Cum ziceam in 10 intamplari, Vineri am fost la vizionarea unei selectii de filme romanesti facute de studenti UNATC ca proiecte de graduare. Multe au fost premiate la diverse festivaluri, si dupa vizionare am avut un Q&A cu profesori de film de la York University.

Am vrut initial sa scriu articolul in engleza, dar m-am gandit apoi sa scriu versiunea de export mai incolo.. Discutia (videoclip mai jos) a fost deosebit de interesanta pentru mine din mai multe motive. Iata ce am adaugat la sfarsitul inregistrarii:

I'm not a filmmaker but I love movies, especially indy, non-Hollywood productions. I find Romanian movies particularly exceptional, perhaps because they come from a place still close to my heart. The reason why I filmed (taped is a better word, actually) this Q&A session is that I wanted to better understand why do Romanian movies continue to elicit a strong emotional connection in me, despite their imperfections. The hypothesis that these movies have this effect on me because I was born there cannot be true, as they keep winning awards, suggesting that foreigners find them as involving as I do.

Cu alte cuvinte (in speta, cuvinte romanesti), mi s-a parut intotdeauna ca mie-mi plac filmele romanesti pentru ca m-am nascut in Ro, am crescut in societatea romanesca si in masura in care filmul este o reflexie a societatii si a mediului cultural in care s-a nascut, este normal sa ma regasesc in aceste filme. Totusi, aceste filme au in mod sigur si alte calitati si, probabil, o prospetime care lipseste din scolile de cinema mai mature, din moment ce iau premii cu toptanul oriunde apar. Iata filmele vizionate ieri:

Eu am votat Sandpit #186 pentru cel mai bun film al serii. Desi simplu, subiectul este superb tratat. Mi-a ramas in minte secventa in care pasarea neagra, altminteri apatica, este trezita la viata de prezenta Icarului in tenisi. Mi-a placut foarte mult si primul film, (Interior..) dar il vad mai degraba ca o realizare scenaristica decat una cinematografica. Dialogurile sunt atat de bine scrise incat este imposibil pentru imagine si acting sa tina pasul, desi si acestea sunt top-notch. Synopsis Docu-Drama este similar in aceea ca situatiile si dialogul, de un realism brutal, sunt teribil de specifice societatii romanesti, dar iarasi, ar fi poate la fel de puternice citite. Radu + Ana, ca si Late, sunt creatii inegale ale lui Paul Negoescu si promit mai mult decat aduc. My Unfinished Films sufera de lipsa mijloacelor tehnice de executie, dar merita aplauze pentru ambitie. Chamber Music incearca prea mult sa socheze (incepe c-o imagine de dragoste verticala, si mai tarziu femeia o ia peste gura), dar sfarseste prin a dezamagi; poate altul ar fi fost rezultatul daca regizorul ar fi incercat sa socheze mai mult prin cinematografie decat prin sex si violenta gratuita. Last but not least, My Left Eye este superb, dar frizeaza, prin durata, pana si limitele scurt-metrajului

(This video can be seen also on vimeo & metacafe.) Inchei prin a reaminti iubitorilor de filme din Toronto ca ToRoArts Group organizeaza pe 20 Decembrie, la 12pm un fundraiser care consta intr-o cur(s)a de filme (Feed the ToRo). Castigatorilor maratonului li se vor decerna premii. Eu voi fi acolo, deci sa nu-ti treaca prin minte ca ai sanse. Cel mai bine nici sa nu vii… Este desigur in asteptarea celei de-a doua editii a Toronto Romanian Film Festival, care va avea loc pe 13-15 Februarie 2009.

Daca ai vazut vreunul din aceste filme, ce parere ti-a facut? Daca nu, ce crezi despre scoala romaneasca de film in general?

8 Romanian Shorts - pTRFF by AlsoSprachZamolxis is licensed under a Creative Commons Attribution-No Derivative Works 2.5 Canada License.
Based on a work at www.toroartsgroup.com.
Permissions beyond the scope of this license may be available at http://asa.zamo.ca/2007/01/contacteaza-ma.html.