Munca pana la epuizare se numeste karoshi in Japonia, unde o gramada de oameni muncesc pana mor. In Romania acesta este un fenomen care a aparut relativ recent in vizorul mass-mediei, cam totodata cu fenomenul "urban". Si tot relativ recenta este aparitia cartii "Bonjour Paresse!" sau Bonjur Lene, care este practic un spoof al gramezii de carti de management scrise sa te-ajute sa inoti prin meandrele concretului.

Eu nefiind un blog guru, de zen, relaxare sau cum sa te umpli de bani, succes si femei frumoase, de obicei nu prea scriu despre cariera, ctitorii si izbanzi muncitoresti. Sunt destui care fac asta mult mai bine decat mine. Totusi, am poposit recent pe un blog proaspat, unde am citit de cazul Danei de la Orange. M-am mai uitat nitel si-am descoperit ca-i de fapt o gaselnita de-a lu' Urban & Consatenii despre care voi scrie in curand un articol mai pe larg.

Revenind la oile noastre, dl Urban citeaza povestea Danei, descrisa de asemenea de Jurnalul Online din Botosani si Dorohoi:

Povestea Danei nu este din pacate singulara. Cu numai un an in urma, Raluca Stroescu deceda pe baricadele Ernst & Young Romania. Povestea ei este trista, si fost deja descrisa de Cotidianul, ProTV si chiar si de vajnicul Fulgerica. Multi romani, si prin extensie, europeni, dispretuiesc Statele Unite si Canada pentru societatea centrata un pic prea mult pe munca, pentru concediile prea scurte si orele de overtime prea multe. In Japonia moartea prin prea multa munca este un fenomen uzual si soldat cu putine consecinte nefaste pentru angajatori. Iata ce zice wikipedia:

In graiul nostru, in 2007, 147 de muncitori au murit si inca 208 au cazut la pat, cu 7.6% mai mult decat in anul precedent. Cazurile sunt mult mai multe in realitate, dar se impotmolesc in birocratie sau in sistemul "juridic", intrucat curtile japoneze de justitie sunt probabil mai penibile chiar si decat cele romanesti. Desi considerata universal o democratie, in Japonia, daca esti acuzat intr-un proces cremenal, este imposibil sa castigi, principiul nevinovatiei nefunctionand. Peste 99% dintre inculpati sunt gasiti vinovati. Japonia este un alt subiect despre care ard sa scriu :)

In acest context trebuie plasata aparitia cartii Corinnei Maier, care invita lenea ca mod de lupta impotriva mastodontului corporatist (as folosi termenul "antifascist", considerand definitia lui Mussolini, dar nu cred c-as fi inteles de toata lumea; ce vreau sa spun este ca definitia initiala a fascismului, asa cum a fost facuta de istoricul care-i scria textele lui Mussolini, era de conducere a societatii de catre firme / corporatii). Desi aparuta acum cativa ani, cartea este mai actuala acum decat atunci, cel putin pentru Romania, care creste economic ca Fat-Frumos pe vitamine. Cartea este o satira a vietii din sanul corporatiilor franceze, care sunt de fapt aproape identice cu cele din intreaga lume, cocosul galic crezandu-se intotdeauna buricul pamantului). (Anti-)"Cultura" corporata franceza are cateva particularitati - sau, cel putin avea mai demult - introduse in cateva decade de guvernare socialista. Pauza de pranz este sau era sacrosancta, francezii sunt mai relaxati decat americanii, muncesc mai putin peste program si intrucat este practic imposibil sa concediezi un francez, cei neperformanti sunt mutati in slujbe considerate ne-esentiale. Sarko incearca sa schimbe toate acestea, si-a inceput cu pixuri romanesti.

Iata cele 10 Porunci pentru Angajatul unei Corporatii (a.k.a. Maier's Ten Counterproposals sau Ten Commandments for the Idle):

• 1. Esti un sclav modern. Nu-i loc de implinire personala. Lucrezi pentru cecul de la sfarsitul saptamanii, PUNCT.
• 2, Este inutil sa incerci sa schimbi sistemul. Opunandu-te deschis il faci mai puternic.
• 3. Ce faci este fara rost. Poti fi inlocuit de la o zi la alta de catre orice cretin care sta langa tine. Asa ca lucreaza pe cat de putin posibil si petrece-ti timpul (nu prea mult, daca poti) cultivandu-ti reteaua personala de cunostinte a. i. sa fii de neatins la urmatoarea restructurare.
• 4. Nu esti judecat dupa merit, ci dupa cum arati si iti joci rolul. Vorbeste c-o limba de lemn: oamenii isi vor imagina ca ai pile.
• 5. Nu accepta vreo pozitie de responsabilitate pentru nici un motiv. Va trebui sa muncesti mai zdravan pentru echivalentul bomboanelor agricole.
• 6. Cauta cele mai inutile activitati (cercetare, strategie si business development), unde este imposibil sa-ti fie masurata "contributia la avansul firmei". Evita sa fii prins in 'focul productiei'.
• 7. Odata ce ai gasit una dintre aceste pozitii confortabile, nu te mai misca de-acolo. Numai cei expusi sunt concediati.
• 8. Invata sa identifici confrati intru suferinta care, ca si tine, cred ca sistemul este absurd prin semne discrete (ciudatenii in tinuta vestimentara, glume de ne-nteles, zambete calde).
• 9. Poarta-te frumos cu cei pe contracte scurte. Ei sunt singurii care muncesc cu-adevarat.
• 10. Spune-ti ca ideologia absurda care incheaga aceasta porcarie corporatista nu poate dainui la nesfarsit. Se va prabusi la fel ca materialismul dialectic al comunistilor. Totul e sa stii cand...

Cartea Corinnei n-ar fi ajuns poate bestseller daca Électricité de France, unde lucra, n-ar fi incercat s-o disciplineze pentru ca a scris asa ceva. Le Monde a scris un articol pe aceasta tema chiar pe prima pagina, si de-acolo, s-au luat si MSNBC, BBC, NYT, FB, GM (1, 2) si chiar si Economistul: 1, 2, 3, 4. Desigur, titlul, bine ales, este un omagiu adus cartii Francoise-i Saga, Bonjour Tristesse, iar pentru Corinne asta era a 6-a carte, celelalte fiind despre psihanaliza, istorie si literatura. E interesant de speculat daca ar fi fost cu cativa ani mai tanara, ar fi preferat un blog cartilor?

Viata inseamna mai mult decat slujba si orice abuz sau adictie devin eventual nocive. Daca lucrezi peste program este alegerea ta si esti singurul in masura sa apreciezi cat este prea mult si cand sa te opresti. In plus, cand esti mort, paradit sau overburned, poti s-angajezi cati avocati vrei: nici o sentinta judecatoreasca nu-ti va putea da inapoi sanatatea.