EXCLUSIV. În primul interviu acordat presei „de acasa”, cel mai bine cotat top model român din lume, Irina Lazareanu, spune ca a mostenit de la tatal sau pasiunea pentru meciurile tricolorilor.
Desi a emigrat în Canada împreuna cu familia ei cu putin înainte de 1989, când avea numai cinci ani, cel mai bine cotat topmodel român, Irina Lazareanu vorbeste româneste cu usurinta.
Dupa ce a copilarit în Canada, timp în care si-a dorit sa devina balerina, însa a renuntat în urma unei operatii la genunchi, Irina, acum în vârsta de 27 de ani, a cunoscut succesul la mijlocul anilor 2000 când avea sa fie remarcata de renumitul topmodel Kate Moss, care a devenit si una dintre cele mai bune prietene ale româncei.
S-a orientat spre modeling nu pentru ca si-ar fi dorit sa faca cariera în domeniu, ci pentru ca avea nevoie de bani cu care sa-si plateasca chiria. Acum bea ceai cu Karl Lagerfeld în gradina acestuia si face muzica împreuna cu Sean Lenon, fiul renumitului muzician John Lennon.
Irina e modesta însa si spune ca în ciuda succesului imens – la care nu se astepta – a pastrat valorile familiei ei, o familie normala: „Nu am avut legaturi cu aceasta lume a celebritatilor si a fost un soc pentru mine când a început sa se întâmple totul”.
EVZ: Ai devenit una dintre cele mai bine cotate topmodele românce dupa ce Kate Moss te-a descoperit în urma cu câtiva ani...
Irina Lazareanu: Kate a fost o persoana care m-a influentat enorm. Fac parte din generatia care a crescut cu pozele lui Kate pe pereti sau în agende, iar ea este de peste 15 ani de zile în bransa, fiind si acum la un nivel incredibil în cariera pentru vârsta ei.
Noi am fost foarte foarte apropiate, m-a si ajutat când am aparut în primul editorial din Vogue-ul francez, de fapt atunci a fost si debutul meu în moda. Dupa pictorialul pentru Vogue, am început sa cunosc oameni importanti si asa cariera mea a luat avânt.
Care este relatia ta cu Kate acum?
Cu timpul am început sa ne întelegem din ce în ce mai bine. Obisnuiam sa petrecem mult timp împreuna, am fost si în mai multe vacante cu Kate, în Bali, în Londra, în New York. Am lucrat împreuna la colectia ei pentru Top Shop, la campanie, dupa care eu am fost cea care a prezentat-o.
Kate este o femeie deosebita, o respect enorm. Nu cred ca ar fi usor pentru nimeni în situatia ei sa poata sa fie linistit cu atâtia paparazzi care te urmaresc tot timpul. Mie nu mi-a fost usor deloc, fiind la începutul carierei totul a fost ca o tornada pentru mine si de multe ori o sunam si o întrebam cum a reusit sa descurce atâtia ani.
Te numeri printre cele mai bine cotate topmodele românce. Ti-ai dorit sa devii model?
Când eram mica, voiam sa dansez, pentru ca îmi placea foarte mult baletul. Am si facut balet câtiva ani, însa la un moment dat m-am accidentat la un genunchi. Dupa accea a trebuit sa fac si o operatie mai complicata si nu am mai putut sa continui.
Un alt lucru care îmi placea când eram copil era sa scriu. Modellingul nu a fost niciodata pentru mine un tel. Când m-am apucat de modelling voiam doar sa strâng si eu niste bani, voiam sa fac ceva care sa ma recreeze, sa am un hobby. Dupa ce am început sa lucrez în domeniu, m-a atras foarte mult istoria modei. Am citit mult despre creatori, fotografi, despre cum lucreaza ei si despre cum încearca sa îsi transmita arta. Am 1,75, nu sunt mica de statura, dar nici foarte înalta, mai ales ca fetele de astazi sunt mai înalte ca mine. Când am început eu, eram ca un soricel în comparatie cu celelalte. Nu pot sa zic nici ca am un fizic de fotomodel. Am într-adevar un look al meu, dar nu am neaparat trasaturi de fotomodel, daca cineva se uita la mine nu zice: aaa, e manechin.
Cariera ta a început sa creasca considerabil din 2004 când l-ai întâlnit pe Karl Lagerfeld...Te-a numit muza lui...
