Intr-unul din articolele pe tema pedofiliei, publicat inainte de promulgarea noului Cod Penal, discutam dificultatea stabilirii unor intervale de pedeapsa pentru astfel de crime. Dar nu mi-as fi imaginat ca legiuitorii ar opta pentru pedepsirea infractiunii de pedofilie cu o pedeapsa mai mica decat cea pentru viol. O explicatie ar fi ca cele doua infractiuni sunt cumulative, dar ma-ndoiesc – ce rost are sa separi violul de pedofilie, cand de fapt orice act de pedofilie implica violul sau sexual assault, cum i se spune aici? Mai degraba, prin astfel de legi, Romania pare ca vrea sa devina o destinatie pentru turismul sexual si poate sa incurajeze pedofilii din Europa de Vest sa se stabileasca aici. Ca si problema prostitutiei, asta asigura mentinerea unui fond baban de copii sidilitici pentru experimentele medicale.
Intr-o lume ideala, astfel de legi ar fi inexistente, intrucat indivizii ar fi capabili sa decida pentru ei insisi. Dar lumea (si-n special tara) noastra nu-i asa. Urmand firul chirurgical din primul paragraf, daca Romania se confrunta cu o problema majora de multi doritori de a-si dona organele, logic ar fi sa fie criminalizata cumpararea de organe. Asta ar duce la scaderea cererii si, eventual, la cresterea pretului pe care amaratii il iau pentru cei cativa ani de viata pe care-i doneaza. Ce rost are sa ai o lege cu care sa bagi in puscarie un amarat care a ramas fara rinichi si nu si-a primit nici banii? Nu-i mai firesc sa cauti medicii / macelarii care-au facut tranzactia posibila si, in special, turistul / recipientul de organe?
Iata ce-am gasit pe un blog “de inginer”:
Chiar asa cat mai e un rinighi de vanzare? Ultima data era 7000 E.
Chestia asta e legala? Nu cred ca ai voie sa donezi organe pe bani-cel putin in Romania.
“LEGE nr.2 din 8 ianuarie 1998, Art. 16. – (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani fapta persoanei de a dona tesuturi si/sau organe umane în scopul obtinerii unor foloase. “
Cineva determinat sa-si vanda rinichiul (sau pe cel al copilului) il va vinde, mai devreme sau mai tarziu.
Nu stiu cat sunt de adevarate datele, dar un sarci pe gugal sugereaza ca n-ar fi o problema vanzarea sau cumpararea de organe. Iar reforma legislativa nu va avea loc cat timp aparatul legislativ are de prins pastravi / berbeci / gain(ari)i mult mai mari.
Sources / More info: laur-elena-rinichi, gugal-vand-rinichi, flickr-organ-donation, yt-rinichi
Apropo, ca mi-am adus aminte.
ReplyDeleteAm si eu de vanzare vreo 5-6 rinichi. La juma de pret, ca nu stiu cand vor fi livrati, tre intai s-o mierleasca alde iliescu, nastase si inca cativa ..
Ai 30% din pret daca imi gasesti clienti.
:-P
incearca la un restaurant chinezesc.. :)
ReplyDeleteUn rinichi 7000 de euro... vad ca sunt preturi stas... in ce lume traim!
ReplyDeleteprobabil ca pretul unui rinichi variaza in functie de cat de mult cauta cumparatorul. cei care se aventureaza in satele uitate de lume pot probabil sa cumpere cu 500 de para..
ReplyDeleteCam toate legile noastre sunt ramase in urma. Trebuie sa avem in considerare si faptul ca odata cu evolutia societatii, ca o reciproca si infractiunile devin mult mai frecvente si mult mai grave, de aceea normele ar trebui reinoite cat mai des posibil. Problema nu consta doar in legi, ci si in respectarea lor. Din cauza ca cativa politisti nu aplica legea in mod corespunzator, eficienta legii scade, iar rezultatul e ca organul care in mod normal ar pedepsi faradelegile, nu apuca sa o faca. In plus la noi tot datorita coruptiei se prind numai "pestii" mici, din cauza ca pestii mari aduc bani in buzunarul ( nu al statului) ci al anumitor persoane cu functii importante. Ca o conluzie tot amaratul ala care neavand ce sa le dea de mancare la copii si care-si vinde rinichiul de disperare ajunge sa faca puscarie ca poate-poate intre timp i se distruge si singurul rinichi ramas.
