Am aflat de dono de cand cu razboiul dono-putty, si de-atunci l-am citit sporadic. I-am zis ceva de biciclete si role, si-aud ca si-a luat bicicleta. Si mai aud si ca cineva cu dor de zid da in vileag o uriasa meteahna a imparatului mediocritatii.

Marturisesc ca nu sunt fan dono si deci nu fac parte din fandomul cu pricina. Asta insa nu este neaparat din cauza ca am ceva cu el, ci mai degraba pentru ca nu frecventez lumea bloggerilor de top pentru trafic. Ii citesc din cand in cand daca am timp si chef, incerc sa las comentarii din respect atunci cand merita (cum de altfel fac cu toate blogurile pe care le citesc). Cand am timp, ma duc intai la arhi, care de obicei ma dumireste de tot ce se-ntampla in blogo.ro-oaia mainstream, si la altii mari nu prea mai ajung. Petrec cea mai mare parte a timpului cu bloggeri mici si mijlocii – nici n-am apucat sa-i pun in blogroll, care scriu putin si rar, dar mult mai pe gustul meu, care-i destul de diferit de cel majoritar. Dar nu demult am ajuns si la dono, care povestea de niste intamplari contra firii, si anume un mosulica ce nu vroia sa treaca strada prin fata lui, decat cu greu, sugerand c-ar fi fost o victima de Stockholm Syndrome (donoif). Eu i-am lasat urmatorul comentariu, la care el mi-a raspuns teama-mi-e ca s-ar putea sa ai dreptate…:

o explicatie alternativa:
Mosul era batran si intelept. Avea EQ. S-a uitat in ochii tai, si ti-a vazut sufletul. Sau sloganul blogului. Si s-a gandit: Uite un om intelept, lider. E inca tanar, si totusi merge cu masina, cand ar putea sa mearga pe bicicleta sau rollerblades la servici. Isi doreste o viata sedentara, burdihan, colesterol, hipertensiune, diabet si intr-un final maret, impotenta. Si se izoleaza de natura, creandu-si un fals sentiment de securitate in spatele volanului. Alege sa fie parte din problema, mai degraba decat din solutie. Si din toate aceste motive este imbatranit inainte de vreme. Ca manzul sec al ctp-ului. (Toate aceste ganduri s-au perindat prin mintea pietonului cu viteza Concordului, desigur.) Imi este imposibil sa trec prin fata acestui om. Se crede tanar, dar in fond este, fara doar si poate, mult mai batran ca mine. A trece prin fata lui ar fi o insulta adusa Partidei Pensionarilor. Trebuie sa-l las sa treaca primul. In memoria bunicului.. Ei?

Uitasem de chestiile astea, dar am descoperit, recent, un nou articol dono (donob), in care el isi informeaza cititorii (deci si pe mine), ca si-a luat bicicleta (i-a adus-o un simpatic batranel), a scos-o din ambalaje, dar n-a montat-o inca. Mosul i-ar fi adus-o fiindca s-a tot plans ca face burta si ca s-a hotarat sa-si redobandeasca forma fizica din tinerete.

Departe de mine gandul ca as fi produs eu, un biet blogaras, printr-un simplu si aproape razlet comentariu, o schimbare majora in viata unui blogar de frunte. Gandul este departe fiindca am certitudinea aici alaturi. Dar ce ma lasa intr-o stare prostata mai ceva decat un deget in fund este antipatia de care dono se bucura in randul unei parti a blogo.ro-oaiei, mai precis, jumatatea mai ginagasa si cu intranduri. Impresia mea a fost sintetizata de un om penal, cracanel (cracaputty):

ma iarta, da’ sa-mi moara veta de gonoree daca pricep ce vrei sa zici. e admirabil ca nu te lasi si te mai legi de el asa, sa-l oftici nitel, but whatz da point? arati mostre din gandirea lui, care e asa cum e, cum zice si el, plina de gunoaie, si unde vrei s-ajungi cu asta? blogul lui nu-i o oaza de normalitate, e-o oaza de entertainment. fanii lui il considera un monument de mediocritate. el e un fel de Krusty the Clown - nu-l asculti ca sa afli adevaruri fundamentale, il asculti sa te distrezi si sa te induiosezi de el.

modul cum scoti franturi din blogul lui si le expui oxidarii rapide in blogosfera imi aminteste de tevatura cu Birchall. cu alte cuvinte, si daca a supt-o, so what? what does that change?

eu cand ti-am zis hai la Amsterdam, te-ai uitat la mine ca in calendar (sau te-ai uitat in calendar si-ai dat la mine, nu mai stiu). si-acum il critici pe ai.dono.u ca merge-acolo din sudoarea proprie.

eu nu mai inteleg fumeia, desi ma spal cu sapun yala care este el.

