feminism and gynocracy I: prosteala egalitatii

Am invatat recent un cuvant nou: lindic. Inseamna clitoris. Gandul mi-a fugit la Senno Ekto Gamat si scena cu “multipass”, unde o putem vedea si pe viitoarea solista Zu-Bisou-Bisou ca vanzatoare de belete (btw, cuvantul “gynocracy” este introdus tot in serialul antementionat de catre secretarul britanic in sezonul anterior); am inceput apoi sa-mi pun tot felul de intrebari si sa caut raspunsuri.

De pilda, oare daca Gelu Voican Voiculescu ar fi stiut acest cuvant (lindic) si l-ar fi folosit cand a dat celebra replica (“imi petrec viata intre metafizica si clitoris”), s-ar mai fi prabusit el din varful piramidei? Ar mai fi devenit tinta tuturor bancurilor si a scuipatilor, inclusiv al unui “cantec” Andries?

Probabil ca nu. “Intre metafizica si lindic” suna savant, chiar vedic. Cum de altfel este si lirica pornografica a lui Emil Brumaru.

erai nesimțit de frumoasă!

aveai căptușeli de mătasă
pe-acolo pe unde nu-i voie
să umbli decât la nevoie

cu mâinile, ba chiar cu gura,
în clipele date de-a dura
de îngeri ce-și lasă scriptura

și-o iau halandala prin lume, 
cu numbul și-aripile-n spume, 
când muști dintr-o pară zemoasă.

erai nesimțit de frumoasă...

(cântec naiv, p.209)

Am citat-o pe cea mai cuminte, dupa blogul lui dragos c butuzea, fiindca risc sa vina iar Google sa ma cotcodaceasca, in caz ca mai fac vreodata greseala sa-mi pun AdSense. Cateva dintre sonetele sale (nu si cel de mai sus) mi-au amintit in primul rand de cel al lui Geo Bogza si-n al doilea de o fiinta care pare sa-si fi inchis blogul a doua oara. Prima data si l-a sters dupa ce trantise o gramada de minciuni si a facut-o, fiindca, zicea recent, cineva nu suporta s-apara pe-acolo. Tzin’ sa fie acest cineva? – habar n-am, multe posibilitati – eu stiu numa’ ca eu unul nu m-am simtit catusi de putin bine sa ma regasesc nici in blogul fiintei, nici intr-un filmulet fatat pe iutub.

obiectificare

Un studiu care-a aparut pe la sfarsitul anului trecut si de-atunci tot e reciclat prin presa: atat creierul masculin, cat si cel feminin “obiectifica” trupul femeiesc vazandu-l ca pe o suma de “bucati”, in timp ce corpul barbatesc este vazut ca un tot unitar. La baza studiului se afla observatia ca ne este usor sa recunoastem obiecte intoarse invers dar nu si chipuri sau fiinte (the sexualized-body-inversion-hypothesis).

Ce este important de retinut aici este ca femeile obiectifica alte femei in aceeasi masura cu barbatii (daca nu mai mult). De altfel, eu cred (si poate chiar voi demonstra mai incolo) ca “feminismul” nu este o miscare de eliberare “impotriva” barbatilor, ci incercarea unor femei de a-si controla si inabusi propriile porniri si instincte – acestea fiind “real patriarchy”. Se poate chiar argumenta ca feminismul raspunde dorintei de egalitate din randul barbatilor intr-o masura mai mare decat celei din randul femeilor; mai precis, femeile nu-si doresc “egalitate” cu barbatii ci “fairness” (justete?) – un concept profund subiectiv, nemasurabil si in ultima instanta idiosyncratic si care a dus la excesele legislative intalnite in societatile occidentale.

Poate ar fi trebuit sa-ncep cu niste disclaimers, cum ar fi ca desi nu incape nici(macar)o indoiala ca exista diferente clare intre modul de a gandi feminin si cel masculin, asta nu implica o ierarhie (vezi explicatia din cultura canadiana si cea romaneasca). Mai departe, in ciuda acestori diferente, femeile prefera anumite indeletniciri si unghiuri de abordare; asta nu inseamna ca ele nu pot sa faca sau sa inteleaga ceva tot atat de bine sau chiar mai bine ca barbatii. Nu inseamna nici ca nu pot exista o gramada de exceptii de la orice regula, inclusiv de la cele enuntate. Ca rascumparare, iata si cateva tembelisme feministe si nu numai: Philippe Bernard, MacKinnon, Foucault, rachel, Kellner, Wilton, ethics, Merleau-Ponty.

justete (adeveria ~ei)

Una din chestiile pe care femeile le pot face (si de obicei le fac) mai bine decat barbatii sunt “bloggingul”, in special daca prin asta intelegem in special construirea comunitatilor. Si taman de-asta merita discutate cateva din opiniile “proto-feministe” exprimate de doua dintre fruntasele blogo.ro-oaiei, plangeri care se-nvartesc fix in jurul ideii de egalitatefairness.

Andressa descrie o fantezie transsexuala (a-svrea).

Sa ma trezesc dimineata si sa n-am altceva de facut decat sa ma spal si sa ma imbrac cu blugi si primul tricou care imi pica in mana. Fara uscat parul cu peria, intins parul cu placa, machiat si asortat pantofi cu rochie si cu bijuterii. As vrea doar sa ma imbrac. In functie de vreme. Atat.

Dupa serviciu, as vrea sa ma intorc acasa si sa constat ca nu avem nimic in frigider si sa protestez. Sau sa fiu informat ce mi s-a pregatit de mancare si apoi sa protestez (aveam pofta de altceva!) sau sa mananc pur si simplu pentru ca mi se cuvine.

