Documentele proaspat re-dezgropate si re-publicate cu privire la trecutul lui ceausescu nu mi se par teribil de importante. Dar merita (oarecum) mentionate, cu atat mai mult cu cat azi se implinesc 92 de ani de la nasterea lui in Scornicesti.

Mi-a fost greu sa decid ce videoclip sa adaug, intre cantecul omonim al Adei Milea si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu - trailer. Pentru mine, cele mai relevante “descoperiri” din “libertate” sunt imaginile din clipul lui Andries cu interzicerea vizitei si umilirea gratuita a Regelui Mihai, luxul ceausist, de la Congresul cu Iliescu, interviul cu Zoia cat si imaginile cu Iliescu dresat s-aduca cercul. De altfel, Ion Iliescu imi pare c-a fost promovat si permutat nu pentru ca ii era rival lui ceasca, ci tocmai pentru ca ii era un aliat de nadejde si catelus credincios.

Recunosc, spre rusinea mea, ca n-am citit inca Raportul Final CADCR (pres, zdi) desi tot imi propun. Nu cred insa sa-mi dezvaluie vreun mare adevar.

Iata de ce nu am fost teribil de impresionat de publicarea unor documente din trecutul “ilegalist” al lui ceasca. Sigur, e bine ca acestea sunt accesibile, dar oare nu au fost deja “triate” de propaganda comunista? Nu li se aplica si lor replica securistului cu shredder din filmul lui Stere Gulea, voi sunteti cine vreau eu?!

Autobiografia dactilografiata, acoperind perioada interbelica, ocupa o singura pagina – mult mai putin decat ce contine rubrica About a unor minibloggeri de 10 anisori – dar mai usor de parcurs decat cele peste 3 ore ale intregii Autobiografii a lui N Ceausescu. Cele 3 dosare sunt destul de largi: 1, 2, 3 si nu le voi analiza. Altceva mi-a atras atentia in articolul evz:

“Par castaniu, fruntea potrivita, sprâncenele castanii, ochi caprui, nasul borcanat, gura mica, barbia ovala, fata prelunga si smeada, semne particulare n-are”. Asa scrie pe prima fila de urmarire întocmita vreodata pe numele lui Nicolae Ceausescu.

Era noiembrie 1933, iar ultimul dictator al României comuniste avea doar 15 ani. Mai mult decât atât, era o perioada în care Siguranta Statului nu se ferea sa aresteze minori, sa-si interneze administrativ “adversarii” sau sa reteze orice tentativa de protest, cu argumentul “uneltirii contra ordinii sociale”.

Cu un activ consistent la capitolul “puscarie politica” mult înainte ca tancurile lui Stalin sa întinda firavei miscari comuniste autohtone mâna decisiva pentru rasturnarea monarhiei, Ceausescu apare ca un mic infractor în dosarele Sigurantei, uneltind mereu împotriva ordinii sociale, împrastiind manifeste si vociferând împotriva gardienilor.

Caracterizarile lui Ceausescu erau de altfel cunoscute inca de la publicarea dosarului, din 2008:

Prima caracterizare ce i se face lui Ceausescu poarta titlul de “Aprecieri asupra celor care au luat cuvântul la sedinta Judetenei Bucuresti din 20 Noiembrie 1945” si e semnata de un anume Ganea. “Cunoaste linia politica. Leaga teoria cu concretul. Vorbeste bine, însa nu cu suficient dinamism” – scrie acesta despre Ceausescu. A doua, datata “Bucuresti, 20 Dec. 1945” si semnata “Tincuta”, e mai amanuntita. Pe deasupra, dupa cum se vede din cele ce urmeaza, contine profetia “marii perspective” a “elementului” ce era pe-atunci tânarul Ceausescu: “Cismar, 28 de ani, în UTC din 1934, devotat, discuplinat, inteligenta vie, nu are atitudine tovaraseasca, este ironic, încrezut, dorinta sa de a se evidentia, ridicat politiceste. Cu metoda de comanda a mai lichidat, independent în munca si se poate orienta singur, spirit organizatoric nu suficient de dezvoltat, dar face mari progrese, a ridicat mult munca în Sectorul Galben, este putin personal, ajuta la cresterea oamenilor, este energic, metoda în munca înca slaba, spirit critic si autocritic în dezvoltare, curajos, vigilenta slaba, spirit de initiativa, spirit colectiv în crestere, morala sanatoasa, element de mare perspectiva”. Pe foaia dactilografiata deasupra observatiei “nu are atitudine tovaraseasca”, “caracterizatul” a pus cu cerneala un asterisc, cu explicatia, olografa, la final: “Am lichidat mult cu aceasta slabiciune”. Critica se bazeaza probabil pe povestile detentiei, când Ceausescu fusese acuzat de tovarasii sai ca se-nfrupta din hrana destinata bolnavilor.

