Sunt tineri imigranti din România, cu vârste cuprinse între 9 la 16 ani. Ei sunt Tigani, mai bine cunoscuti în America de Nord ca Gypsies ("tigani").
În 2003, Parlamentul European a decis ca sunt "grupul cel mai persecutat etnic din Europa", si numele lor oficial va fi romi.
Obisnuiti sa fie dispretuiti, urmariti sau chiar atacati, acesti copii fac front comun, o reactie invatata dupa secole de respingere si persecutie în Europa.
Educatia nu înseamna prea mult pentru ei, atâta timp cât parintii lor abia stiu sa citeasca sau sa scrie. Nu au nici un role-model, cu exceptia jucatorilor de fotbal sau a cântaretilor de muzica pop vazuti la televizor.
Au nume frumoase, dar se striga unii pe altii în numele lor Tzigane specifice.
Copiii români pastreaza înradacinata în mintea lor o eticheta cu privire la Tziganes, ca acestia sunt murdari si ca cersesc pe strazi.
Copiii Tzigane au un fel de sentiment de superioritate si ii nesocotesc pe români, care nu împartasesc aceleasi valori ca si ei. Ei numesc "Gadjo", pe cineva care nu apartine grupului lor etnic. Neîncrederea fata de "Gadjo" este un impediment constant în dezvoltarea acestor copii. Lipsa de modele este altul: traiesc într-un auto-impus ghetou, nu au vreo informatie despre profesii, despre munca sau societate si de regula copiii urmeaza stilul de viata al parintilor ceea ce este un handicap puternic pentru ei.
În timpul repetitiilor pentru o piesa de teatru, bazata pe povestea adevarata a prieteniei dintre un tânar barbat nobil si un tinar sclav Tzigan în România secolului 19, descoperim diferite teme cum ar fi traditii si etichetele de obicei atasate grupului lor etnic.
Extrase din scrierile scriitorului român din secolul al 19-lea Vasile Alecsandri, utilizate în documentar, explica radacinile adânci ale rromilor in contextul temerilor si neîncrederii celorlalti.
Documentarul încearca sa faca o punte de legatura între "lumea Gadjo" si cea a rromilor.
Luminita ar putea fi un model pentru un pictor renascentist. Dar ea este doar un copil 13 ani, fara copilarie. In timpul filmarilor pentru acest documentar, am sarbatorit ziua ei 14. A fost una dintre rarele ocazii cand a fost în afara, cand nu se afla sub stricta supraveghere a parintilor ei. De obicei, parintii ei se tem ca va fi rapita de unul de-al lor, un mod traditional de a obtine o sotie, care este înca în practica. Nu merge la scoala si atunci când am înregistrat-o într-o clasa de flamenco ea a încetat sa mearga atunci cand au murit 2 oameni în comunitatea lor în România; doliul dureaza cel putin 3 saptamâni pentru fiecare.
Amanda este are unsprezece ani. Ea se poate astepta la o viata mai buna decât sora sa vitrega, Luminita. Am înregistrat-o pe Amanda la scoala si ii place sa învete. Este un talent real, dar nici ea nu are libertatea de a participa la cursul de dans atunci când cineva moare în comunitate.
Racoarea Este numele ei romi, ceea ce înseamna, în limba româna, "prospetime". Ea este un exemplu patrunzator al uneia dintre cele mai puternice traditii rrome, care afecteaza înca femeile: parintii ei au "promis-o", de la nastere unuia din clanul ei, pentru ca fetele nu au voie sa se casatoreasca în afara clanului . Înainte de casatorie, ea l-a întâlnit pe Ludovic, care a fost de 16 de ani. Racoarea avea 14. Au decis sa fuga împreuna. De ani de zile ei i-au urmarit toata lumea membrii familiei ei de sex masculin, care s-au hotarât sa spele aceasta "rusine" adusa asupra familiei lor. Când au ajuns în cele din urma în Canada, erau parintii a 2 copii. Racoarea nu au frecventat niciodata scoala si nu stie sa citeasca sau sa scrie.
Larissa, Francesco, Antonio si Larissa tot asa. Patru frati din aceeasi familie de 7 copii. Numele rom al celei mai tinere, Larissa, este Leleoara: ea merge la scoala si deja vorbeste fluent franceza. Este încântata sa învete si sa scrie si cu farmecul ei umple toate momentele în care a fost filmata.
Si apoi, povestea cea mai trista este despre viata lui Catalin. Abandonat la nastere, a crescut într-un orfelinat. Conditiile oribile si bataile la care a fost supus nu i-au schimbat hotarârea de a dovedi ca este capabil sa depaseasca prejudecatile suferite în timpul copilariei sale. Ca aproape oricare al copil, pe lânga româna, el este fluent în franceza, engleza si spaniola. El lucreaza în doua locuri de munca si întotdeauna aduce cu el un zambet. Cu exceptia momentului cand i-a fost adresata o întrebare dificila careia nu i-a putut raspunde imediat: "când a fost prima data cand cineva s-a purtat frumos cu tine. A trebuit sa se gandeasca, deoarece în timpul primilor 12 ani cat a trait în orfelinat nici macar nu stia cuvântul "bun" sau "bunatate" exista. Culoarea pielii sale l-etichetate ca fiind un "Tzigane", si înca mai are cosmaruri despre timpul petrecut în orfelinat.
Paul St-Clair - director al Comunitatii Centrul Romilor, Toronto. Origine evreiasca, nascut în fosta Tchekoslovakia, el stie ce înseamna sa fii parte dintr-un grup etnic care este dispretuit si, uneori, amenintat.
Ljuba Radman, croata si de origine germana, ea este fondatoarea si directoarea Festivalului "Romanyi Yag" (Focul romilor). Ca si mine, ea are un sentiment de datorie fata de comunitate, încearca sa educe "lumea Gadjo", încercând sa ajute oamenii sa se înteleaga reciproc.