutie, e practic inutila discutia, ca devine atat de vaga incat poate fi absolut orice.
2. La capitolul cauze ale nereturnarii nu-i vorba de fi optimist sau pesimist, asteptari etc. E drept ca multa lume considera in esenta ca daca iti bazezi asteptarile pe niste rationamente atunci esti "rau", "rece", "pesimist", "neincrezator in semeni", "tii cartile aproape" etc. Mie consideratiile astea imi par complet idioate sincera sa fiu - e echivalent cu a spune ca daca iti construiesti casa dupa un plan in loc sa "ai incredere" ca va iesi bine, atunci esti rau, rece, etc. Ceea ce face in fapt diferenta de o pui tu in carca argumentelor/dovezilor e ce anume decizi pe baza lor, nu faptul ca le cauti/iei in considerare. Faptul ca evaluezi ca X probabil nu-ti va da banii inapoi NU te opreste sa i-i imprumuti din caritate, dimpotriva. Daca vii insa si zici ca neah, e caritate deci NICI NU EVALUEZ, dar simultan pur si simplu aleg sa cred ca mi-i va returna negresit, imi pare ca e fix ce spuneam, o problema de abordare si o mentalitate gresita, de genul crede si nu cerceta. Realmente, de ce n-ai evalua situatia asa cum e ea la momentul respectiv?
In sfarsit, cei care nu pot returna banii din cauza de evenimente exterioare, in general vin si discuta chestiunea, ca asta zic ca se poate intotdeauna. Iar discutand-o, se pot gasi variante de returnare treptata in viitor ori poate chiar decide cel care a imprumutat (din caritate cum zici tu) sa chiar fie caritate si sa consider banii dati si gata. Si revin la exemplele de le-ai dat initial - cinstit, tie iti pare ca se incadreaza vreunul in versiunea asta?
Deci, ce se-ntampla? (REZUMAT)
ReplyDelete1. eu inchei articolul cu romanii si obsesia parafelor
2. tu raspunzi ca n-o sa se schimbe si bagi ideea cu satele, care chiar e
faina.
3. eu cer clarificari si bag ideea cu platim toti, care se refera mai mult la
criza financiara si raspandirea riscului intre cat mai multi agenti care deseori
n-au treaba cu el. asta se cheama securitization si este practicata la scara
larga. am mai scris pe ici, pe colo in societe
generale, povestea
declinului fiscal si chiar si absorbtia.
4. tu-mi raspunzi “in contextul Romaniei” – desi securitization este
practicata peste tot, sub o forma sau alta: de pilda, cand Mugur arunca in piata
cu valuta forte ca sa pice leul cu parasuta.
5. eu iti raspund ca evaluarea riscului este facuta in functie de toleranta
la risc care nu-i o “greseala” sau “prostie” ci o calitate a unui individ la un
moment dat, dependenta de context.
6. tu-mi vorbesti despre exemplele din articol, care de fapt nu sunt exemple
de cum sa faci imprumut, ci raspunsuri de avocati la cum sa recuperezi. mai
departe, pari sa asumi ca imprumutul a fost facut pentru masina sau ca debitorul
ar fi trebuit sa stie cate parale face creditorul si cum va folosi banii.
conform “tezei evaluarii”, cei ramasi mental la sat n-ar trebui sa poata lua
bani cu imprumut.
7. eu incerc iar sa te conving ca circumstantele sunt imprevizibile si sunt
responsabile, de obicei, intr-o mai mare masura de credit default decat vreo
calitate sau proprietate care ar putea fi evaluate.
8. tu faci un rezumat nu taman corect si ca urmare iti ies concluzii
gresite.
In punctul tau 1) zici ca “daca-i caritate, asta ii” ceea ce-i gresit.
Oamenii din exemplul de mai sus au facut caritate prin a renunta la uzufructul
unor bani (dobanda sau potential castig in investitii) in favoarea altora ramasi
in urma. Ei nu au facut caritate cu “principalul” adica suma de bani
imprumutata, ci cu ceea ce
Hostiensis numeste “lucrum cessans”. Sunt absolut in dreptul lor sa
incerce s-o recupereze in instanta.
La 2) ma pierzi de la “Ceea ce face” si pana la “cerceta.” Ce numesti tu a
“evalua”? Cred c-aici e buba. Ce te face sa crezi ca ominii cu pricina (cei din
“exemplele” de mai sus) n-au “evaluat”?
Cat despre ultima ta intrebare, sincer si cinstit: habar n-am. Nu cred ca
poti determina pe baza unei intrebari ce s-a intamplat cu exactitate. Oamenii
pot (si deseori asta si fac) sa simplifice situatia reala si chiar s-o
distorsioneze pentru a obtine un raspuns pe care ei l-ar considera cat mai
“unbiased”. Unii vor exagera “rautatea neplatnicilor” pentru a-i trece pe
avocati de partea lor iar altii vor exagera in favoarea rau-platnicilor fie
pentru sunt ei insisi neplatnici si vor sa stie ce li se poate intampla, fie
pentru ca “modeleaza” worst case scenario.
Ca ultima intrebare, n-ar fi fost mai faina, mai simpla si mai clara discutia asta in format de dezbatere?