Aflam si ca Leanta ar fi avut un moment de frumusete:

Un raport al Sigurantei din 14 august 1939, referitor la o manifestatie comunista care a avut loc la o serbare a lucratorilor din industria pielariei, noteaza ca pe stadionul Ministerului Muncii din Parcul Veseliei fusese aleasa ca „Regina a Muncii” Lenu?a Petrescu, muncitoare la fabrica „Jaquard” din Bucuresti. Domni?oara era nimeni alta decât viitoarea so?ie a lui Nicolae Ceau?escu.

Intrebarea de 100 de puncte este in ce masura putem avea incredere in aceste “marturii”? Cat de probabil este sa fi fost Leanta, cu trupul ei romboidal si mersul de hamsterita o regina a balului chiar si in tinerete? Cine i-a colorat bascuta in albastru, caz doara nu prea erau poze in culori in acele vremuri? Si nasul urias, cum de nu se cunoaste in poza de mai sus? Daca a fost intr-adevar frumoasa, chipul ei simplu, de taranca fara figuri contrasteaza violent cu basca albastra. De altfel, niste “tovarase” o reclama in 1946 pe tovarasa ca “le chinuie”:

2 iulie 1946. Eufrosina Iordache si Florea Alexandrina, doua muncitoare de la Regionala Dunarii de Jos, trimit o reclamatie Partidului, ramasa în dosarul de cadre al lui Nicolae Ceausescu. Cele doua femei fusesera repartizate în casa cuplului Ceausescu din Capitala, pe motiv de spatiu locativ. Locuinta lui Ceausescu avea „trei camere de locuit, afara de bucatarie, bae si un hall mic“, asa ca - spun Eufrosina si Alexandrina - nu era imposibil sa ocupe si ele o odaie (chiar si pe „cea mai mica“).

Ceausescu nu obisnuia sa stea în Bucuresti, fiind trimis cu diverse probleme organizatorice ale partidului prin tara. Într-o zi, întors de la Constanta, tovarasul s-a enervat când a descoperit, asupra celor doua femei, doua hârtii (delegatii) apartinând altor doi tovarasi. Ceausescu, sprijinit de consoarta, le-a acuzat de imoralitate, fiind sigur ca Eufrosina si Alexandrina s-au tavalit cu tovarasii prin patul sau conjugal!

Relatarile celor doua compun o imagine groaznica a Elenei Ceausescu, multe dintre secvente parând desprinse din desene animate: „Era 1 iulie, tov. Lenuta a venit la noi si ne-a spus ca a doua zi face curatenie în toata casa si ca noi trebue sa ne mutam imediat, ca la ea nu e grajdiu“.

Înainte de acest episod, altul, si mai tragicomic: „Tov. Ceausescu, plecând la munca la Craiova, a ramas sotia sa, tov. Lenuta Petrescu dela judeteana Ilfov, care avea doua chei la usa, si cu toate acestea nu ne dadea niciuna, crezând ca noi nu stim ca mai are o cheie! Am asteptat patru seri la rând (...) seara ca ea sa vina. Stateam pe scari si lumea se lega de noi (...) facându-si diferite pareri despre cum se trateaza comunistii între ei“. Tot Lenuta le-a încuiat usa de la baie si le-a lasat sa „rabde“ zile în sir, le-a facut intentionat mizerie în camera, pentru a le pune apoi în cârca dezordinea. Reclamatia n-a fost luata în seama de partid.

