Sa te bagi sau nu? Daca in Romania raspunsul e dificil, dat fiind ca nu-i o delimitare clara intre hoti si lideri, oare cum e situatia in afara?

Pentru imigrantul proaspat, diferentele par majore, desi nu sunt. Din pricina impresiei de "mai bine" sau de "sistem functional", toata energia incatusata si necheltuita in Ro se revarsa ca un lac de acumulare prin barajul spart, cheltuita pe cauze deseori nedemne sau in slujbe sub nivelul pregatirii. Dar pana s-ajung la Canada, ma voi opri intai in Paris.

"Parisul e-un oras superb, dar e plin de parizieni care miros urat" scrisese un american undeva intr-una din budele unuia din auberge de jeunesse - hostel-urile unde am fost cazat. Sunt convins ca era un american sau britanic, dat fiind ca numai ei isi exprima astfel aversiunea fata de francezi. Francezii masculi, la randul lor, sunt aroganti si enervanti cu toata lumea, dar cu americanii chiar ca si-o dau in petec. De fapt, din cauza francezilor mi-am si cusut steagul Canadei pe sapca si rucsac, sa nu ma confunde c-un american (mi s-a-ntamplat o data, mai demult), si-am remarcat ca americanii fac la fel.

Dac-ar fi sa fac un summary al relatiilor franco-americane, ar fi urmatorul: razboiul de 7 ani, tratatul de alianta, pactul americano-englez, schisma Jefferson / Adams, afacerea XYZ, tratatul franco-american, statuia libertatii, Talleyrand - de T, NATO-CdG-Mururoa, La Belle Americaine, 1968-Paris burning-rascoalele anti-McD, cartea cu 9/11-Freedom Fries (adaug link-uri mai tarziu). Here's Paris, Je t'aime.

Cat despre metroul parizian, mi s-a parut mult mai curat decat cel newyorkez, care este de departe cel mai jegos metrou in care-am fost vreodata - poate l-au mai curatat de cand am fost eu cu el, prin '9x, dar tare ma-ndoiesc... Au fost numai doua chestii care m-au deranjat la metroul parizian: cosurile de gunoi sigilate (teama de atacuri teroriste) ca n-aveai unde sa-ti arunci cojile de portocala sau cotoarele de mar, si romanii/romi muzicanti si cersetori. Nu mai descriu tupeul dialogurilor dintre cersetori - poate ca stiau ca-i inteleg, dar nu le pasa. N-am intervenit pentru ca oamenii pot vorbi ce vor, totul e ce fac, si ei n-au facut nimic in fata mea. Si-ntr-o zi, cand ieseam din metrou cu puhoiul de oameni, am vazut o mana, undeva pe scari, in fata mea, intrand in buzunarul altcuiva. Mana asta parca venise din Adams Family, se misca practic independent de corpul de care apartinea, si cu o dibacie fantastica. Si-n gramada de oameni care marsaluia spre iesire, eu eram singurul care o priveam. Am ezitat cateva secunde bune - in primul rand, cam pe durata intregii sederi in Franta, eram bolnav si nu ma simteam bine si am avut impresia ca halucinez. Si-apoi, nu-mi veneau in minte cuvintele-n franceza. Eventual, am acostat victima si-am intrebat-o daca-ntelege engleza. Atat barbatul respectiv, cat si femeia care-l insotea se uitau la mine de parca urma sa-i lovesc sau sa le cer bani. Le-am spus apoi pe scurt ce-am vazut, m-au inteles, si el a-nceput sa se caute de bani. Am alergat dupa ala, care n-a opus nici o rezistenta si s-a oprit imediat, i-am luat banii sau portofelul (nu mai stiu) si i-am dat inapoi victimei. Eu m-asteptam ca victima sa se lege de hotz, si i-am sugerat sa chemam politia si sa facem un citizen's arrest, dar fie n-a-nteles, fie ii era teama. Am avut impresia ca se temea mai mult de mine decat de hotz, care parea sa fie romanas, avea tenul alb si era imbracat ingrijit, dar nu sunt sigur. Mi s-a parut ca m-am agitat de pomana.

In urmatorul episod, Scarlat in NYC.