Stilu' si pistilu din copchilu' din mine IV: Varul

Spuneam (sau incercam sa spun) in articolul precedent ca subiecte asa-zis de scandal pot fi tratate intr-un mod informativ sau care cel putin iti ofera ceva nou, care nu-i neaparat sordid sau care contrasteaza cu josnicia subiectului (aparent) principal. Nu stiu daca intotdeauna reusesc sa fac asta, dar macar incerc. De multe ori, incercarile mele esueaza, printre altele, fiindca am o aversiune prosteasca pentru a oferi raspunsuri "mura-n gura". Multi sunt de-a dreptul indignati cand cineva ofera o opinie nedigerata pe-un forum, dar totusi nu-s singurul care gandeste astfel:

unul: cum ne vad altii
una: Sooo?
Collos sus, daca tot ne-ai postat jurnalul acestui individ de ce nu l-ai si comentat? Ne-ai dat motiv de indignare si tu taci ca mortu-'n papusoi. N-ai nimic de spus?
As incepe lista dar mi-e ca as bloca intregul spatiu al forumului.
Eu sunt curioasa de ce ti s-a parut tie atat de importanta opinia lui incat sa o postezi aici. Te-a marcat atat de mult ?
El a scris doar despre Romania sau face un traseu international? Despre Norvegia , tara natala, a scris sau doar vede paiul in ochii altora, ca as fi amuzata sa-i citesc opinia nationalista, mai ales ca acolo am locuit o perioada indelungata si stiu "pe vero" cum stau treburile asa cum stie si el cum este in Romania.
tot ala: Eu vreau sa stiu despre comentariile referitoare la Ro din mass-media, si nu tin neaparat sa mi le digere cineva sau sa-mi spuna ce trebuie sa cred; sunt perfect capabil sa-mi formez propriile opinii, si m-am gandit ca sunt si altii ca mine pe forum. Imi face desigur placere sa-mi discut parerile, cata vreme asta se face cu argumente logice si fara atacuri la persoana.

Imi place sa calatoresc alaturi de cititor, nu s-o iau inainte cu lanterna si sa-i arat drumul. Si eram asa de mic.

Unul din verii mei mi-a povestit recent o-ntamplare din directia asta, pe care poate-as fi uitat-o altfel. S-a-ntamplat demult de tot, pe vremea cand Cabanitza inca mai exista sub telecabina veche, in capul Kanzel-ului (sau Kanzer-ului, cum ii ziceau ne-hrahraitzii). Varu-meu locuia in Brasov, era mai mic decat mine si nu prea schia. Eu eram ok cu primele parti, dar nu si cu ultima. Mi se parea inadmisibil si de neinteles ca cineva care sta in Brasov sa nu prea schieze, dat fiind ca eu veneam taman din Bucuresti sa merg in tabere de schi cam tot sezonul, si pe tatane-meu il costa aprig treaba asta. Si-ntr-o zi, am mers cu telecabina sus, eu si varu-meu. Conditiile erau normale pentru cineva care schiaza des: vant de tip crivatz, ninsoare de tip nu-ti vedeai mana - ceea ce era fain in caz ca-ti venea ideea sa te masturbezi, dat fiind ca era mai usor sa-ti imaginezi ca in loc de mana ta era vrabiutza visurilor tale. Daca insa ideea ta despre ski fusese formata de filme de tip porno, in care asa-zisi "sportivi" se suie pe munte, trag zdravan la masea, fumeaza cu patos si p-orma si-o pun cu femei bune, epilate, pe care n-a fost necesar sa le duca-n spate pana sus, urma sa fii, invariabil, dezamagit. Eu nu-s genul de om mamos si sunt mai mult contemplativ decat vorbaret, in sensul ca desi l-am vazut pe varu-meu ca se cam panicase si nu reusea sa-si puna schiurile, n-am avut suficienta rabdare sa stau cu el si sa-i explic ce si cum, si i-am zis ca fac o tura rapida de schuss pana jos la poalele Kanzel-ului, si el sa-ncerce sa si le puna, si daca nu reuseste, ii arat cand ma-ntorc, ca n-o sa tina mult. I-am zis sa nu cumva sa coboare fara mine si sa m-astepte-acolo. Cand m-am intors in 5-10 minute, el -- ia-l de unde nu-i. L-am cautat, si pan-la urma l-am gasit abia acasa, unde se-ntorsese fiindca-si bagase picioarele. Cand am ajuns acasa, matusa-mea, brasoveanca get-beget, imi evita privirea si-o simteam ca fierbe toata. Mai tarziu mi s-a povestit ca ar fi vrut sa-mi curbe existenta, dar a oprit-o un vag sentiment de vinovatie. Cik cand eram mic si-mi pleca trenul inapoi la Bucuresti, eu aveam chef de dezbateri si ea nu, motiv pentru care mi-a ars o palma de m-a lesinat si mi-a schimbat conformatia fetei. De-atunci a ramas cu impresia ca-s din plastilina si nu m-a mai "atins". De unde se vede ca-i bine sa-i inveti p-astia mari sa nu te loveasca de mici, ca p-orma cand sunt mari degeaba.

In general, de cate ori am o retrospctiva c-o situatie unde n-am avut rabdare, o regret. In povestea asta de pilda, nici macar nu-mi amintesc exact daca s-a-ntamplat asa sau mi-a zis el "stii ce, lasa ma ca plec inapoi". Am incercat sa-mi imaginez cum ar fi fost existentele noastre diferite dac-am fi schiat impreuna. Poate c-am fi cucerit Everestul intr-o zi. Noaptea urmand sa cad in cap si sa-mi malformez cealalta jumatate de fatza, devenind astfel un blogger cu trafic. Dar n-a fost sa fie.

Asta o fo partea a IV-a din 5. Partea I e cu Geeku', II e cu Arhi, Zoso, ABC, III e cu cercei si V e cu exemple polemice.