I started to write this article about lending and borrowing in English, si-apoi am pricipit c-ar fi de mult mai mare ajutor celor care nu vorbesc engleza. Iata asadar o trecere in revista (sau, mai bine zis, blog) a atitudinilor care fac imprumuturile imposibil de obtinut si creantele imposibil de recuperat in mult-iubita noastra tarisoara (precum si pe alte plaiuri care mai putin ne intereseaza). Incep cu un citat din William Blackstone: Cand banii sunt imprumutati cu contract pentru a primi nu numai suma principala, ci si o suma aditionala in compensatie pentru uz, suma aceasta este numita “dobanda” de catre cei care o considera legala si “camata” de catre cei care nu~.
Inainte de a agiunge la romani merita, zic, sa-ncep cu mai-marii nostri, cum ar fi Ioi-ropa si stramosii. Lumea vestica trece printr-o criza de proportii provocata in ultima instanta de relatia disfunctionala cu banii. Sa citam dintr-un citat (inbo-china):
La 12.2 biliarde de dolari in 2010, produsul national (domestic?) brut / PNB / GDP al zonei euro era mai bine de doua ori mai mare decat al Chinei iar venitul pe cap de locuitor de patru ori mai mare. Si totusi, emisarul european Klaus Regling a batut la portile chinezilor cu palaria in mana, cersind ajutor. Cum poate o regiune sa fie atat de bogata si aparent saraca in acelasi timp? Este un paradox care merge in miezul problemei inegalitatii globale. Chinezii castiga de fapt mult mai mult decat cheltuie. Surplusul rezultat din productie si alte venituri este economisit si exportat. Este o lume ciudata, unde cei mai saraci ii imprumuta pe cei mai bogati pentru a cumpara bunuri pe care ei le produc si pe care ei insisi nu si le pot permite, dar asta ii.
If you think USA is in better shape, think again.
Problema de baza este ca Occidentul este incapabil sa-si reduca nivelul de trai proportional cu reducerea in ponderea sa economica. Vedem asta si in Romania, unde s-a ales praful din programul de austeritate al guvernului anterior, Ponta anuland reducerile salariale din sectorul public si odata cu acestea facand toate acele dureri redundante si inutile. Romania va fi asadar condamnata la rate de dobanda mult mai ridicate in urma penalizarilor de credit rating iar cei care au luat imprumuturi in euro (si care sunt majoritari) vor avea de suferit de pe urma devalorizarii RON-ului.
Cum s-a ajuns aici? Care-i istoria dobanzilor?
medi-evil
Europa – si, in general, fiecare din tarile cu religii abrahamice (crestinatatea, islamul si judaismul) – a avut dintotdeauna o relatie de love & hate cu banii. Desi creditul este absolut necesar pentru functionarea unei economii, primul consiliu din Nicaea a interzis preotilor sa-l imprumute si mai apoi a extins interdictia si enoriasilor. Crestinii se fereau de “pacatul cametei” (usury) dar aveau in acelasi timp nevoie de credit, din care se infruptau cu nesat. Migratia evreilor care tineau la traditiile lor si aveau un sistem decentralizat de religie (rabini in fiecare comunitate) a produs o clasa educata independenta si neimpiedicata de ritualismul crestin. Pentru a-i controla, nu li s-a permis sa detina pamant, au fost “arsi” cu taxe excesive si eu au reactionat concentrandu-se in singurul domeniu unde persecutia religioasa actiona in favoarea lor: breasla cametei. Intr-un cerc vicios, au devenit obiectul urei creditorilor, de care s-au folosit aristocratii prin a-i expulza din mai multe tari crestine si a le confisca averile, acestia putand ramane numai cu conditia sa se converteasca la crestinism.
Partea interesanta este ca toate religiile arhaice n-aveau nici o problema cu camata si imprumutul, intrucat ceea ce imprumutau ei (animale, plante, sclavi) se multiplica si prin urmare camata era o practica justificabila. Prima religie care a facut o exceptie a fost cea evreiasca:
[Exodus 22:25] If thou lend money to any of my people that is poor by thee, thou shalt not be to him as an usurer, neither shalt thou lay upon him usury.
[Leviticus 25:36] Take thou no usury of him, or increase: but fear thy God; that thy brother may live with thee.
[Leviticus 25:37] Thou shalt not give him thy money upon usury, nor lend him thy victuals for increase.Deuteronomy 23:19 Thou shalt not lend upon interest to thy brother: interest of money, interest of victuals, interest of any thing that is lent upon interest.