As vrea sa nu mai fac programari peste programari la coafor, manichiura si pedichiura, pensat si epilat. As vrea doar sa exist.

Dojo se simte nedreptatita de impartirea sarcinilor casnice in special cand are capsa pusa (dj-ce).

• E probabil una dintre marile probleme în toate relațiile: cât trebuie să facă femeia (probabil totul) și cât trebuie bărbatul. Să nu mai vorbim că și rolurile sunt ușor „amestecate”, pentru că nu mai este anormal să vezi bărbați casnici și dame care aduc banii în casă ori bărbați geniali la gătit și super-interesați de curățenie, în timp ce ele ard metanul aiurea. Fiecare cuplu cu dinamica lui, cuget.
• Cine trebuie să facă ordine și curățenie? Probabil eu, că sunt femeie. În general eu sunt cu ordinea (când mă prinde, că nu-s Martha Stewart nici eu), dar și el pune mâna pe aspirator, chiar fără să-l rog. Cine gătește? Din păcate pentru el, cică este treaba mea, din fericire se pare că fac chestii comestibile. Dar are rețetele lui pe care le face și nu mă implic decât să-i tai ingrediente și să fac muncă necalificată. Să nu-i stric plăcerea. Cine se ocupă de reparații prin casă? Teoretic el, practic ajut și eu, atât cât pot. Am pus parchetul noi doi, am ajutat la câte o tură de vopsit, nu mă dau în spate de la ținut șurubelnița etc.

Am putea adauga aici si plangerea “fiintei” susmentionate (pt-pl), fiindca-i din acelasi ciorchine de inadecvari, dar nu.

Un individ neavenit ar putea angaja plangerile de mai sus explicand de ce sunt absurde si de ce grass is always greener on the other side. Dar nu asta (solutii) este ce cauta o femeie cand se plange, si daca nu stii asta, esti boboc si-ti pierzi vremea cu PUA lessons. Daca nu stii asta din observatiile proprii, pune mana pe studiul lui Shiri Cohen (Harvard Medical School, PDF), si, cu putin noroc cat si cu uzul limbii engleze s-ar putea sa afli ca femeile sunt fericite cand partenerul lor le “imparte” durerile.

Limba engleza are chiar un verb nemaipomenit de potrivit pentru o astfel de activitate: “commiserate”, tradus prin a compatimi. Cuvantul romanesc nu cuprinde insa ideea de a te scufunda in mizeria ei impreuna cu ea. Probabil ca asta asteptau si eroinele drobului de sare. Omul ‘cela, in loc sa plece in lume, ar fi putut foarte bine sa se-aseze langa si sa-i spuna o prostioara incolora si inodora precum

“ce primejdie ingrozitoare ne asteapta! sunt cuprins dintr-o data de durerea si anxietatea ta si nu numai ca nu simt catusi de putin dorinta si nevoia de a le analiza, a le rezolva si a le lasa in urma, dar chiar ma simt mult mai indragostit de tine in urma acestei incercari prin care trecem, ca de fiecare data de cand ne-am cunoscut, impreuna. hai sa ne pisam ochii laolalta! mama soacra, unde plm e niste ceapa?”

Un astfel de deznodamant, desi poate producator de mult mai multa fericire in randul celor doua vaci lacrimale, ar fi fost oarecum anti-epic si nu-l pot invinui pe Creanga ca a ales varianta de “hero’s journey”. In plus, nu este demonstrat ca a face ceea ce femeile spun ca-si doresc pentru a fi fericite este totuna cu a le face fericite.

Revenind la exemplul de la care am pornit, mai precis, prosteala din 5th Element cu Multipass, ar trebui sa remarcam ca Lilu (sau Leeloo) este remarcabil de gasculita pentru o zeitate suprema. Asta ar putea sa para ca fiind o greseala, dar daca ne gandim nitel, este de fapt o decizie expresa din partea lui Luc Besson. Femeile par deseori sa adopte rolul “proastei” intr-o discutie care nu neaparat le depaseste. Am mai scris despre asta in sexualizare, bestelire, dar de fapt povestea are un nume englezesc, cu rezonante stiintifice: the sexual exploitability hypothesis. Nu o voi enunta, dar recomand discutiile YoungTurks (si Univ: 1, 2) si cateva studii (tx-goetz, bs-do, f5, EvoPsych, PsychSci), cat si ecourile apropiate sau indepartate din presa (seh).

Inaintea unei discutii care oricumprobabil nu va avea loc ar merita sa aruncam un ochi si pe documentarele ”The Gender Equality Paradox” si ”Sex”, parola fiind “brainwash” in limba lor. In ce priveste parola textului cifrat de azi si probabil restul lunii, aceasta este 29.68+89+35*9+54987.32/654-289 la 19 + rezultatul integralei de e la x in mintile infierbantate ale matematicienilor frustrati (nu te stresa prea tare insa, nu-i nimic interesant aici azi).

Harata-mi degzdu', Harab hAlp!

Nu in ultimul rand, salut reusita Dianei Coman de a trata in mod feminin un subiect feminin si continuam discutia in bullying si chirurgie plastica.

Sources / More info: cl-brumaru, hobbitul, dm-brainwash, wiki, dj-ce, a-svrea, at-schaden, pt-pl

sbih: full, huffpo, at-proof, sciam-ourbr, sciam-obj, a-short | seh: sl8, tlgrph, mlo, crk, 5myths

zamo, lindic, feminism, sex wars, sexwars, psihologie, metafizica, clitoris, ginocratie, feminazi, feminazism, sex, sexualitate, sexuality, science, stiinta, psych, psychology, sexual, multipass (Tags)