Cu Radna n-am pus-o niciodata. In permanenta era eclipsata de bucatile tatalui ei, cu care n-aveam oricum nici o sansa, dar care imi populau, de cum le vedeam, imaginatia si visele umede.

In tabara de la Euforie (Cravata Rosie), de pilda, ma mai duceam din cand in cand sa vorbesc cu maica-sa, care era foarte mamoasa cu mine si al carei stil si pistil ma atrageau. Era feminina cum putine femei erau si ma trata diferit decat pe alti pusti. Imi vorbea numai mie, nu mai era loc de nimeni altcineva si eu nu ma mai saturam sa fiu in centrul atentiei acestei femei mature, care parea sa arda de dorinta de a ma-nvata unde se baga si cum se misca. Intr-o zi, am intrat la ea in camera fara sa bat la usa. M-au intampinat doua tzipete si o perna-n cap, si-am iesit urgent, rosu-arzand si cu picioarele tremurande. Dar pentru cateva fractiuni de secunda, in timp ce perna se-ndrepta au ralenti catre capul meu, am apucat sa le vad pe ea si pe o alta colega profesoara, stand in capul patului cu cate o tigara in mana, cu sufletele privindu-ma jucaushi si ademenitori. Imaginea aia mi s-a-ntiparit in minte si-mi revenea oridecate ori vorbeam cu Radna. Inutil sa mai zic ca n-am mai facut nimic cu ea.

Al doilea episod s-a petrecut la Sucevita, la bunici. Ginecologul si cu una din bucatile lui venise la munte si statea in sufragerie. Bucata asta avea cea mai faina pneumonie pe care-o vazusem vreodata: mare, formata, obraznica, gata sa se reverse din inchisoarea in care-o tinea. Mi-era foarte greu sa ma gandesc la altceva si cred ca mi se citea pe fatza. Simultan, Radna era foarte concentrata pe mine. Probabil m-a preferat lui varu-meu fiindca eram brunetzel si-naltutz. In afara de mine si de varu-meu nu prea mai erau detinatori de cromozom Y de varsta ei p-acolo. Multe tampenii s-au intamplat atunci. Radna intuise ca atat eu cat si varu-meu eram profund rasturnati de aparitia bucatii cu pneumonie ca-n benzile desenate cu Rahan si-amazonienele. Ne-a povestit cat de nasol se simtea fiind nevoita sa stea in aceeasi camera cu ta-su care divortzase de maica-sa si care era acum c-o tipa sufletista nu cu mult mai mare decat ea la varsta dar mult mai mare la suflet. Si care - culmea culmilor! - isi elibera sufletul inainte de culcare. Noi, desigur, intelegeam durerea ei, si ne gandeam la tot felul de modalitati de a o ajuta. Din cand in cand, Radna venea la mine in camera sa croseteze - pe bune, nu-i un eufemism. Eu citeam ceva in pat, ea se-aseza pe margine crosetand si turuind. Vorbea intr-una, si ma enerva. Nu stiu sigur ce se-ntampla, dar am impresia ca ta-su si-o tragea cu bucata lui si o trimisesera la mine. Chestia asta ma enerva la culme, fiindca nu suportam sa fiu deranjat cand citeam, si farmecele Radnei, desi majore, erau complet eclipsate de bucata ginecologului. Si poate ca eram constient ca n-am nici o sansa cu bucata omului, dar mintea mea needucata, incinsa de pneumonie nu era capabila de logica sau pragmatism.

Intr-o zi, bunica-mea m-a trimis sa iau paine. M-as fi putut duce pe drumul principal, dar eu preferam sa merg pe munte, pe deasupra satului. Radna s-a trezit ca vrea si ea. Eu n-aveam chef de Radna. Drumul catre paine era ca un ritual, in care mergeam pe munte si mintea-mi alerga mult mai tare, undeva in fata, pe cerul clar, de vara.

Ma visam un fel de superman, luptandu-ma cu ticalosi si salvand fecioare, cel mai destept si mai drept intre zburatori. Si desi in realitatea cruda a acelor zile de vara eram un pitic c-o sacosa mare carand paine, in imaginatia mea eram un Atreyu, calarind dragoni spermiformi, propulsat de partzuri cu reactie si vanturi solare. Si Radna, prima intr-un lung sir de femei care-mi ataca si asediaza incontinuu tabieturile, vroia sa interfere cu aceasta placere a mea. Merita pedepsita!

Am incercat sa-i explic ca eu merg pe munte, prin padure, nu-i nimic placut sau romantic, dar ochii ei se aprinsesera, dornici de aventura. Nu sunt foarte mandru de ce-a urmat.

Eu am luat-o inainte, pornit si enervat de ingerinta ei intreburile mele externe. Eu merg de obicei repede si conduc la fel, dar atunci chiar m-am grabit. Am lasat-o in urma de mai multe ori, si-am asteptat-o apoi ca sa ma rastesc la ea. La un moment dat, mi-a zis ca nu mai poate si-a vrut sa ne-asezam pe jos, sa se odihneasca. S-a pus in bratele mele ca si cand era normal si singurul lucru posibil. Parul ei imi invadase fatza si narile, era cumva enervant, dar ceva m-a oprit s-o alung. In scurt timp lenjeria mea de corp (chilotzii, pe scurt) devenise neincapatoare asa c-am ridicat ancora. Si cumva, nu mi-a mai venit sa ma rastesc la ea. Cand a trebuit sa trecem un mic paraiash, ea s-o oprit infricosata, desi era aproape uscat. Am luat-o-n brate si s-a lipit de mine ca o amoeba inmugurita, calda si umeda. Mi-a venit sa nu mai trec paraul si sa depun icre acolo cu ea, sau macar sa contribuim nitel la cresterea umiditatii ambiente, si-am ezitat. Mi-am amintit ca asta incepuse ca o expeditie de pedepsire si nu mi-a venit sa cred cat de inconsecvent puteam fi. Asa c-am luat-o iarasi in focuri, ca un Komandant SS. Si desi mi-am amanat pierderea virginitatii cu cativa ani, am fost fericit, ca n-a mai insistat sa mearga cu mine la paine. In plus, cartile de educatie sexuala pe care le citisem erau pline de informatii despre ce se intampla cu ovulul si testicoaiele, dar contineau prea putine informatii concrete despre cum se face treaba, iar ea vroia unul sa stie ce si cum si sa ia initiativa; eu nu eram inca acela.

Peste ani si ani, cand m-am intors in Ro si-am cautat tipesele din copilarie nebifate, m-am intalnit si cu ea. Incercam sa fac rost de zodiacul cu copaci, care-mi placea foarte mult. Era plin de acolade la adresa mea. Maica-sa avea o copie, si mi-a dat si mie cateva foi, dar nu pe tot :(

Pinul, un rafinat, iubeste casa si mobilele frumoase. (...) Calcaiul lui Ahile, intre aceste platose, e dragostea. (...) Este un impulsiv, a comis ireparabilul, nu se mai poate intoarce. (...) Semnul pinului este foarte infloritor femeilor. :)))

Si-a ramas in continuare nebifata, fiindca eu eram racit, stranutam si expectoram incontinuu. Si ea isi concediase prietenul chiar in fata mea, ca sa-mi fie clar ca nu pot sa dau inapoi. N-am mai cautat-o de-atunci, prea multe greseli de indreptat.