ReplyDeleteNu sunt un fan al autoritarianismului, dar ridici niste probleme foarte interesante. Sunt de acord cu tine in linii mari, cu mici exceptii:
ReplyDelete1. Evolutia unei societati nu rezulta neaparat in multiplicarea infractiunilor. Cand se trece de la un stat militienesc la un stat "free-range", cum este statul roman si in conditiile prabusirii sistemului de educatie - da, este firesc sa explodeze infractionalitatea. Intr-un stat "asezat", care investeste in cetatenii sai, libertatea nu se traduce prin absenta legii sau lipsa de respect pentru aceasta.
2. Nu cred ca vina pentru nerespectarea legilor cade pe umerii politistilor corupti si / sau incompetenti. Nu zic ca n-ar exista asa ceva, dar impresia mea este ca sunt mult mai putine oi negre in randul lor decat in imaginatia populara.
Intr-adevar, cei care au cel mai mult de suferit de pe urma lipsei de respect pentru lege sunt cei multi si amarati care sfarsesc prin a o incalca.
SOLUTIA NU ESTE AUTORITARIANISMUL, INASPRIREA LEGILOR sau a aplicarii lor.
Sunt constient ca foarte multi romani isi imagineaza ca asta este necesar, dar nu-i. Nu asta inseamna libertate sau democratie.
Mie-mi place sa cred ca un om normal nu traieste cu dorinta de a ucide sau a incalca legea. Mai degraba, astfel de ganduri se nasc in cei ce sunt reprezentarea concreta a esecului generalizat al societatii de a forma indivizi functionali. Problema este in ultima instanta, una de educatie.
In orice caz, "autoritarianisti" nu exista numai in Romania, ci peste tot in lume. Vezi-l pe nenea asta de pilda, la americani:
In mod teoretic ai dreptate, dar sa luam S.U.A. ca exemplu al cruntei realitati, unde odata cu dezvoltarea societatii si infractiunile au crescut ca numar, iar oamenii au devenit din ce in ce mai inventivi atunci cand au incalcat legea. Sunt perfect de acord cu tine cand afirmi ca odata cu progresul societatii, si constiinta civica a oamenilor ar trebui sa creasca. Cat despre politistii corupti, in tara noastra sunt chiar foarte multi si foarte imprastiati, desigur exista si exceptii, dar nu spun ca este numai vina lor, omul din pozitia de corupator este primul vinovat. In Grecia daca oferi mita unui politist ala nu sta la discutii, te baga imediat la inchisoare.
ReplyDeleteRevenind la S.U.A. , apreciez foarte tare pedepsele in serviciul comunitatii si as prefera sa se introduca si la noi astfel de pedepse pentru infractiunile minore.
Cat despre problema educatiei sunt de acord cu tine, iar aici intervine si ecuatia aceea cu marul stricat care strica inca zece alte mere. Si o sa-ti dau un exemplu : sa luam un grup de prieteni de 10 persoane cu varste cuprinse intre 14-18 ani, sa spunem ca initial 9 sunt nefumatori, iar unul fumeaza. Avand in vedere presiunile, curiozitatea si felul in care oamenii se lasa influientati, cati dintre cei 9 fumatori vor incerca cel putin sa fumeze?
Sa nu uitam totusi, ca exista oameni care au tendinte violente si care atenteaza la libertarea celorlati, aici iara admir felul in care S.U.A. trateaza problema, pentru ca ii invata sa se controleze. Asta as astepta si eu din partea statului sa ia masurile necesare pentru ca un om care a gresit odata sa nu o mai faca si a doua oara, dar pe cat posibil sa nu distruga vietile unor oameni care ar putea si ar vrea sa se schimbe. La noi in tara infractorii juvenili care au cele mai mari sanse sa se indrepte, nu primesc nici un fel de indrumari, nici un fel de ajutor psihologic macar.
