Am avut recent o discutie cu Mircea Popescu despre IuEsavEi, al carui blog l-am descoperit dupa ce mi-a lasat un comentariu. Si iata ca descopar prin Arhi scrisoarea unui roman angajat la Google catre cei ramasi in tara. O redau si-o comentez.
Despre aceste standarde duble si Bush am mai scris intr-unul din primele mele articole in mai multe episoade.
In ce ma priveste, eu ii respect pentru ca au reusit cumva, acum cateva secole, sa porneasca primul sistem in care raportul traditional dintre individ si stat a fost intors in cap: individul este mai important decat statul. Pana si constitutia elvetiana (alta tara pe care-o iubesc) este bazata si se inspira din cea americana. Pentru asta, sunt gata sa le iert pana si ultimele doua mandate prezidentiale care, sincer sa fiu, n-au fost cele mai stralucite din istoria lor.
Iata de ce am intrat intr-o discutie cu Mircea Popescu pe Trilema – este USA natiune? Este dificil sa ajungem la o concluzie, dat fiind ca din start natiunea e definita pe baza de feeling. Mai mult, judecand dupa argumentele aduse (cum ar fi China, una dintre cele mai vechi culturi), istoria joaca un rol major in feeling-ul sau ca de altfel si in al meu. Eu insa pun mai mare pret pe individualism, sub semnul caruia s-a desfasurat cea mai mare parte a istoriei Americane, in timp ce el pare sa fie mai impresionat de durata mai mare a istoriei chineze.
Si-uite-asa ajungem la scrisoarea cu pricina. Gigel Chiajna ne spune ca scrisoarea a fost scrisa de un roman angajat Google la un an de la plecarea in USA.
Sal everybody si la multi ani!
Mailul asta are un kilometru... ba nu, o mila :)) Ca astia masoara in mile, uncii si alte prostii de pe vremea lui pazvante chioru :)) Deci risc sa va plictisesc cu parerile mele despre america :) Sorry if I do.
N-am prea scris... deloc despre marea si minunata, cea mai beton si ca lumea tara din lume... pentru ca nu prea stiam ce sa zic. La inceput a fost socul, si apoi frustrarea, apoi dezgustul, apoi am asteptat sa vad, poate ma insel... si acum mailul asta :))
Deci, la noi in america, unde totul este cald si bine si frumos...
Ehe as vrea eu. Ma tot gandesc ce sa va zic despre fundul asta de lume? Si cu ce sa incep? Ca sunt atat de multe...
Pai in primul rand sa incepem cu distractia americana: "FUN". Pai nu trecu mult, o zi doua, de cand am ajuns aici si tot aud reclame, in taxi, la radio, la tv, cu tot felul de chestii, toate ducand la aceeasi idee, idee pe care o desprind dintr-un mare si important ghid turistic despre/din San Francisco: "and... What can be more fun than shopping?"
Deci citind eu ghidul acesta si incercand sa gasesc ceva "fun" sau macar interesant de facut prin San Francisco... asta era top of the list. Doamne si ce m-am excitat la gandul de ore de cumparaturi in diverse magazine ale patratului uniunii (Union Square).
Da' oricum, radio si tv, si net nu contenesc sa iti aduca aminte ca "shopping is so fun". Hai sa zicem ca e reclama, acceptabil. Asta pana cand vezi americanii in actiune. Dupa cum zicea cineva (roman plecat in state, stabilit aici de 10 ani): americanii sunt ca lacustele.
Si asa e. Dupa promotiile de sarbatori magazinele au rafturi goale, mai nimic nu mai gasesti, ca a trecut valul de lacuste. Si cumparara frate tot, da tot. Am zis sa incerc si eu. In primul rand: magazinele sunt, sa zicem ... nici cat jumate dintr-un magazin mediu european? Dar, marimea nu conteaza nu?
Dar calitatea? Doamne daca nu m-am invartit de mi-au iesit ochii si mi s-a facut parul maciuca. Calitatea produselor americane, toate facute pe vapor, undeva in apele internationale sau langa taiwan sau china... e EXECRABILA.
Si iarasi, am zis sa ma abtin, ca poate nu am nimerit eu in magazinu care trebe, nu am cautat suficient ... ce stiu eu. Dar nu, este o stare generala: haine de cel mai prost gust ever to be shown to me :)), chestii electrice pe care le folosesti de doua ori si apoi le arunci la gunoi ca s-au stricat si tot asa.
