Continui “analiza fugara” a scrisorii googleman-ului catre popor. In acest fragment, omul cu pricina si eu la randul meu ne uitam la telefonia din America de Nord.

Iata ce zice el:

>

Hai sa va povestesc cum functioneaza telefonia mobila aici. Pai in primul si in primul rand: platesti si ce dai si ce primesti. Prima oara cand mi-a zis asta la dealer, am ras, am crezut ca glumeste. Dar si ea a zambit ironic si a zis ca da, noi europenii si asiaticii avem altfel sistemul. Deci, daca suni, platesti, daca esti sunat si raspunzi, platesti. Daca trimiti mesaj, platesti, daca primesti mesaj (si nu prea ai cum sa refuzi), guess what? Iar platesti. Si da, trist, dar nu glumesc.
Dar cea mai tare faza a telefoniei mobile americane: in timp ce suni (adica telefonul suna) si alalalt inca nu a raspuns... Guess what? Deja PLATESTI :)) Ca cica e air time sau nu mai stiu ce. Ihi. Deci cand vb cu D...., platesc ca vb cu D...., si ea plateste ca a raspuns, deci ajung sa platesc de doua ori ca vb cu ea. :)) Cum toti fac asa, si mai mult, li se pare chiar normal... tac si inghit.

Am remarcat ca, intr-adevar, noii veniti au probleme in a-ntelege cum functioneaza treaba asta. Chiar daca inteleg ca platesc, tot nu-nteleg cand, cum si de ce, si continua sa aiba surprize. Incerc sa explic ce se-ntampla cu cele 3 “telefonii”: fixa, mobila si VOIP. Asta-i povestea lunga ce-mi va permite sa spun oricui “pe scurt, vei plati de te spargi; daca vrei sa stii tot, citeste aici”.

1. fixa

In America de Nord, telefonia fixa a fost cu mult mai avansata decat cea europeana, atat ca adoptie in randul maselor, cat si ca pret. Pentru un abonament lunar de $10-20 / luna, puteai vorbi nelimitat, cu o calitate exceptionala; numarul de telefon era activat in 24 de ore de la comanda. Practic, toata lumea avea telefon si-l folosea din plin. Companiile de telefon Bell erau in general monopoluri si nu li se permitea sa aiba profit pentru convorbirile din interiorul tarii; in schimb, convorbirile internationale erau scumpe. Incepand de prin anii ‘70, cativa hacker-i s-au prins ca emitand un sunet de 2600 Hz pot obtine controlul centralei. Descoperirea a fost folosita de cracker-i care in scurt timp au adoptat numele de phracker-i. A aparut un newsgroup, alt.2600 centrat in jurul lor, si un magazin, phrack.com. Companiile de telefoane au pierdut milioane de dolari anual din pricina acestor activitati. Sistemele de telefonie erau foarte simple si protejate de securitate minima, care functiona numai datorita cunostintelor tehnice reduse ale populatiei si faptului ca diseminarea acestor informatii se facea cu greu (Internetul nici nu aparuse pe vremea aia). Majoritatea celor care se jucau cu centralele telefonice o faceau pentru distractie, dar unii au reusit sa supere rau corporatiile in cauza, cum ar fi Kevin Mitnick.
Un numar de telefon in USA si Canada este impartit in cateva unitati distincte:
+ 1 (1) 321 282 6373 <=> IDD CC NDD AC XC umplutura
+ 40 (0) 72 xxx xxx
International Direct Dialing (IDD) prefix este 00 in Europa si 011 in America de Nord. Cu alte cuvinte, daca eu din America de Nord vreau sa sun un numar din Europa care mi s-a dat cu +4072xxxxxx, voi substitui 011 pentru +. Daca din Europa sun in America de Nord un numar care mi s-a dat ca fiind + 1 321 282 6373, voi forma 0013212826373. In Asia, Australia si-n America de Sud (in special Venezuela, unde-i o nebunie totala) se folosesc alte prefixe. De-aia e bine sa bagi in memoria molecularului numerele cu +, pentru ca in cazul ca treci oceanul, substitutia sa se faca automat de catre centrala si sa nu trebuiasca sa modifici tu numerele.
CC - Country Code este 1 pentru USA si Canada si 40 pentru Romania.
National Direct Dialing (NDD) se omite cand numarul este apelat din afara tarii. Cand numarul este apelat din interiorul tarii, se omite Country Code si se formeaza NDD. Daca sun 1-321 din Romania, voi forma 0013212826373 iar daca-l sun din America de Nord, voi suna 13212826373.
AC sau Area Code este codul specific unei anumite zone geografice mai mari. De pilda, in Toronto AC locale sunt 416, 647 si o parte din 905. Pana acum cativa ani, era suficient sa formezi ultimele 7 cifre ale numarului si sistemul stia ca este local in AC 416. Apoi s-a introdus AC 647 si s-a trecut la 10-digit dialing, iar acum pentru convorbiri locale formezi ultimele 10 cifre ale numarului, deci inclusiv area code. Unele numere din 905 sunt locale, altele long distance, in functie de XC-ul lor. Daca formezi un numar 905 care-i long distance, un mesaj inregistrat iti spune sa formezi 1 in fata (1 fiind NDD). Toate numerele pentru care trebuie sa formezi IDD, CC sau NDD sunt taxate suplimentar, in functie de planul pe care il ai cu compania ta de telefoane. Exista cateva AC-uri speciale: toll-free sunt 800, 888, 877, 866 (plateste compania respectiva), pay per call sunt 900 (acestea de obicei au o taxa mica), pay per minute sunt 967 (acestea sunt de obicei phone sex si costa mult pe minut), si-ar mai fi cateva speciale.
XC este exchange si este practic un numar de trei cifre dat centralei propriu zise. Fiecare arie geografica mica are cateva XC-uri. Asta inseamna ca toti vecinii tai vor avea numere de telefon asemanatoare, incepand cu numai cateva XC-uri. Poti deasemenea sa ghicesti din ce arie provine un numar de telefon dupa XC, cata vreme apartine Bell-ului (companiei de telefonie fixa). De exemplu, cateva numere din High Park din Toronto vor avea XC-uri 603, 604, 606, 395, 394. Daca te muti in High Park si vrei un numar de telefon nou va trebui sa alegi intre numerele disponibile din aceste XC-uri.
Umplutura poate fi orice, evident, in functie de ce se poate obtine. Este bine daca poti si stii cum s-alegi ceva care poate fi scris in litere usor de tinut minte. De pilda, +1-321-282-6376 poate fi scris si +1-321-AT-ANDRE.