Asta ca asta. Dar fumeile pe care, asijderi lu’ cracanel, eu nu le mai inteleg par sa se fi coagulat intr-o rezistenta armata aproape men-like (menstruenta?) impotriva numitului dono, care continua sa scoata gunoaie cu puterea mintii, ca Yoda din mlastina. Cu drag si dor de zid, o mamica dragutica povesteste o poveste care e cu dono desi nu este (ddz). De fapt, povestea asta rocked my world si nu mai sunt sigur de nimic. Printre altele, foloseste un limbaj pe care eu sunt prea batran si bolnav pentru a-l intelege. Confuzat, intuiesc asadar ca ea si cu o prietena cu care locuia intr-un vis lesbian au mers intr-un bar pericoloso cu dono, care le era sef, pastor (cowboy) si mascul alpha. Ocazie cu care s-au consumat bauturi alcoolice, in special de catre dono si prietena sa. Alti conlucratori s-au fofilat, in abureala astfel creata, lasand la fata locului colega de vis si cu dono, care-au inceput sa danseze, limbarnic si lasciv, in timp ce un nene incerca s-o agate pe autoare, amenintator si parsiv. Suntem lasati sa credem ca dono s-ar fi dat mai devreme la autoare, si cumva autoarea, hipnotizata de spectacolul celor doi, nu-si putea desprinde ochii de ei chiar amenintata fiind de amenintatorul parsiv. Mai tarziu, cand dono a preluat fraiele de lidarsip si le-a condus in cuibul lor de nebunii, si-a scos membrul si le-a tamaiat in lift.

Am incercat in zadar sa-nteleg de ce si-ar scoate cineva membrul in public, in afara plajei de nudism sau a unui club de swingers. Presupun ca atunci cand mergi cu liftul sa conduci pe cineva acasa, liftul merge in sus, producand parasirea temporara a creierului de catre sange. Speranta este ca acest sange isi gaseste drumul catre tesuturile mai buretoase, dar unii uoameni sunt pufosi la burtica. Iata deci ca in acele conditii de semi-imponderabilitate, gandirea se face mai putin cu creierul (care-i cel mai sus, deci sanse slabe) si mai degraba cu alte parti mai mult sau mai putin moi. Probabil ca din lift vin expresiile “ideea asta din fund ai scos-o” sau “te rog nu mai gandi cu sanii”. Oricum, cert este ca nu numai Jaffa sau Aerosmith gandesc in elevator.

De pilda, tot asa cum in Arabia fecioare aruncau petale de trandafir in fata sultanului formand un perpetuu covor rosu, tot astfel angajatii cu ochi verzi sub ochelari de soare din preajma lui Clinton fugeau, zice-se, inaintea lui prin hallway-uri intunecoase, bude si lifturi si presarau prezervative, ca nu se stie niciodata..

Update: Numa’ bine ce-am publicat articolul si dono anunta ca a inceput sa colaboreze la femeile hot(city), care zic:

E barbat. Are ochii verzi. E blogger. E cam de varsta noastra. Are 33 de ani. Vede prin pereti ca Superman. Si spune lucrurile verde in fata. Zice despre estrogen si manifestarile lui in viata de zi cu zi. Dar in mod curios, nu ne face sa ne doara. E Dono si scrie inteligent si carismatic si funny. Noi ne-am indragostit de blogul lui. E atat de cool ca l-am primit in orasul nostru, hotcity, ca sa ne binedispuna cu ideile lui cu testosteron.

Ceea ce sugereaza ca domnul cu pricina este admirat in parti (de blogo.ro-oaie) mult mai mari decat cele unde nu este inghitit.

Revenind la dono si atitudinea pasiva si de neinteles a dorei du zid, tot ce vreau sa zic este ca eu nu inteleg deloc atitudinea ei pasiva si de neinteles. Am incercat sa-i las si un comentariu in directia intelegerii, dar mi-a fost sters cu samavolnicie. In caz c-o deranja rachetul cela, putea usor sa-i dea un sut in coite. Sau putea sa scoata telefonul si sa formeze 911 sau 211 sau ce numar de emergency avea in speed-dial. Sau putea sa iasa si sa astepte afara. Si povestea cu membrul lui dono este si ea trasa. De par. Chiar mic fiind, este asta un motiv sa te legi de viata lui dono? Eu n-am incercat niciodata sa cuceresc fumei scotand tuturoiul la lumina, dar poate asta-i din cauza ca erau deja cucerite cand ajungeam cu ele in lift. O fi asta o miscare reusita, dat fiind ca pana si Billy a fost acuzat c-a folosit-o. Dar chiar presupunand c-ar fi reala, de ce considera uoamenii astfel de intamplari ca fiind rusinoase? Chiar si Don Juan mai dadea gres din cand in cand, si-n plus omul era beut. Mai degraba, am impresia ca nu toti cei care-l citesc il si inghit, ceea ce-i firesc, fiindca-l citesc foarte multi. Dar in loc ca cei care nu-l inghit sa inceteze sa-l citeasca, ei simt nevoia sa-i dea in cap in stil anticompetitiv. De ce?

Hai donnou, maica, hai donnou.

Surse: donoif, donob, cracaputty, ddz, hotcity