Saracan de mine, incepe festivalul si eu inca n-am reusit sa ma dumiresc la ce filme vreau sa merg. Bine ca s-a dumirit Romania ce film trimite la Oscarul 2011.

Romania candideaza la Oscar cu Eu cand vreau sa fluier, fluier (2010) de Florin Serban (aka If I Want To Whistle, I Whistle). Iata ce zice un comentariu cam agramat, dar care a strans 109 aprobari, probabil ale romanilor atacati la sentimentul national-irational:

Same old Romanian stories, 23 April 2010

Author: doru_tudor from Romania

Is not necessarily a bad movie and for a new viewer of Romanian movies could be quite interesting. The problems of the movie are the theme and filming style. I'm sick and tired of Romanian movies filmed from hand to provide reality (if I want reality I open the door or the TV) and also to see movies about low-end society family problems. I don't need to go to cinema and pay to have a better understanding of 5 o'clock TV news. Romania is much more better than it's low life and I hope one day, Romanian movie makers will stop pushing forward the garbage (for other to pity us) and start doing movies to promote us as we really are: beautiful, smart and extremely funny!

Ideea ca rolul filmelor este de a promova turismul este o idee cretina. Pentru asta exista filme comerciale si reclame. O strategie mai buna – si, intamplator, strategia creatorilor romani de filme – este de a face un film bun si interesant dupa regulile artei, atacand curajos subiecte care ar putea fi interesante pentru audienta din afara si care, ca bonus, reflecta problemele societatii romanesti si ne dau de gandit. Astfel de filme au cele mai mari sanse de a castiga intr-un festival, iar castigarea unui premiu ne fac un serviciu mult mai mare decat filme propagandistice care nu ajung nicaieri si nu-s vazute de nimeni. O dezbatere similara a avut loc in Romania cand niste tampiti s-au gandit sa introduca un proiect de lege impotriva stirilor negative. Este nevoie de positivity dar stirile pozitive, ca si tematica pozitiva in filme nu intereseaza pe nimeni si in special pe cei care tot imping astfel de idei in fata. Exact oamenii astia s-au apucat sa-mi ingroape clipurile de Fanta Shokata cand le-am postat pe iutub, pe motiv ca spurc imaginea Romaniei.

Fluier.. imi pare varianta masculina a unui Weekend cu mama. Imi pare mai bine realizat decat acesta si, ironic, Weekend cu mama are scene escapiste si scene “de promovare turistica”, dar acestea ii taie din valoare, nu i-o cresc. Evident, ambele discuta efectele abandonarii copiilor de catre parintii plecati in Viest sa faca bani.

Evil / Ondskan 2003

Pentru a aprecia Eu cand.., ai nevoie de un oarecare context, care poate lipseste celor care plang cu lacrimi de crocodil ca “de ce ne aratati urati cu flori de mucigai in par”. In primul rand, e important de remarcat ca educatia – adica abilitatea de a transmite noilor generatii bagajul de cunostinte acumulat de cele precedente – este principalul atu al speciei noastre in lupta pentru supravietuire si este ce ne detaseaza de maimute sau cefalopode – care sunt si ele foarte inteligente, de altfel. Poate ca asta-i motivul pentru care in ultimii cativa ani tarile scandinave au produs cateva filme superbe pe tema delincventei juvenile (sau poate-o fi Good Will Hunting care-a deschis calea).

Filmul Evil este ecranizarea unui roman despre un pusti cu un tata vitreg sadic care-l caftea de-i sareau capacele. Dar el n-o apuca pe calea lui Rimaru:

"He ran the fastest and scored the most goals, could take a gargantuan beating, hit with full strength at the first punch and on top of all that he was the superior student in several subjects", which lends him a position as gang leader and favored student of half his teachers.

