Ajung in sfarsit la Academicianul "Cur", dupa ce in prima parte am vorbit despre manele, soc.culture.romanian si lingvisti si-ntr-a doua despre comici. Si-mi dau nitzel si cu presupusul care este el.

Incepusem primul articol ca reactie, printre altele, la puritanismul unor comentatori. Oarecum lezati de cuvantul kkt rostit de cateva ori de un pusti care spunea un banc cu militieni, cativa s-au sesizat ca e prea mult cacat pentru un copil (..) Ce urat vorbeste pustiulica… Te mai miri ca Rromania este in starea aceasta jalnica. Si cica asta e viitorul… etc. Mie mi s-a parut ca

Bancurile-s bune, nu le zice bine, da-i cute pustiul. Voi astia critici, v-ati trezit moralisti, sau cu fata la saltea?!? Ce, pustiu cand se duce la buda face kk sau “materie fecala”?! Sa fim seriosi, kkt nu-i cuvant urat. Poate nu-i de spus la masa, dar masa se terminase. Grow up, will ya?

La care mi s-a raspuns cind pustiul se duce la buda face poop, nu shit. am spus-o in engleza, poate sesizezi diferenta :). Eu am tinut-o p-a mea:

face “poop” daca-i poliglot puritan. gloatele grobiene fac kk. nu pot sa mi-l imaginez decat pe Stewie facand “poop”. zau, dac-as avea copil (n-am) si-ar face “poop”, l-as duce la doctor.

Si nu-i prima data cand intr-o discutie cad de partea libertatii, chit ca eu insumi prefer sa nu folosesc aceste cuvinte...

Excese feministe

Am vazut cum Diceman a fost sacrificat pe altarul corectidunii politice (PC) in partea a doua. Mai sunt si alte exemple, dar le voi discuta cu alta ocazie. Ce vreau sa spun este ca desi m-am identificat cu feminismul, exista cateva trasaturi ale acestui curent cu care nu sunt de acord, cum ar fi, de pilda, limbajul. In primul rand, feminismul este definit ca o miscare in sprijinul egalitatii intre sexe. Pentru un curent care acorda o importanta atat de mare limbajului, feminismul mi se pare teribil de ipocrit. Si asta pentru ca definitia acestui cuvant care are radacina "fem" ar trebui sa fie "promovarea intereselor femeilor". Daca vorbim despre egalitate intre sexe, poate o alegere mai buna ar fi fost egalitarianism, sau chiar si chinuitul egalsexism, sau echisexism. In clipa cand numesti o ideologie in modul asta, dai impresia ca ascunzi un cal troian. In ce priveste excesele, inca exista o gramada de legi si atitudini aici in vest care au fost gandite pentru a schimba balanta de putere in societate si eliminarea unor stari de lucruri patriarhale, iar tampeniile de limbaj s-au impamantenit. Din pacate, acestea au crescut repulsia pe care majoritatea barbatilor o simt in fata PC, ducand la aparitia unei pleiade de organizatii anti-PC.

Ar mai fi multe de spus aici, dar ma voi margini la a remarca ceva remarcabil (sic!). Si anume ca intr-o dezbatere despre PC, femeile vor fi de obicei pentru (Mama: vorbeste frumos, Costel), in timp ce barbatii vor fi contra (Costel: N-am kef, baga-mi-as!).

Academician Alexandru Graur

Academicianul cu pricina era un tip jovial care avea o rubrica de gramatica a limbii romane, Putina gramatica, intr-un ziar de-acum 20 de ani, daca nu mai mult (Romania Libera? - nu mai stiu). Acolo explica de ce "avansati inainte" este pleonasm, de ce scrii da-mi mie dar mi-e frica!, etc. (Este interesant ca desi atat Wikipedia engleza cat si cea romana au articolul cu el, numai cea engleza contine un fragment care dezvaluie ca a participat in 1956 la ancheta si expulzarea lui Goma din Universitate pentru anticomunism.) Revenind la putina gramatica, intrebat fiind daca este corecta folosirea eufemismelor precum poponet sau fund, a scris ca asta-i o mare tampenie si cur este preferabil. De-atunci s-a ales cu porecla Academicianul Cur. Mentionez asta pentru ca este una din putinele situatii (singura de care stiu, ca sa fiu exact) in care eufemismele au fost discutate de un lingvist, si el s-a pronuntat clar impotriva lor.

