Raspunsul este evident, dar pana s-ajung acolo, ar fi bine sa trec prin evenimentele la care-am fost eu spectator, mai mult sau mai putin activ. Nu demult povesteam cum mi-a fost furat molecularu' intr-un maxi-taxi de pe litoral sau cum am fost trasi in tzeapa intr-un hotel de pe litoral si-am vazut recent o-ntrebare asemanatoare. Ei bine, dac-am fost tras in piept eu insumi, ce sanse am sa-i ajut p-altii? Si totusi, uitandu-ma inapoi la aceste experiente, precum zana buna din Cenusareasa, am avut mai mult succes in a-i ajuta pe altii decat pe mine insumi.
368 si numerologia RATB-ului
O faza care mi-a ramas in memorie si unde sunt mai mult antierou decat erou s-a petrecut in 368. Nu-mi amintesc exact daca era in '89 sau dupa - oricum, nu putea sa fie inainte fiindca abia in '89 am intrat la liceu. 368 era, si poate mai este, autobuzul cu care tot romanu' din Drumul Taberei (34, unde ma suiam eu, dar si alte numere) merge-n centru, sau, in cazul meu, la liceu (Balcica pe vremea aia, Sf Sava acum). Aveam un test simplu, si pentru ca era asa simplu, nu-nvatasem nimic si amanasem totul pe ultimul moment. In final, trebuia sa-l scriu, si eu inca nu deschisesem cartea, sau o deschisesem si fusesem furat de frumusetea prefatei. In fine, mi-am zis, nu-i bai, citesc in autobuz ce-am nevoie. In fond, autobuzul era de obicei aproape gol, si chiar si-asa, cand nu era un caz de forta majora ca atunci, eu oricum stateam in picioare. Asa ca m-am asezat in spatele soferului, unde-mi puteam depozita ghiozdanul in fata si-ntinde pisherele si m-am pus pe citit. Cand citesc, eu nu-i bag in seama pe cei din jur, ma decuplez complet de la lumea exterioara, si cred ca asta-i si deranjeaza pe unii (si-n special pe unele). Si cred ca asta s-a-ntamplat in autobuzul cu pricina. N-ajunsesem nici macar la Academia Militara, ca o baba se-apuca sa declame cu patos in mijlocul autobuzului - ooof, sunt bolnava si-obosita, nu-mi da si mie cineva locul?! Chestia asta m-a scos din ale mele, asa ca m-am uitat in jur si-am remarcat ca ea vorbea catre mine, si alti cativa, in special femei, au inceput sa se uite catre mine. Cum nu stateam pe un scaun cu semn de "cedeaza locul", si cum aveam de citit, m-am reintors la citit. Dar ii simteam pe cei si in special cele din jurul meu cum se-ntorc impotriva mea (fomeile au oriunde in lume o viziune mai colectivista). Situatia a devenit din ce in ce mai insuportabila, cu o tanti tanara bagandu-se in sufletul meu si fluturandu-si mana intre ochii mei si carte. Cand a facut asta a treia oara, am privit-o in ochi si-am intrebat-o direct: Incercati sa-mi spuneti ceva? Ea: nu, am fost imbrancita! Cand mi-a facut chestia asta a patra oara, am intrebat-o iarasi daca nu cumva vrea locul meu, moment in care ea s-a fastacit ca nu. Eu deja aveam nervi, mi-am strans catrafusele, m-am ridicat - oricum mai erau 2 statii pan-la Cismigiu.
Revolutia din 105
Cum ziceam, revolutia m-a prins facand autostopul spre Poiana. Cand intr-un tarziu m-am intors in Bucuresti, am luat autobuzul spre casa (sau m-a luat pe mine autobuzul mai tarziu, nu mai tin minte). Ce-mi amintesc era ca un drum care de obicei lua 20 de minute mi-a luat 3 ore. Am fost opriti de vreo 3 ori pentru "control". Niste oameni cu pusti in spate opreau autobuzul si controlau buletinele, ca nu cumva sa foloseasca teroristii transportul in comun. Situatia era atat de aberanta ca-mi venea sa urlu. Ce-i oprea pe teroristi sa aiba buletine? Chiar in situatia absurda ca teroristii n-ar fi avut buletine, de ce-ar fi mers cu autobuzul? Si daca eu mi-as fi uitat buletinul acasa (cum de altfel declarasera, spasite, cu vinovatie in ochi, niste babutze), eram terorist?!? In orice caz, desi fierbeam, m-am supus idioteniei de control. Niciodata dubiile nu mi-au confirmat mai plenar starea mea de existenz, stare in care multi romani nu avusesera norocul sa fie dupa Decembrie '89. Cert este ca pe chip mi se citeau probabil aceste ganduri, intrucat indivizii cu pusti isi cereau scuze de cate ori imi verificau buletinul: "facem si noi ce putem!". Nu stiu sigur daca toti din autobuz gandeam la fel - probabil ca nu, multora li se parea normal controlul de buletine, poate chiar se simteau protejati astfel, tot astfel cum "teatrul de securitate" ii incalzeste pe unii.
In urmatorul episod, Shutzul din Paris!
exista si-un alt aspect pe care l-am remarcat, in special la occidentali: sunt unii cuprinsi deodata de imbolduri spre binefaceri doar fiindca au dus o viata indestulata, fara mari probleme. E deseori ca o spalare a pacatelor, o hrana pt sufletele lor, mai mult decat ajutorul concret pt altii.
ReplyDeleteAm scris odata si eu de cat de mult m-a miscat un cersetor. Si cat de mult m-a atins si m-a transformat PE MINE gestul de a-i lasa ceva. Pentru el, nu cred ca banul sau gestul meu a insemnat mare lucru.
In concluzie, devii de multe ori bun samaritean in primul rand pentru tine insuti, ca tie iti poate face bine acel gest. Te poate ajuta sa te regasesti, sa redevii uman.
EXACT! ajutorul interuman & altruismul, o expresie a egoismului :)
ReplyDeleteLasand gluma la o parte, asta-i un secret pe care-mi doresc sa-l priceapa mai multi romani: cand esti la ananghie, nu exista un better boost for your self-esteem & good spirits than helping others!
Nu stiu daca pot sa zic asta in romana..
cand esti la ananghie, nu exista un better boost for your self-esteem & good spirits than helping others!
ReplyDeleteeu am auzit de-o modalitate mai buna, incepe cu s si se termina cu ecs, cica face minuni pt ten si self-esteem. si decat sa dai bani unui cersetor mai bine-i dai unei fomei usurele (ca ea mai si munceste, saraca, nu intinde mana) sau decat sa dai locu' unei gestante in autobuz mai bine-i dai o punga de prezervative si te oferi s-o inveti tu cum se folosesc, live si in direct, in caz ca nu stie.
si taman mi-am adus aminte c-avea madonna o melodie, "papa don't preach", care-n capu' meu s-a legat in mod ciudat de alte doua idei: u dont really do what u preach cu altruismu' asta + expresia aia 'sa nu faci ce face popa, fa ce zice popa.' Banuiesc ca asta se aplica la mai toti oamenii care vor sa-i invete/ajute p-altii, nu? Ca doar intentia si teoria conteaza, actiunile deloc..
mi se pare mie, sau cineva s-a (ra)sculat cu fata la saltea?!? :)))
ReplyDeleteimi pare rau, putty, sunt insurat :) Poate cu Zamo sa faci lipeala, dar pana si el vad ca arunca banii pe binefaceri. Ce ti-e cu baietii astia, draga... :))
ReplyDelete