A... si macar de ar fi ieftine, pe masura calitatii. Dar dai la bani de te usca... Oricum lacustele cumpara tot.
Presupun ca-i o gluma, dar pentru cei care nu s-au prins, Square inseamna nu numai patrat, ci si Piata. Este vorba deci de Piata Uniunii. Nu de alta, da’ s-ar putea sa vina romani in cautare de patrate.
In primul rand, San Francisco este un oras in care te vei simti bine daca ai vederi de stanga (se cheama liberale in USA), daca este homosexual, sau ambele. Daca nu intrunesti aceste conditii, sunt sanse mari sa nu te simti bine, si s-ar putea ca nici macar sa nu stii de ce.
Este adevarat ca americanii sunt nitel obsedati de shopping, intr-o asa masura incat se calca-n picioare si se omoara cand se deschide un nou Walmart. Acum, nu stiu cum e-n Romania cand un magazin pune anunturi cu reduceri de 80% la TV si electronice while quantities last si astea sunt chiar pe bune; probabil ca oamenii sunt tare calmi si respectuosi. In US, oamenii mai saraci nu sunt.
In ce priveste marimea magazinelor, este clar ca omul nu are masina, altfel ar fi mers uptown, in suburbia, unde se afla warehouse-uri uriase, selectie larga si preturi derizorii. Downtown, unde real estate e mult mai scump, preturile sunt mari, spatiile mici si selectia slaba.
Ca peste tot in lume, gasesti produse in intreaga gama calitativa si pentru toate buzunarele. Este posibil ca el sa fi intrat in magazinele pentru saraci. Cand am fost in California acum cativa ani buni, am fost si eu surprins sa vad aceleasi probleme: preturi foarte mari si nimic din ce cautam sa cumpar. M-am gandit insa ca e din cauza ca turist fiind si avand gusturi diferite de majoritate, mi-ar fi luat mult mai mult timp sa caut si sa gasesc ce vreau. Astazi nici macar nu mai intru prin magazine. Imi cumpar tot ce am nevoie online, si daca ma duc intr-un magazin, e de obicei Costco (.ca si .com).
Cert este ca in ultima decada si poate mai mult decat atat, economia mondiala s-a sprijinit pe aceste lacuste. Cand lacustele n-au mai putut imprumuta pentru a cumpara in prostie, economia mondiala s-a prabusit. Germania si Japonia, si mai nou, Korea de Sud, cunoscute pentru produsele de calitate, depind intr-o foarte mare masura de consumatorul american, intrucat piata lor interna este practic inexistenta. Nu reusesc sa convinga consumatorii interni sa cumpere in aceeasi masura cu cei americani, si asta se-ntampla cam peste tot in lume.
Americanii au fost printre primii care s-au orientat catre disposables – produse de unica folosinta. Exemplul Gilette este cel mai cunoscut. Inventatorul s-a chinuit mult si bine sa convinga consumatorii sa arunce briciul si sa-i cumpere saptamanal lamele, si dupa cateva decenii, a reusit. A facut astfel mult mai multi bani decat cei care produceau lamele de folosinta indelungata. Poate cineva spune ca lamele de ras sunt superioare calitativ unui brici? Nu. Gasesti usor un brici astazi oriunde-n lume?
Si iata de ce cumparam cu totii-n draci produse chinezesti: cand costa de 10-20X mai ieftin, oare conteaza ca sunt de 2-3X mai proaste? Chiar Google, pe vremea cand SATA inca nu devenise standard si toate enterprise-urile foloseau SCSI exclusiv, a scos un paper in care explica in ce mod foloseste cateva mii de HDDs Maxtor intr-un storage farm, cu redundanta masiva. Nu mult mai tarziu Maxtor, producatorul celor mai ieftine PATA HDDs a cumparat Quantum, producatorul celor mai performante si scumpe SCSI HDDs.
In ce ma priveste, am comandat recent din China 5 module USB care adauga functionalitate Bluetooth unui desktop. Am nevoie de unul singur, cel mult doua pentru servere MCE, dar cand cele 5 m-au costat US$16 inclusiv S&H, am luat mai multe fiindca daca vreunul nu merge il arunc, n-o sa stau sa-l trimit inapoi. Si-asa face toata lumea.
Continui povestea in partea a II-a.
Surse: Chiazna via Arhi, Trilema, proces RFS
),
societate ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