Deuteronomy 23:20 Unto a foreigner thou mayest lend upon interest; but unto thy brother thou shalt not lend upon interest; that the LORD thy God may bless thee in all that thou puttest thy hand unto, in the land whither thou goest in to possess it.
Si iata cum, desi evreilor le era interzis sa perceapa dobanda in imprumuturile dintre ei, le era permis sa perceapa dobanda altora, ducand la un monopol al unor astfel de tranzactii in Europa Medievala. Aceeasi restrictie s-a extins asupra crestinilor prin Vechiul Testament aducand insa noi interpretari in Noul Testament:
"Thou oughtest therefore to have put my money to the exchangers, and then at my coming I should have received mine own with usury." —Matthew 25:27
"…Out of thine own mouth will I judge thee, thou wicked servant. Thou knewest that I was an austere man, taking up that I laid not down, and reaping that I did not sow. Wherefore then gavest not thou my money into the bank, that at my coming I might have required mine own with usury?" —Luke 19:22-23
Finally the master said to him 'Why then didn't you put my money on deposit, so that when I came back, I could have collected it with interest?' —Luke 19:23
Mai pre limba noastra (din fin-calugari):
Cand facem un credit la banca, singura intrebare pe care ne-o punem este legata de dobanda, de cate ori dam banii inapoi. Indoit? Intreit? Desi aproape toti ne declaram credinciosi, nimeni nu mai judeca imprumutul prin prisma moralei, a religiei. Il privim ca pe o necesitate. Semnam si ne inhamam la rate pe viata. Traim prea repede si nu avem timp sa ne oprim sa ne gandim ca traditia condamna dobanda si camata cu aceeasi masura, a pacatului de moarte. Iar bancile se ingrijesc sa nu ne dea ragazul necesar pentru a ne pune intrebari care sa le pericliteze profitul.
„Casa mea casa de rugaciune se va chema, iar voi ati facut-o pestera de talhari” (Matei 21, 13). Episodul biblic in care Iisus intra in templu si rastoarna mesele negustorilor de porumbei si ale schimbatorilor de bani este pomenit in toate cele patru evanghelii. Am ales varianta apostolului Matei, zis Vamesul. Inainte de a-l chema Invatatorul sa-L urmeze, Matei era vames, adica cel care colecta taxele, un om urat de semeni, prin prisma meseriei sale. Nici astazi nimeni nu iubeste Fiscul. (..)
„De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata” (Iesire, 22, 25).„Daca fratele tau va saraci si va ajunge la stramtorare inaintea ta, ajuta-l, fie strain, fie bastinas, ca sa traiasca cu tine. Sa nu iei de la el dobanda si spor, ci sa te temi de Dumnezeul tau, ca sa traiasca fratele tau cu tine. Eu sunt Domnul. Argintul tau sa nu ti-l dai lui cu camata si painea ta sa nu i-o dai ca s-o iei cu spor” (Leviticul, 25, 35-37).
„Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutul” (Sf. Vasile cel Mare).
„Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti se dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului, care iti va plati datoria in locul saracului” (Sf. Vasile cel Mare).
„Banii sai cu camata nu-i da si camata nu ia; de la nedreptate mainile si le stapaneste si judecata dintre un om si altul o face cu dreptate” (Iezechiel, 18, 8).
„In tine se ia mita, ca sa se verse sange; tu iei dobanda si camata si cu silnicie apuci castig de la fratele tau, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu” (Iezechiel, 22, 12).
Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poti s-o faci. Nu zice aproapelui tau: „Du-te si vino iarasi; îti voi da mâine!” când ai de unde sa dai. (Proverbe 3:27-28)
Domnul îti va deschide comoara Lui cea buna, cerul, ca sa trimita tarii tale ploaie la vreme si ca sa binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face sa fii cap, nu coada; întotdeauna vei fi sus, si niciodata nu vei fi jos, daca vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tau pe care ti le dau astazi, daca le vei pazi si le vei împlini si nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astazi, ca sa va duceti dupa alti dumnezei si sa le slujiti. (Deuteronomul 28:12-14)
Cel rau ia cu împrumut, si nu da înapoi; dar cel neprihanit este milos si da. Caci cei binecuvântati de Domnul stapânesc tara, dar cei blestemati de El sunt nimiciti. Domnul întareste pasii omului, când Îi place calea lui; daca se întâmpla sa cada, nu este doborât de tot, caci Domnul îl apuca de mâna. Am fost tânar, si am îmbatrânit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si pâinea. (Psalmi 37:21-25)
Si daca dati cu împrumut acelora de la care nadajduiti sa luati înapoi, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii dau cu împrumut pacatosilor, ca sa ia înapoi întocmai. Voi însa iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu împrumut, fara sa nadajduiti ceva în schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii Celui Preaînalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai. (Luca 6:34-35)
La fiecare sapte ani, sa dai iertare. Si iata cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor, care va fi împrumutat pe aproapele sau, sa-i ierte împrumutul, sa nu sileasca pe aproapele sau si pe fratele sau sa-i plateasca datoria. Vei putea sa silesti pe strain sa-ti plateasca; dar sa ierti ce ai la fratele tau. Totusi la tine sa nu fie niciun sarac, caci Domnul te va binecuvânta în tara pe care ti-o va da de mostenire Domnul Dumnezeul tau; numai sa asculti de glasul Domnului Dumnezeului tau împlinind cu scumpatate toate aceste porunci pe care ti le dau astazi. Domnul Dumnezeul tau te va binecuvânta, cum ti-a spus, asa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stapâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stapâni peste tine. Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, în vreuna din cetatile tale, în tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu-ti împietresti inima si sa nu-ti închizi mâna înaintea fratelui tau celui lipsit. Ci sa-i deschizi mâna, si sa-l împrumuti cu ce-i trebuie ca sa faca fata nevoilor lui. Vezi sa nu fii asa de rau ca sa zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al saptelea, anul iertarii!” Vezi sa n-ai un ochi fara mila pentru fratele tau cel lipsit si sa nu-i dai. Caci atunci el ar striga catre Domnul împotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat: ci sa-i dai si sa nu dai cu parere de rau în inima; caci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tau în toate lucrarile de care te vei apuca. Întotdeauna vor fi saraci în tara; de aceea îti dau porunca aceasta: „Sa-ti deschizi mâna fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta.” (Deuteronomul 15:1-11)
Aceste interdictii nu i-au oprit insa pe cavalerii templieri sa porneasca, sub scutul papal, o structura bancara incipienta bazata pe scrisori de credit:
Dintr-un grup restrans si exclusivist, de cavaleri inchinati Domnului, care faceau juramant de saracie, s-au transformat in cel mai mare „grup financiar” al vremii. Devenisera o structura suprastatala, cu legi si privilegii extraordinare, care nu mai dadeau seama nici macar papalitatii (fapt ce avea sa duca pana la urma la anihilarea Ordinului). Au acumulat averi fabuloase, in bani si proprietati. Ei sunt cei care au inventat cardul de debit, asa-zisele cambii, si reteaua bancara: cand negustorii porneau la drum lung cu afaceri, dar le era teama de jefuitori, isi lasau banii la plecare intr-un depozit al Templierilor, primeau un bilet valoric (cambie), iar la destinatie isi recuperau avutul din „sucursala” locala a Ordinului. Contra unui comision, bineinteles.
„Primii bancheri, lombarzii, erau laici si, evident, au jucat un rol important in distrugerea Ordinului Templierilor, care aveau oricum alte parghii decat o institutie laica pentru a prospera si le lua musteriii, ca sa spun asa. Lombarzii erau foarte influenti in momentul procesului Templierilor. Dar suntem deja intr-o perioada in care crestinismul negociaza caracterul licit al dobanzii”, continua istoricul Zoe Petre.
Religia islamica, de asemenea, interzice dobanda de orice fel, interdictia fiind chiar mai stricta. Este interesant ca desi majoritatea statelor europene precum Anglia si Suedia au interzis puscariile pentru rau-platnici in secolul XIX, Emiratele Arabe Unite (si intr-o masura mult mai redusa, Grecia si Germania) continua sa-i bage la zdup pe acestia. Hong Kong a avut practici similare dupa modelul britanic care acum au inceput sa se raspandeasca in restul Chinei. Tatal lui Charles Dickens a fost intemnitat intr-o astfel de inchisoare.
renasterea
In secolul XIII, Cardinalul Hostiensis a enumerat 13 situatii in care perceperea dobanzii nu era imorala. Cea mai importanta dintre acestea era lucrum cessans (profit cedat) permitand creditorului sa perceapa dobanda in “compensatie pentru profitul pe care l-ar fi putut obtine investind banii”. Progresul tehnologic cat si o relaxare a dogmelor religioase a dus la o scadere a dobanzilor anuale in secolul XVI de la 20-30% la 9-10%.