Asa ca solutia consta tot in reforma, dar asta nu inseamna pedepse mai dure, ci doar sanctiuni inteligente care sa "educe" dupa cum spuneai chiar tu. Iar fiecare om trebuie sa se comporte cat mai responsabil, pentru ca libertatea sa nu trebuie sa afecteze libertatea celui de alaturi.
Cred c-am ajuns foarte prost daca luam Grecia actuala ca exemplu etic :)
ReplyDeleteIn ce priveste metodele US, permite-mi te rog sa te contrazic cu cateva cifre:
Cat despre SUA, nu stiu in ce masura imaginea / marketing-ul lor reflecta realitatea. Ratele de incarcerare din USA sunt printre cele mai mari din lume, incepand cam cu Nixon's "war on drugs". In ciuda unei populatii mai mici cu 100 de milioane, US baga la zdup cu 100000 de oameni mai mult decat EU baga pentru toate infractiunile. Asta, desigur, pentru infractiuni care implica droguri.
Partea oarecum interesanta este ca un "mar stricat" care-a tras o data un joint, a fost prins si-a intrat la zdup, iese de-acolo cu obiceiul impamantenit de a se droga, de cele mai multe ori cu droguri mult mai serioase. Daca n-are noroc, iese si cu alte boli destul de neplacute si cu anusul largit. SUA nu-i invata sa se controleze, ii scoate in afara societatii total si complet. "Tratementele" la care te referi, cu community service etc, sunt rezervate numai celor cu bani multi, care-si permit avocati care nu adorm la proces.
Ideea e una buna, dar este exact aceeasi problema de care vorbeam si anume aplicabilitatea legii.
ReplyDeleteNu stiu daca ai vazut/auzit cum sunt inchisorile noastre si mai ales ce tratamente primesc detinutii. Detinutii au internet, detin laptopuri si telefoane mobile si probabil mai exista multe alte nereguli. Mie acest lucru nu mi se pare normal.
Depinde, probabil, in ce masura consideri inchisoarea ca fiind o pedeapsa sau un prilej de reabilitare si de reintegrare a criminalilor in societate. Oare o atitudine mai permisiva rezulta in umanizarea lor, sau trebuie infranti si batuti cu bice si unelte de tortura? Eu inclin sa cred ca razbunarea nu trebuie si nu are cum sa stea la baza unui sistem de reabilitare.
ReplyDeleteEu as prefera ca in inchisoare a oamenii sa faca cursuri de calificare, sa invete cate o meserie, sa stea de vorba cu un psiholog, sa-si rezolve anumite probleme , iar apoi sa se reintegreze in societate. Pe de alta parte, avand in vedere ca aceste lucruri nu sunt posibile, inchisoarea se numeste inchisoare tocmai din cauza ca iti rupe orice legatura cu lumea, te pedepseste izolandu-te, asta poate avea 2 reactii ca raspuns, si anume: prizonierul se salbaticeste si devine o amenintare chiar mai mare pentru societate, sau prizonierul se invata minte si incearca fie sa nu mai comita delicte, fie in cazul in care continua sa o faca, sa nu se lase prins.
ReplyDeleteeh.. in primul rand, prizonierul "se invata minte" numai in masura in care este suficient de bine ancorat in normalitate si pedeapsa nu este de prea lunga durata.
ReplyDeleteapoi, de ce n-ar fi posibile chestiile pe care le descrii in prima parte a comentariului?
Nu sunt posibile pentru ca oamenii care pot schimba ceva nu o fac, oamenii care vor sa schimbe ceva nu au posibilitatea de a interveni, iar primii ii ignora intotdeauna pe cei din urma. Asa ca spune-mi tu draga Zarathustra ce solutie vezi?
ReplyDeleteEsti absolut sigura ca asta nu se-ntampla? Ceva in genul asta (dar, desigur, la o scara mai mica este prezentat in "eu cand vreau sa fluier, fluier"). Cred ca daca nu sunt deja, vor fi mai multe din pricina normelor europene. Asa ceva este default pentru young offenders.
ReplyDelete