Dupa ce conduce o rebeliune impotriva celorlalti profi care nu-l placeau si care cafteau elevi, ajunge la o scoala privata cu un sistem dur de “bullying educational”, un fel de pat procustian instaurat de elevii mai mari avandu-i ca subiecti pe cei mici. Evident, sparge si-acolo cateva capete.

Ce este interesant in legatura cu romanul e ca este poate cea mai populara carte pentru adulti in Suedia (Pippi e pentru copii). Deseori m-am intrebat daca nu cumva cartea asta este responsabila pentru decada pierduta, cand, prin 1970, Suedia – la vremea aceea cea mai tare economie din lume – a decis sa experimenteze cu social-democratia. Si-au revenit intre timp, dar nu inainte de a fi profund bulversati de asasinarea lui Olof Palme.

In discutia de dupa prezentarea de la festival, l-am intrebat pe regizor in ce masura decizia Suediei de a trimite tinerii delincventi cu yacht-ul pe mare pentru a forma spiritul de echipa este indicativa pentru mediul cultural care a determinat ecranizarea romanului, in conditiile in care autorul sau este in continuare considerat terorist in USA. Din pacate, regizorul s-a enervat si a reactionat exact cum reactioneaza romanii cand au impresia ca le este atacata tara: s-a-nrosit, a-nceput sa vorbeasca mult si repede, a explicat ca Suedia nu este asa ci o tara nemaipomenita etc.

Cool! 2004

Cool nu-i la fel de fain ca Evil, dar Theo Van Gogh l-a filmat cu delincventi adevarati. A mers la un boot camp si-a filmat acolo, cu cei aflati in curs de re-educare pentru viol, talharie, furt armat etc. Tin minte ca la discutia de dupa film l-am intrebat daca se poate face o paralela ca Evil – un film suedez cu filmul sau, din perspectiva diferentelor dintre Olanda si Suedia, stiut fiind ca Olanda reprezinta capitalismul si libertatea in timp ce Suedia a ajuns sa reprezinte valorile socialiste / social-democrate. Lui Theo i-a placut in mod vizibil intrebarea dar a preferat sa nu comenteze mult. Au urmat apoi cateva intrebari cretine, care practic verificau cu el cateva din asertiile mele, iar Theo era din ce in ce mai iritat, cam ca Stere Gulea cand a fost intrebat de ce si-a ucis cu salbaticie unul din personaje.

Theo Van Gogh urma sa fie asasinat in mai putin de o luna de la premiera filmului sau la TIFF 2004, iar mie cu greu mi-a venit a crede.

Boarding Schools (internate / scoli private)

Povesteam recent despre Nastase si fiul lui cu zvastika. Este interesant ca pana si Monbiot (un faimos jurnalist de la Guardian), care a trecut si el printr-o scoala asemanatoare cu cea descrisa in Evil s-a ridicat impotriva lor. Monbiot considera ca acestea nu formeaza caracterul si ca mai degraba caracterul pustilor se formeaza in ciuda greutatilor, nu datorita lor. Mai zice el (cu frustrarea celui care inca mai poarta pica parintilor ca “de ce m-ati dus de langa voi”) ca astfel de scoli sunt principalul mod in care clasele superioare isi transmit statulu social de-a lungul generatiilor. Mai precis, in timp ce plebea merge la scoli care-i invata ca sunt nemaipomeniti fara a le oferi substanta, in internate bogatii sunt pompati cu substanta si sunt supusi unui crud proces de acomodare cu rigorile vietii, de dispret pentru cei care nu reusesc si de “camaraderie de supravietuire”. Articolele sale cu privire la acest subiect pot fi gasite in surse.

Poti vedea Evil in lista de mai jos, dupa trailerul pentru Eu cand vreau sa fluier, fluier.

Sources / More info: imdb-eu-cand, imdb-evil, imdb-cool, wiki-theo, wiki-olof, wiki-ondskan, young-offenders (PDF), monbiot-acceptable, monbiot-unsentimental, monbiot-class-war, yt-evil