Ca sa incep cu sfarsitul cum ar veni, "mai fain" depinde de ce-ti doresti in fapt. Eu mi-s obisnuita ca oamenii isi definesc notiunile de le discuta si structureaza o discutie implicit, nu musai pe un format de ajunge fiecare sa scrie cate un articol cu fiecare replica. Nu c-ar fi musai rau altminteri, dar mie imi pare ca "dezbaterea" in formatul de il promovezi tu ajunge in 99% din cazuri sa fie mai mult despre format decat despre continut. Si sa ajunga fix nicaieri pt ca se muta totul pe relativizare si generalizare pana in panzele albe cu concluzia (altminteri discernibila din start) ca "totul e imprevizibil". Ceea ce bun, minunat, da' din punctul meu de vedere face discutia inutila.
ReplyDeleteLa subiect, problema pare sa fie in fapt de context intai. Eu l-am presupus romani pt ca scrie la articol "in Romania" si toate exemplele sunt date cu romani etc. Tu vii acum si zici ca neah, securization e practicat peste tot. Si? Sigur ca n-au inventat romanii asta, dar alegerea unui context e important pentru a putea ajunge undeva (altminteri ramane placerea discutie ca atare si atat, dar atunci hai sa-i zicem ca-i taclale si nu ne mai agitam cu dezbatere, subiect, etc.)
A doua chestiune e de definitii, iar astea se pot armoniza, ca nu-s batute in cuie, nu-i bai. Asadar tu zici ca-i caritate pt ca au renuntat la potentialele beneficii de le puteau obtine cu banii aia. Zic ca e cam abstract pt nivelul de economie/finante de-mi pare ca-l dovedesc practic oamenii cu pricina, dar fie. Si nu-i chestie ca nu-s in dreptul lor sa incerce recuperarea in instanta, ci ca au sanse mici sa o chiar recupereze si aia e in consecinta directa a propriilor lor actiuni. Altfel zis n-o fi echitabil, da' e cel mai probabil (echitabilul e o constructie pur teoretica in fond, un nivel de interpretare).
In sfarsit, zic ca am raspuns la intrebari, da' daca iti pare ca a ramas ceva important "sarit", zi ce-ar fi. Altminteri per total eu am cel mult o singura intrebare: ce anume cauti de fapt sa intelegi/afli/explorezi aici?
Ah, la ultimul punct, ca e probabil important: orice model al realitatii e o simplificare, ca de aia e model, nu-i aia buba. Dar cat ori cum simplifici NU conteaza in sine, e gresit sa te legi de asta. Singura evaluare si ce conteaza in final e cat de aproape /corect ai prevazut ceea ce se intampla pana la urma. Iar frecventa cu care obtii rezultatul corect e chiar mai bun indicator al corectitudinii modelului (in sensul utilitatii lui in fond, nu o corectitudine in sensul filosofic de ideal ori mai stiu eu ce).
ReplyDeleteDeci eu nu fac aici presupuneri ori alte balarii despre metodele oamenilor, ci fac o simpla constatare: modelul oamenilor astora e foarte prost/gresit. Si dau exemple concrete de cum poate fi imbunatatit, mai exact ce trebuie introdus in model, cauzalitati concrete si verificabile. Asta-i tot.
Din cate am vazut eu, tocmai ca discutiile din blogo.ro-oaie pornesc cu definitii proaste si chiar si-atunci cand par sa cada de acord, este evident ca ei continua sa se afle in ceata si la aceeasi distanta. Eu nu promovez un format de dezbateri ci cateva. In cazul stilului Oxford, este folosit si de Economist. Ti se pare ca dezbaterile lor sunt despre format?! Nu, mai degraba, forteaza o mai buna definire prealabila a notiunilor si evidentei si forteaza incepatorii sa gandeasca inainte de a vorbi.
ReplyDeleteSecuritization este un fenomen care se intampla, n-a fost musai "inventat"; mai precis, este un mod de a numi ce s-a intamplat dintotdeauna, sub diverse forme, in forma in care se intampla acum. Inflatia de exemplu este un alt mod de a-i face pe toti sa plateasca si in special pe cei care nu le au cu matematica.
Sigur, ca sansele de recuperare sunt sub 100% (cat de "sub" depinde de cat de "de drept" este statul), asta-i inevitabil si este un risc cunoscut si asumat. Dar de aici si pana la a spune "ai imprumutat si prin urmare imprumutatul iti poate confisca principalul, casa, masina si tot ce mai vrea el ca deja i-ai dat niste bani" - cale lung (sper). Eu fac imprumuturi "riscante" prin Kiva (fara dobanda, caritabil) pe tot mapamondul unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata, pe baza unor "evaluari" facute de altii si pana acum toti mi-au inapoiat banii. Iti dai seama cum ar fi sa vina iei sa-mi ia casa pe motiv ca unde merge suta, merge si milionul :)
De altfel, chestia cu "lucrum cessans" e nitel mai complicata, eu am simplificat. Daca acceptam, cum aratam in articolul cu pricina, ca riscul de "default" este exprimat in rata dobanzii, cand imprumuti pe cineva ca persoana particulara caritatea este diferenta intre dobanda pe care o practici tu si dobanda pe care ar practica-o banca - pracatic, caritatea este cata incredere investesti in tranzactie. Ce-i asa abstract aici? (iar "echitabil" e-un termen atat de subiectiv ca nu merita sa pierdem timpul folosindu-l, macar in discutia noastra)
Ce vreau eu? Am imprumutat pe cineva cu o suma care intre timp a ajuns la vreo $2000 (n-am calculat exact). Persoana respectiva ma injura de cate ori vorbim, a publicat recent un articol de ziar plin de balarii si se lauda intr-un articol de acum cativa ani ca va plati totul, dar pan-acum nimic. Vreau "closure" si m-am documentat cum o pot obtine. Asta-i tot :)
(Intentionez sa scriu in curand pe tema, mai amanuntit.)