Un prieten din New York publica intr-o expozitie din Brasov. Nu mi-este foarte clar ce publica, dar m-am gandit sa public si eu despre el. Afisul e alaturi. Expozitia nu-i cu Mircea Badea, dar articolul, da. :) Si cu ~, mai precis. Expozitia este organizata de fatzaDA.ro (new window). E chiar interesant si zau ca mi-ar place sa fiu in centrul Brasovului, pe 23 si 24 mai cand va fi prezentata in Piata Sfatului. Este un efort de a implica locuitorii cetatii in urbanistica orasului (care-i oricum unul dintre cele mai faine din Ro). Cele 2 imagini lower left din posterul de mai sus (apasa pe el sa-l vezi mai mare) sunt ale lui. Pe site-ul sau (1) poti vedea mai multe poze . Zice el:

With my images I try to transform urban and natural landscapes, with their intrinsic, and sometimes contradictory values, to create a different reality.

De ce ma uit la Mircea Badea Acum vreo doua luni am iesit la masa cu niste amici. Un restaurant cu atmosfera placuta, mincare buna, preturi pe masura. Ma rog, nu intru in detalii, una peste alta ma simteam bine. Asta pina cind mi-au picat ochii la o masa vecina, ocupata de doua cupluri. Unul dintre ele nu mi-a atras atentia, insa celalat, venit si cu copilul, mi-a marcat seara. El e imbracat in treining de fis alb. Ochelarii de soare, albi si ei, sunt asezati pe cap intr-un mod vadit studiat. Ea tot in fis. Si tot de firma. Amandoi arata de parca ar fi doua Rosii Montane mai mici. Copilul este o pepita cu muci. El are o burta care il tine la o distanta respectabila de masa. La fel si ea. Se uita periodic in jur pentru a fi sigur ca s-au facut remarcati. Incep sa manince. Chiar daca nu vreau sa vad asta, aud. Plescaituri, conversatie in care cuvintele transmise peste masa sint insotite de bucati de carne, salata, piine. Fileul de dorada la gratar pe care il am in fata imi place. Asa ca incerc sa-mi iau privirea de la vomitivele umane aflate la doi metri distanta. Nu pot. Fascinatia grotescului a pus stapinire pe mine. Nu imi pot lua ochii de la mincare care ii cade cade lui din gura. Si nici de la imbucaturile care ies din gura mamei pentru a se opri in cea a copilului. Intr-un tirziu reusesc sa-i ignor, atunci cind imi dau seama ca prietenii mei tocmai au terminat de mincat. Cam la fel mi se intimpla si cu Mircea Badea.

Surse