istoria neutr(alizat)a a romanilor

Am descoperit recent interviul si articolul lui Mircea Diaconescu, rector universitar UniBuc referitor la istoria romanilor. M-a suparat si-am sa-ti spun de ce.

Istoria noastra si originea poporului roman sunt subiecte foarte interesante pentru mine din motive deja pomenite. Dar ce este istoria si in ce consta munca de istoric?

Cred ca un istoric este intr-o mare masura un scriitor, dar un scriitor incorsetat intr-o masura mult mai mare in marturii scrise, tot astfel cum un documentarist are mai putina libertate decat un creator de filme artistice. El isi scrie romanele si eseurile studiind marturiile cronicarilor altor vremuri, descoperind bucati de puzzle, bazandu-se pe sapaturi arheologice si incercand sa combine totul intr-un mozaic coerent. De multe ori, sursele multiple sunt contradictorii. A da crezare uneia in detrimentul alteia necesita o gramada de alte cunostinte contextuale si nu in ultimul rand, fler. Nu este imposibil ca cineva cu o agenda anume sa interpreteze si sa traga de evidenta in directia care-i place si suspectez ca asta se-ntampla destul de des si-n mod sigur s-a-ntamplat in trecut.

Vorba ctp-ului, pusa-n gura Filozofului din Cassargoz (Planetarium):

Imi amintesc ca la lectia de istorie, cind trebuia sa vorbesc despre politica lui Richelieu, am inceput sa povestesc voios cum au rezolvat muschetarii problema eghiletilor cu diamante. Profesorul mi-a pus doi, desi povestisem frumos. Asa am inteles, destul de tarziu, care e diferenta dintre Istorie si Literatura. Mi-a trebuit citva timp ca sa-mi dau seama ca, de fapt, lucrurile nu sint chiar atit de simple si ca profesorul ala era, de fapt, un bou. Istoria este si ea o forma a Literaturii. E o iluzie gaunoasa sa credem ca anecdotica inscrisa in manualele de Istorie e mai aproape de spiritul unei epoci, de realitatea ei – cu toate ca ti-am spus ca pe tirfa asta nu se poate pune baza – decit Literatura acelei epoci. Ba uneori chiar pe dos. Poate o lucrare istorica, oricit de exacta si savanta, sa redea sufletul unui timp, asa cum o fac piesele Marelui Scutura-Lance?

Mestesugul istoricului consta in reinterpretare constanta, in a propune – si, de multe ori, impune – noi moduri de a privi evenimente binecunoscute, modalitati care e preferabil sa intruneasca si aprobarea celorlalti istorici. In acest context, afirmatiile lectorului universitar Dr Gheorghe Marius Diaconescu din interviul cu RFI imi par nitel cam hazardate.

O parte insemnata a afirmatiilor sale din interviu par a fi aliniate cu pozitiile istoricilor maghiari:

• Exemple de mituri. Un mit, un fals în istoriografia româneasca este sentimentul de unitate medievala româneasca. Nu exista a?a ceva.
• Mereu domnitorii români se refugieaza în Transilvania
• Greul luptei cu turcii au facut-o ungurii
• De ce oare în istoriografia româna niciodata nu negam realitatea rela?iei de vasalitate  a domnitorilor ?arii Moldovei fa?a de regele polonez, dar aproape întotdeauna negam rela?iile similare cu Ungaria? De ce? Pentru ca, la fel, privim evul mediu cu ochii omului contemporan. Asta e singura problema a noastra.

Privind in CV-ul sau, aflam ca a fost bursier Soros in Ungaria si apoi al Ministerului Invatamantului maghiar. Asta nu-nseamna ca e “tradator”, dar deseori, anii petrecuti intr-o tara streina – care, sa recunoastem, este mai occidentala din toate punctele de vedere decat noi – sfarsesc prin a deveni parte din persoana respectiva. Este foarte dificil, daca nu imposibil, pentru un om sa adopte pozitii si sa aiba opinii contrare unui milieu in care s-a simtit bine. Pe de alta parte, lupta impotriva nationalismului in stiinta este un deziderat meritoriu:

• Sentimentul na?ional este o crea?ie moderna. Deci putem vorbi de sentiment na?ional, de na?ionalism românesc din secolul XVIII, XIX încolo, dar nu mai devreme. În evul mediu era muntean ?i moldovan. Absolut deloc nu era român. (…) Era doua puteri, doua state cu interese distincte.”
• “A fi patriot nu înseamna a fi mincinos. Patriotismul nu se masoara in minciuni. Va asigur ca sunt mul?i istorici în România care vor sa scrie o istorie reala, ?i care sunt mult mai patrio?i decât cei care se declara mari patrio?i ?i care î?i iau medalii pe câmpul de lupta sa îl zicem al presei.”
• “Cu exagerari ne autodecredibilizam din pacate.