Inca putin despre lingvisti

Desi despre lingvisti am aberat mai mult in prima parte, da' totusi n-am stat sa zic ceva care merita zis. Si-anume, ca lingvistii in general se cred mari scule si-si dau cu parerea in toate. De Noam Chomsky nu mai vorbesc, dar nici altii nu se lasa pagubasi. Searle, unu' care-a-nceput cu filozofia si-a naufragiat in lingvistica, isi da cu parerea pana si in ce priveste inteligenta artificiala, care, dupa el, e-o chestie tot de limbaj - chiar daca el habar n-are de C, C++, C#, Java, Perl sau Gates' BASIC. A scornit el o bazaconie cu Argumentu' camerei chinezesti de-au cazut toti pa spate. O alta tarnacopie cat statuia libertatii este sindromul accentului strain, pe care-l capata unii oameni care se lovesc la cap si-ncep sa vorbeasca cu accent strain dintr-o data. E-o chestie care s-a intamplat de suficiente ori ca Jurnalul de Neurolingvistica sa-i dedice un intreg numar. Recent, asta a patit-o o fomeie din Ontario (also: CTV). Primul astfel de caz documentat s-a-ntamplat in Norvegia, in 1941, cand in urma unui raid aerian nemtzesc o sateanca a prins accent german, ducand la izolarea sa de catre comunitate. Sigur, un accent strain e mai putin neplacut decat afazia, dar cand te-ai lovit la cap si ai probabil si-alte probleme, nu-i tocmai placut sa te priveasca familia ca pe-un imigrant sau sa ti se ceara experienta locala la job interviews. Ceea ce mie mi se pare deosebit de interesant in toata chestia asta este ca acest sindrom pare sa confirme ipoteza Sapir-Whorf, mentionata in prima parte si care poate fi tradusa si sumarizata in romana prin spusele lui Nikita. Pe de alta parte, sindromul deschide calea imigrantului roman la interviu sa spuna ca e var primar cu regina Elisabeta, dar s-a lovit la cap si-a prins accent est-european.

Zic si eu...

Consider ca desi folosirea cuvintelor "urate" este fara gust, un limbaj vulgar este preferabil limbii de lemn. Daca nu esti in stare sa te exprimi elegant, mai bine iti bagi tot ce poti si spui ce simti, fara ocolisuri. Mie-mi place sa inlocuiesc cuvintele "jenante" cu constructii ciudate si -sper eu- amuzante, dar nu stiu daca-ntotdeauna-mi iese. Iata de ce, desi pe blogul acesta nu vei gasi multe-njuraturi si-un limbaj "proletar", imi place sa iau apararea libertatii de expresie, chiar si-atunci cand este abuzata. Cenzura trebuie sa vina de la individ, din interior si nu din exterior, prin legi. Si-asta se face prin educatie si cultura, nu cu politie.

Este important de remarcat ca in societatile democratice exista o lupta permanenta intre cei ce iubesc libertatea de expresie si ii inteleg importanta, si cei cu gandire closetata, striviti si sufocati in sabloane, clisee si complexe, care vor sa controleze totul si in special ceea ce nu pot controla. Rusii, de pilda, continua si-n ziua de azi sa bage la zdup oameni care gandesc anapoda. Eu raman la ceva ce poate deveni motto-ul acestui blog: Patria mea este limba romgleza.

Aceasta a fost partea a III-a si ultima a articolelor despre eufemisme. Primul articol a discutat manelele si soc.culture.romanian, al doilea comicii, acesta fiind al treilea.