Am descoperit o lirica interesanta. Nu intr-atat incat sa cad pe spate, dar asta se-ntampla rar in ultima vreme, probabil si pentru ca scaunele mele sunt mai tari de cand m-am maturizat.
Krossfire explica intr-un articol ce numeste el poezie buna si face o deconstructie bine argumentata a genului. Mai precis, il considera mort, si explica de ce. Ce cred eu? Nu pot decat sa explic intr-o “ploezie”:
Naiv si dalb
sincer, sigur
si nitel stingher.
Alaturi, muza sa
il zambeste din ochi
sa nu care-cumva
sa ne imaginam
(daca suntem in cautare de protoni)
ca este neluat.
Contradictie in termeni
poetul cu muza fixa.
Ca rocker-ul familist.
ma gandesc.
N-ai cum sa ai succes
real
artistic, literar, comercial
daca ai cautat
ceea ce ai gasit deja cand ai inceput.
Nu poti sa te mistui arzand
cu Hidrantul alaturi.
Poti sa razi de el
sau sa plangi de el
dar chiar si asa
el a avut
si va avea
mai multe bijboace
(un fel de clampacioace,
sau fofoloance
imi zice blegoo)
potentiale
(adica acces la ele,
zic)
intr-o noapte
oricare ar fi ea
decat vei avea tu
in intreaga-ti viata
de soricel rebegit.
Dar asta
n-are nimic a face
cu ploiezia.
Disclaimer: ce-i al lui Prince ii pus deoparte. Cum ar fi cover-ul Creep de la Coachella 2008, ultimul din lista de mai jos. Chestia asta nu-i adresata nimanui in particular. Sunt gandurile mele, un neavenit, pe marginea starii de fapt (si de drept) a poeziei.
Sources / More info: soitu, soitu-blogspot, krossfire-prostmodernism, img1, img2, img3, yt-soitu