Problema de baza cu imprumuturile este ca toata lumea vrea bani imediat si de preferinta ai altora, dar putini sunt cei care-si asuma riscul de a imprumuta, cu atat mai mult cu cat garantiile de a-ti vedea banii inapoi sunt slabe. Intr-o piata libera (care, dupa cum stim, este cel mai eficient mod de a aloca resurse), dobanda reprezinta diferenta in costul de oportunitate intre momentul imprumutului si cel al recuperarii capitalului moderata de riscul prezentat de debitor. In fond nu numai debitorul isi doreste o masina nou sau o casa pe care nu si-o poate permite, creditorul are si el visele sale. Cata vreme oamenii vor si au nevoie de credit, interzicerea sau “regularea” acestuia nu fac decat sa creasca costul de obtinere si sa-i impinga pe cei care nu-l pot obtine legal pe piata neagra, unde pot garanta cu un rinichi, ruperea picioarelor si alte minunatii.
In addition to the defense of interest as such, the practice of charging high interest rates is defended by those who point out that such rates reflect the very fact that the loans are being given to creditors with a high risk of default (in a competitive debt market the interest spread simply covers the credit risk). Economists of the Austrian school say that there is no such thing as a "just" interest rate separate from the free market equilibrium determined by the time-preferences of individual lenders and debtors. (Other free market theorists take a similar view on the merit of an unregulated debt market, but may not explain the subjective estimate of a worthwhile interest-rate bargain through time preference.) – cf wikipedia
Ideea imoralitatii cametei si-a gasit expresie chiar si in legi moderne. De pilda, codul penal canadian limiteaza rata dobanzii la 60% pe an. De ce este o astfel de lege cretina? Fiindca rata dobanzii trebuie sa varieze cu inflatia – o rata a dobanzii de 60% in conditiile unei inflatii galopante de 20% rezulta intr-o dobanda neta de 40%, pe cand daca inflatia este aproape 0 (sau ne aflam in deflatie) o dobanda de 60% poate insemna chiar mai mult. Daca rata inflatiei se apropie sau trece de 60% (putin probabil, dar s-a mai intamplat), economia paralizeaza.
Mai departe, legile impotriva cametei par a fi determinate de inabilitatea debitorilor de a-si asuma responsabilitatea unor credite nascute din dorinta de a consuma mai mult decat produc si de a arunca o astfel de vina in carca celor care le-au sarit in ajutor imprumutandu-i. Pagina wikipediei dedicata cametei are un intreg capitol dedicat argumentelor de ordin etic pro camata.
Azi pana si Vaticanul acorda credite:
Biserica Catolica acorda credite de maximum 500 de euro, cu dobanda de 4,5% pe an, destinate familiilor sarace din Italia, pentru a face fata crizei economice. Dobanda este prezentata ca una atractiva, in conditiile in care se situeaza la jumatate fata de cele din piata bancara din Peninsula. (cf Le Monde via Hotnews)
Atitudinile anticamata nu-si au rostul intr-o societate moderna. Traim in vremuri in care inventatorul microfinantarii a castigat un premiu Nobel (si microfinantare inseamna imprumut cu dobanda, deseori foarte mare fiindca este si foarte riscant si comporta riscuri mai mari si overhead proportional mai mare pentru cel care imprumuta) iar credit poate fi obtinut de oricine. Necesitatea aplicarii fortei (si, implicit, inchisorile pentru debitori) a disparut, fiind inlocuite de dosarul de credit, care permite recunoasterea imediata a debitorilor delincventi.
LE: Rusinea (si condamnarea biblica) in a acorda imprumut cu dobanda este la fel de perimata si ilogica precum condamnarea sexului oral. De altfel, cele doua activitati se intretaie si au multe comonalitati.Ci sa vedem in continuare cumu-i cu recuperarea creditelor in Romania.
Sources / More info: inbo-china, inbo-china-us, diocletian (t), fin-calugari, wiki-3rd, inbo-owe, wiki-usury, wiki-opportunity, wiki-debtp, wiki-templar, [AssCreed] [TempHabit] [stewie-usury]
NB: Cuvantul “jidan” este folosit in tags nu in scopuri defamatorii ci pentru a-i informa chiar si pe cei care il folosesc in cautari. See the FAQ for more.
),
etica (),
societate (),
vise - implinire - belsug ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