Bob Wylie si George Galloway, în cartea „Prabusirea: Ceausescu si Revolutia Româna“ (aparuta în Marea Britanie, în 1991), au adunat marturii care pun sub semnul întrebarii probitatea morala a tovarasei Lenuta. Conform celor doi, cât timp Nicolae a fost încarcerat, tovarasa ar mai fi calcat strâmb cu câte un soldat german. „Stiam ca ea nu se dusese la lucru si m-am gândit ca poate e bolnava. Vazând ca nu deschide nimeni usa, mi-am folosit speraclul. Când am intrat în camera cu un singur pat, prima priveliste uimitoare a fost uniforma unui soldat german pliata îngrijit pe scaun alaturi de cizmele lui înalte stând în pozitie de drepti în mijlocul podelei. A doua a fost si mai uimitoare: fundul ei mare, gol, proptit în fata mea. Grozav comunista: grozav partizana! Ea nu m-a iertat niciodata pentru ceea ce vazusem. M-a urât si s-a temut de mine totdeauna dupa aceea“. Aceste vorbe îi sunt atribuite unuia dintre fratii dictatorului - Nicu (acelasi pe care, în foaia de date personale, Nicolae îl reclama drept „simpatizant legionar“).

Generalul de securitate Nicolae Plesita îsi amintea, într-un interviu acordat revistei „Lumea Magazin“: „Vin bun si... oamenii au început sa vorbeasca. Lina cu Barbulescu, Nicu (fratele suspect ca ar fi surprins-o pe Elena cu altul - n.r.) cu nevasta, altii... Se întâmpla în 1978... Au început sa vorbeasca... Leana lucrase înainte de razboi la o tesatorie din Bucuresti. Umbla prin 1939 cu nemtii...“. Dosarul Elenei si al lui Nicolae Ceausescu nu confirma însa aceste ipoteze adulterine.

"Am locuit si cu chirie, dar proprietaresele s’au dovedit, de foarte multe ori, a fi cu mult mai întelegatoare decât acesti doi tovarasi.", Eufrosina Iordache si Florea Alexandrina 1946

Istoria se repeta, dat fiind ca in paginile aceluiasi evz este descris cazul lui Jordan Brown, un pusti de 13 ani care si-a ucis mama si urmeaza sa fie judecat ca adult. Oare nu cumva urmatorul citat:

Pe de alta parte, în privinta sa politia politica a lui Carol al II-lea nu s-a înselat. Tânarul inofensiv si speriat din 1933 avea sa devina peste ani cel mai dur tiran din spatele Cortinei de Fier. Semnele începusera oricum sa apara înca din perioada în care agentii Sigurantei îl filau zi si noapte.

..este un self-fulfilling prophecy, in aceea ca tratand un pusti ca fiind criminal, poti sa fii sigur ca asta va deveni? Desigur, crimele americanului si cele ale lui ceasca sunt complet diferite, dar ideea principala este aceeasi: cel mai sigur mod de a transforma un copil cu judecata incomplet formata in criminal este sa-l tratezi ca atare. Cam asta se-ntampla si in Orientul Mijlociu cu trupele care considera fiecare arab tanar un potential terorist.

Cred ca oricine este dictator suficient de mult timp ajunge sa-si faca prorpria pagina in wikipedia istoriei asa cum are chef. Atat Leanta cat si Ceasca nu fac exceptie iar ingroparea si dezgroparea (ProTV, TVR1, TVR2, AP, Accent, Actualitati) lor a fost un ritual fara rost.

Sources / More info: imdb-ceau, militia-spi, evz-ceau, evz-brown, ovidiu-ceau, wikir-ceau, wiki-ceau, ab(n)c, trmbrr: 1, 2, 3