..continui sa discut motivele pentru care intru in scandaluri si-ncerc sa-mi croiesc drum prin ele...

De pilda, a studiat prin strainatate, si nu oriunde, deci poate-i mai inteligenta decat pare din comunicatele de presa. Candideaza in Vaslui, departe de ochiul public, unde va fi aleasa cu siguranta fara sa fie nevoie sa dezvaluie prea multe despre sine, si nu in Bucuresti, unde lupta-i mai inversunata. Si recent, desi probabil chestia cu calea bucala este falsa, presa relata ca unii din partidul ei erau suficient de ingrijorati ca sa revina asupra deciziei cu candidatura sa. Dar cel mai important pentru mine a fost ca intr-un fel sau altul, imaginea ei si povestea asta mi-au amintit cumva de cantecul lui Andries, cercei in urechile ei. Este un cantec vechi dar poate cel mai reusit dintr-ale lui si e greu de gasit online (l-am gasit totusi si i-am pus un link in articol, impreuna cu un alt link la versurile complete, asa cum au fost publicate in carticica lui - carticica asta a fost publicata impreuna cu single-ul Asteptand-o pe Maria si contine toate versurile lui; am avut-o si-am luat-o cu mine la Toronto, dar cineva mi-a furat-o acumm cativa ani). Stau de vorba, ea se dezbraca, poate face si ceva mai special, el face ceva, dar ea nu-i pe deplin satisfacuta, se imbraca si pleaca. Ceva banal, poate chiar pitecantropic, dar Andries o zice cum numai el poate. Dincolo de latura e(po)p(e)ica, este si o latura emotional-afectiva care te unge in parti ascunse, cum ar fi sufletul, unde vocea Mariei Ioana Mantulescu iti sopteste tainic, in intuneric, tu esti barbat si eu sunt femeie, te rog nu uita de asta cand termini, si mai ales dupa. Si cantecul ala era ceva -zic eu- comentabil pentru cineva prea rusinos sau prea prudish ca sa discute tema de baza - ABC si oratoria. Din pacate, chiar si-asa, am primit un comentariu sub nivelul asteptarilor mele, nu in sensul ca m-a suparat, ci in sensul ca nutream speranta ca cel care l-a lasat va trece de aparentele de "articol pentru trafic / SEO". Sau, poate, a preferat sa primeasca multumirile Anei Birchall:

In ultimele zile, eu si familia mea am fost tinta unui atac de o vulgaritate extrema pe internet. Un filmulet porno in care se insinueaza ca as aparea eu a fost postat pe blogul unui individ care de luni de zile duce o campanie permanenta de denigrare a mea. Presa romana n-a reactionat asa cum si-ar fi dorit promotorii mizeriei de pe internet. Pentru aceasta le multumesc ziaristilor romani. Le multumesc zecilor de reporteri, redactori si realizatori de emisiuni care m-au sunat sau mi-au trimis mesaje de sustinere in aceste zile. Vorbele lor m-au ajutat enorm. Si mi-au aratat ca minciuna sfruntata, chiar si sub forma video, n-are sorti de izbanda in fata profesionalismului din presa romana.

In mod similar, scandalul Mrrr nu era de ignorat din mai multe motive, asupra carora voi reveni.

La polul opus exista autocenzura presei. Canadienii iar se bat aici cu pumnu-n piept ca la noi nu exista presa de scandal ca-n alte parti si aia care exista este mult mai discreta ca-n alte parti, cum ar fi la americani sau britanici. De pilda, acum cativa ani, fiul lui Jean Chretien - care, pe vremea aia era prim-ministrul canadian, adica persoana cu cea mai multa putere de-aici - a fost acuzat de viol si judecat intr-un proces cremenal. Michel Chretien este un fiu adoptiv, s-a nascut din parinti amerindieni alcoolici si a avut multiple probleme. In timpul procesului de viol, mama sa reala l-a recunoscut din ziar. Povestea e lunga, dar ce conteaza este ca presa n-a facut din povestea asta front page news, ci a informat fara sa faca tevatura. Prin anii '90, cand s-a-ntamplat, nu existau bloguri, cel putin nu ca acum, si asta a-nsemnat ca majoritatea oamenilor habar n-au avut de povestea asta, desi poate-ar fi vrut sa stie. In ce ma priveste, am aflat abia recent, dintr-o discutie televizata despre libertatea presei si excesele ei in Canada. Povestea asta mi s-a parut formidabila, si asa-zisa "autocenzura" a presei un semn mai degraba de cenzura impusa din exterior decat de inalta constiinta civica. Oamenii tampiti vor ajunge intotdeauna la concluzii tampite, indiferent ce fapte li se prezinta, iar dorinta unora de a-i proteja de ei insisi provoaca dezinformarea sau lipsa de informare a celor care pot discerne si intelege o poveste altfel inspirationala.

Asta o fo partea III din V. Partea I e cu Geeku', II e cu Arhi, Zoso, ABC, IV e cu varu si V e cu exemple polemice.