Sunt de acord cu Dr Diaconescu, dar pana la un punct. Nationalismul nu are ce cauta in stiinta, dar pe de alta parte simpla apartenenta la o natiune te face biased. Fara a intra in teoriile legate de cum limba materna iti schimba creierul (Sapir-Whorf), nu cred ca cineva isi poate anula complet un astfel de bias, decat poate cu riscul de a cadea in extrema opusa. Daca ar fi sa-l credem de Neagu Djuvara in interviul Garantat 100% (clip sugerat de Laura care a disparut intre timp; vezi Scurta Istoria a Romanilor si Scurta Istoria a Romanilor, Romania lui ~), fiecare popor are “miturile” sale mai mult sau mai putin apocrife (vezi I, II, III, IV). Putem oare noi sa fim altfel?

Desigur, noua generatie de istorici isi doreste sa-si cladeasca proprii zei si sa-si induca proprii eroi in panteonul neamului. Totusi, usor cu brandul pe scari – cei vechi nu trebuie complet distrusi. Exista, cred eu, o cale de mijloc intre a fi dureros de “cinstiti” si cinici cu ei si de a adauga totusi putin parfum medieval acestor povesti. Este firesc ca filmele istorice sa nu fie total fidele realitatii – ele nu sunt documentare. Rolul lor nu este de a preda istorie ci de a intipari in memoria vulgului niste nume. A pretinde acestor filme sa fie congruente cu toate sursele si toti cronicarii este absurd. Nu vreau sa spun aici ca Sergiu Nicolaescu a creat capodopere, dar greu se mai pot reface filmele sale si pana la ceva mai bun, ele raman de referinta.

LE: Sa-l luam de pilda pe Vlad Tepes. Daca as fi citit despre el in alt context, as fi ajuns la concluzia ca era un psihopat si un dement. Dar pana si dl Diaconescu il priveste cu stima. Pare sa creada ca Dracul ar fi fost pe cale sa rezolve problema tiganilor. Nu-mi este clar cum, dar greu imi vine-a crede.. Faptul ca i-ar fi transformat in iobagi – este asta un motiv de lauda? In incercarea de a afla mai multe despre Dracula, am adaugat o lista cu el.

Teama mea este ca Dr Diaconescu nu prea are cu cine vorbi despre istoria neamului. Invatamantul romanesc este la pamant si nu da semne ca-si va reveni nici la reanimare – care oricum nu se-ntampla. Solomon Marcus declara recent ca „La matematica, 15% din studentii care vin în anul întâi sunt de calitate. La Litere, procentul este este de 5%". Acestea sunt materii de baza cam in orice specialitate; daca situatia e-asa jalnica acolo, oare ne putem imagina ca elevii stau mai bine la istorie?

Pai ce poti face cu astfel de oameni in afara de a trage apa?!? Nici blogger.roi nu pot s-ajunga..

LE: And yet another take on history, this time on its end:

My background is archaeology, so also history and anthropology. It leads me to look at big historical patterns. My theory is that most peoples’ perspective of history is limited to the experience communicated by their parents and grandparents, so 50-100 years. To go beyond that you have to read, study and learn to untangle the propaganda that is inevitable in all telling of history. In a nutshell, at university I would fail a paper if I didn’t compare at least two, if not three opposing views on a topic. Taking one telling of events as gospel doesn’t wash in the comparative analytical method of research that forms the core of British academia. (I can’t speak for other systems, but they’re definitely not all alike in this way.)

So zooming out, we humans have a habit of going into phases of mass destruction, generally self-imposed to some extent or another. This handy list shows all the wars over time. Wars are actually the norm for humans, but every now and then something big comes along. I am interested in the Black Death, which devastated Europe. The opening of Boccaccio’s Decameron describes Florence in the grips of the Plague. It is as beyond imagination as the Somme, Hiroshima or the Holocaust. I mean, you quite literally can’t put yourself there and imagine what it was like. For those in the midst of the Plague, it must have felt like the end of the world.

(via HuffPo / Ro).

Sources / More info: dm-rfi-ro, rfi-ro, unibuc-gmd, gmd-cv, istoria-inchipuita, hr-filme-minciuni, hr-no-top, adv-calugareni, adv-solomon, yt-vlad-tepes

zamo, istorie, istoric, romanism, nationalism, ungaria, ungur, unguri, magazin istoric, revizionism