Academicianul "Cur" si limbajul eufemistic I

Cu multi ani in urma, cineva imi povestea sau am citit despre Academicianul "Cur". Invatamintele lui sunt azi mult mai actuale decat erau prin anii '70 sau '80 cand au aparut initial. In aceasta prima parte, ne uitam la USEnet, manele si lingvisti.

Pana s-ajungem la Academicianul cu pricina, hai sa ne uitam la alte cateva meme. Sa-ncepem cu definitia eufemismului:

1. EUFEM'ISM, eufemisme, s.n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuieste un cuvânt sau o expresie neplacuta, jignitoare, necuviincioasa sau obscena, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] - Din fr. euph'emisme. - Sursa : DEX'98 (9402)

2. eufem'ism s. n. (sil. e-u-), pl. eufem'isme - Sursa : DOR (244292)

3. EUFEM'ISM ~e n. Element de limba care înlocuieste, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplacuta, vulgara, jignitoare, respectând paralelismul de sens. /<fr. euph'emisme - Sursa : NODEX (333808)

Eu personal folosesc deseori eufemisme, si prefer sa nu-njur daca pot, dar ma scot din sarite cei care considera ca a nu injura si a nu folosi cuvinte "dure" sunt reguli imuabile, si ca asa trebuie sa faci intotdeauna, indiferent de situatie si de context. M-au deranjat comentariile la un articol de-al lui Arhi, si-am gasit si alte articole pe placul meu despre eufemisme la Stergein, Capitanul Val-Vartej si un articol excelent in Ziua despre Eufemisme si Indoctrinare. Iata si ce are George Carlin de zis in tema.

UseNet

Prin anii '90, cand intram pe Internet in cautare de o discutie interesanta, intram pe USENET, mai precis pe soc.culture.romanian. Pe la-nceputul anilor '90, cand eu abia descopeream 'netul si el pe mine, nu existau forumuri sau bloguri, exista numai acest urias BBS distribuit in lumea intreaga, unde romanii discutau si ieseau la o tzigare (exista si IRC-ul, dar ala era pentru cei mai micutzi si nerabdatori, care erau mai interesati in instant gratification decat in discutii interesante). Discutiile se purtau pe baza unei netiquette, un set de conventii destul de flexibil respectat de toti oamenii de bun-simt. Cand aparea vreunul care nu-ntelegea ce se-ntampla sau care incepea sa dea cu bata-n balta, era trimis sa citeasca FAQ-ul, si daca persevera in prostie, era ignorat de toata lumea. Au venit apoi cei de la AOL. AOL era un serviciu care crestea ca ciupercile dupa Becali, si cand a dat drumul abonatilor la Internet nefiltrat, o gramada de oameni au inceput sa calce-n strachini. Comunitatea "online" s-a adapat, si cu timpul au inceput si cei cu adrese @aol.com sa se comporte normal, dar lumea online devenise deja mult mai zgomotoasa. Pe la mijlocul anilor '90, niste avocati intreprinzatori au spamuit toate newsgroupurile. Cand ISP-ul lor i-a deconectat, l-au amenintat cu datul in judecata, si au obtinut ce-au vrut. Evenimentul ala delimiteaza transformarea Internetului din comunitate in business marketplace. Dar soc.culture.romanian murise deja inainte. Newsgroup-ul fusese invadat de o gramada de oameni care se-njurau unul pe altul. In majoritate pusti mucosi, tratau newsgroup-ul ca buda unei familii mari, numeroase. In scurt timp, cei care incercau sa poarte discutii civilizate si-au luat talpasita, fiindca ce fusese inainte lacul Bled devenise peste noapte p-ta Obor.

Manelele

Am crescut intr-o casa in care nu se prea auzea muzica populara sau muzica tiganeasca. Totusi, cand am descoperit muzica Mariei Tanase sau a Sofiei Vicoveanca, mi-au placut. Imi place muzica populara, chiar dac-o ascult foarte rar. Ma simt acasa atunci. Nu acelasi lucru-l pot zice despre manele. Cand am auzit prima data manele, am crezut ca sunt o satira, gen Vacanta Mare sau Doru Octavian Dumitru. Chiar stelele maneliste, cu numele lor fantastice, imi par a fi caricaturi. N-am crezut vreodata ca cineva ii ia in serios sau ca sunt oameni care prefera aceasta muzica oricaror alte genuri muzicale, dar iata ca sunt. Eu pot, cu eforturi, s-ascult manele la o petrecere, dar nu mai mult de 2 cantecele ca ma intristez si-mi piere cheful. La fel ma-ntristez si-ntr-un mediu unde se injura. Mi se pare sordid, ma plictiseste, mi se face greatza. Si-am remarcat ca iubitorii de manele sunt de obicei si iubitori de limbaj pestritz.

Lingvistii si limbajul

Sunt multi oameni preocupati de limbaj. Exista studii care arata ca cineva expus la injuraturi incepe sa-njure in scurt timp. Limbajul injurios este molipsitor, ca si cascatul sau sughitul. Pe la-nceputul anilor '90, cand feminismul revansard era in floare aici in America de Nord, aparuse o lucrare de la universitate care-ncepe cu M (MassachuEsti. sau Maine-iSota, nu mai stiu care) ce zicea ca se recomanda folosirea genului feminin in cazurile de exprimare generala unde nu este cunoscut sexul subiectului, cu exceptia cazurilor in care se vorbeste de criminali, in care caz trebuie folosit genul masculin, dat fiind ca majoritatea criminalilor sunt masculi - hartia asta chiar exista, si daca cineva se-ndoieste, am sa stau s-o caut. De exemplu, tre' sa zici "...judecatoarea a decis..." intr-un caz in care nu stii sexul judecatoarei sau al judecatorului, dar "...hotul a furat...". In Ontario, guvernul NDP al lui Bob Rae a instaurat chiar o bureaucrata care sa se ocupe de limbaj in provincie, Marion Boyd. Nu vreau sa elaborez, dar in timp ce Noam Chomsky, cel mai cunoscut disident american, considera ca exista o gramatica universala innascuta, altii considera ca limba sau limbile invatate la nastere influenteaza formarea creierului. Nazistii si in general sistemele totalitare schimba limbajul cu mult inainte de a schimba legile.

Partea a II-a a acestui articol descrie lupta comicilor cu regulile de limbaj, iar a III-a mai zice ceva de lingvisti si trage concluziile.

zamo, eufemisme, injuraturi, insulte, indoctrinare, manele, manelizare