2. mobila

Primul meu telefon mobil, prin anii ‘90, a fost un telefon analog Motorola. Nu era caramida aia vesela care se vede in filmele cu James Bond din ‘80 – era un pic mai mare decat telefonul pe care-l folosesc acum, dar spre deosebire de acesta, nu era anti-shock si water resistant, si ii lipseau FM radio, lanterna LED, termometru, etc. Tehnologia se chema AMPS (sau N-AMPS, dupa cum aveai sau nu semnal ). Opera la frecventa mica intrucat nu erau foarte multi oameni sa-l foloseasca si existau putine turnuri, care sa acopere o arie cat mai mare. AT&T si Rogers au trecut apoi la telefonia digitala pe sistem TDMA (time-division-multiple-access). In Europa, chinuita de companii de telefonie fixa tampite, s-a inventat si impus de catre guverne standardul GSM, bazat pe TDMA dar cu mai multe extensii. Europa a operat pe frecvente diferite oficial din motive militare, dar eu cred ca din motive de segmentare a pietei (doar nu din motive militare au DVD-urile region codes si TV-urile standarde diferite). Treptat, retelele TDMA din America de Nord au devenit GSM si-a mai aparut un standard, CDMA, pionierat de Qualcomm si licentiat Nortel. Desi superior tehnic, standardul acesta nu s-a bucurat de acelasi nivel de adoptie cu GSM. Companiile care l-au adoptat in Canada (Bell si Telus) se gandesc sa treaca si ele la GSM. In Romania, Zapp opereaza tot pe CDMA. Telefoanele GSM nu pot opera pe reteaua CDMA si invers. Unele telefoane GSM (triband sau quadband) pot opera pe ambele continente, dar ma-ndoiesc ca la fel se-ntampla cu CDMA. Pe scurt, recomand evitarea companiilor care inca functioneaza pe CDMA.
Intrucat telefonia fixa este mult mai ieftina si mai raspandita in America de Nord decat in Europa, cea mobila a fost adoptata mai tardiv si nu este la fel de dezvoltata. Preturile sunt deseori mai mari pentru servicii mai slabe. Unul din motivele pentru care companiile de telefonie mobila de aici supravietuiesc cu o oferta inferioara sunt imigrantii care s-au obisnuit cu telefon in buzunar si accepta orice preturi, neintelegand cum functioneaza sistemul. In Europa, operatorilor nationali li se dau mai multe arii de cod (072, 073, 074, etc), in timp ce in America de Nord compania de telefonie mobila nu are asa ceva. Vei primi un numar pe care-l poti ghici ca-i mobil numai dupa exchange – de pilda, numerele de telefon din AC 416 care incep cu 821, 822 si 823 apartin Fido Rogers (mai sunt, desigur, si altele). Asta inseamna ca pentru cel care initiaza apelul, costul este acelasi indiferent ce numar suna, atat timp cat este in acelasi AC. Eu nu am nevoie sa stiu daca un numar care incepe cu 416 este mobil sau fix, pentru ca a-l suna este inclus in abonamentul lunar pentru o linie fixa, si costa $0.50 sa-l sun de la un telefon public indiferent de durata apelului. Costul convorbirii telefonice mobile este suportat de cel cu telefonul mobil. Exista companii care ofera planuri cu taxa la secunda, free incoming calls si free incoming text messages, dar trebuie sa le cauti. De asemenea, este bine sa eviti sa cumperi un telefon dintr-un magazin specializat, intrucat ei nu vand telefoane, ci planuri. Tu cauti telefon, vezi unul care-ti place, ei ti-l dau “gratis” si te trezesti intr-un plan de cateva zeci de dolari pe luna pe care il poti sparge numai cu o penalizare de cateva sute de dolari. Este mult mai ieftin sa cumperi un telefon unlocked (de pe eBay, kijiji sau craigslist) si sa alegi un plan care-ti convine decat sa cumperi un telefon “gratis” dar cu un plan de 2-3 ani, care apoi poate creste in pret fara ca tu sa poti face nimic. Mai mult, daca vrei sa pleci in alt oras si sa anulezi planul, platesti penalizari de sute de dolari. Nu uita: cu majoritatea planurilor platesti si pentru outgoing, si pentru incoming calls iar unele companii te taxeaza la minut, nu la secunda (daca vorbesti 1 minut si 1 secunda platesti 2 minute).
In Canada, prima si singura companie GSM a fost Fido Microcell. Ei erau singurii care taxau la secunda, au fost primii care au oferit Internet (GPRS si EVDO) si au avut la un moment dat un plan de convorbiri nelimitate pentru $40/luna. Rogers, monopolul scarbavnic, i-a acaparat acum cativa ani, crescandu-le preturile si schimbandu-le identitatea corporata, transformandu-i intr-un mare rahat. Atat Competition Bureau cat si CRTC au autorizat magaria si  in momentul de fata, Rogers are un monopol tehnic asupra sistemului GSM.

3 VOIP

Voice over IP este un mod de a folosi telefoane direct prin Internet. Skype de pilda ofera un plan de $2-3/luna convorbiri nelimitate in Canada si USA. Skype insa foloseste un protocol proppriu, inchis. Alte companii, precum GizmoProject iti permit sa folosesti SIP. Nu vreau sa intru in prea multe detalii, dar daca ai un telefon Nokia din seria N sau E, poti suna si primi telefoane prin WiFi, evitand sa folosesti minutele mult prea scumpe ale companiei de telefonie mobila, si pastrand neatinsa adictia pentru telefonul mobil. Poti suna pe oricine gratis in sistem, dar va trebui sa platesti o suma modica pentru a suna un numar de telefon real in afara sistemului.
Majoritatea celor care folosesc VOIP cumpara serviciile de la companii precum Primus, Vonage, Acanac, G3, etc. Aceste companii ofera si un SIP gateway, adica o bucatica de hard care se conecteaza la Internet si are 2 sau mai multe mufe de telefon fix. Altii folosesc un mix and match si eventual Asterisc/Trixbox/MCE, si-nvata ce-nseamna DID, DND, FXO, FSO, etc. Ratele internationale variaza, si exista metode de a le folosi automat pe cele mai mici cu un astfel de sistem, pentru economii insemnate intr-un sistem cu zeci sau sute de telefoane pe zi.
Desigur, exista si telefonie prin satelit, dar eu n-am avut nevoie de-asa ceva, asa ca nu prea ma intereseaza. In episodul urmator vorbim despre finante.

Sources / More info: flickr-telefoniste, flickr-mobil, flickr-voip, flickr-tel