Când am început sa lucrez cu Karl, în 2004, a fost o sansa incredibila. A avut un rol de mentor pentru mine. Ma duceam sa îl vad la casa lui si înainte sa lucram, luam o ceasca de ceai, mergeam în gradina si vorbeam de literatura. Cei mai multi, care traiesc în jurul lui, nu stiu ce cultura incredibila are omul asta, este o adevarata enciclopedie.
Am lucrat foarte mult cu Karl la o multime de proiecte pentru Chanel, am facut mai multe sedinte foto... Ne-am înteles extrem de bine, iar între noi s-a stabilit o relatie. Este cu adevarat unul dintre cei mai mari creatori, care cu siguranta o sa intre si în cartile de moda, pentru ca a fost si înca este un designer care a avut continuitate dupa toti anii astia în care a reinventat moda pentru mai multe case de moda, pentru Fendi si pentru linia lui, nu numai pentru Chanel.
La ce proiecte ai mai lucrat cu Karl Lagerfeld?
Am facut mai multe campanii pentru Chanel. Acum doi ani, am compus  împreuna cu Sean Lenon muzica pentru o prezentare Chanel, am cântat amândoi vreo 45 de minute în timpul show-ului, a fost o mare mare onoare. Apoi, împreuna cu casa Chanel am scos un LP cu muzica de la show, cu melodia noastra care se numea „Strange Places”. Karl m-a sustinut în acest proiect.
Modellingul este un job incredibil, poti sa calatoresti, sa cunosti tot felul de oameni, însa, dupa ani de cariera, simti ca trebuie sa faci ceva concret. Lagerfeld ma sprijina si în alte proiecte.
Cum ai ajuns sa colaborezi cu Sean Lenon, fiul renumitului muzician John Lennon?
L-am cunoscut pe Sean la o iesire cu prietenii si ne-am împrietenit imediat. Întâlnirea noastra a fost ca un declic, a fost foarte bizar, pentru ca cu putini oameni ai sansa sa te întelegi atât de bine imediat. Mie întotdeauna mi-a placut sa scriu, iar el are un talent deosebit în a compune muzica. El a facut Conservatorul, este un adevarat muzician. Cânta la orice instrument, de la vioara si pâna la chitara si compune melodii extraordinare. Avem o relatie simpla, ne asezam la o cafea, iar câteodata în doar cateva ore compunem un cântec. Al doilea pas este sa vedem cum suna cu vocea mea si cu instrumente. El stie atât de bine sa ma îndrepte într-o anumita directie, pentru  ca eu de multe ori am idei si as face zeci de cântece dintr-o data.
Sean este cel mai bun prieten al meu. Ma înteleg foarte bine si cu alti membri din familia lui. Mama lui, Yoko Ono a avut o mare mare si incredibila influenta asupra mea. O femeie extraordinara, o legenda. Eu am avut sansa sa cânt în acelasi studio în care John si Yoko au facut ultimul lor album, „Double Fantasy”. Eu si Sean am înregistrat acolo primul nostru album. A fost, de altfel, si momentul în care Sean s-a întors pentru prima oara acolo, dupa ce tatal sau a fost ucis, în decembrie 1980. Pentru el reîntoarcerea a fost un moment emotionant, dar si un fel de terapie, i-a prins bine sa fie acolo.
Cum este Yoko Ono?
Yoko este o artista în adevaratul sens al cuvântului. Acum, la cei 76 de ani, a scos un album, produs de Sean, pentru care ei doi au fost într-un turneu în Japonia si s-au întors de curând. La vârsta ei este foarte activa. Eu sunt constienta ca nu sunt muziciana, dar ei m-au primit în lumea lor, fara rezerve.
Nu am pretins vreodata ca am o voce extraordinara, dar îmi place sa cânt un anumit gen, care în muzica folk din America se numeste „a story teller”. În muzica mea, am putin din influentele lui Bob Dylan, poate si ale lui Joan Baez, îmi place sa spun o poveste.
Poate ca vocea mea nu este perfecta, dar îmi place sa adaug cântecelor pe care le compun o nota mai intima, o nota care transmite emotie.
Povesteste-mi despre muzica ta si a lui Sean...
Am cântat toate melodiile de pe primul album, cânt fie singura, fie împreuna cu Sean, pot sa ma descurc si la chitara putin, dar nu e nimic exceptional, îi las partea astea lui Sean. Acum lucram la cel de-al doilea album al nostru pe care l-am început cu un an jumatate în urma. De fapt, melodiile sunt gata, însa Sean a vrut sa mai adauge unele lucruri, eu nu mai voiam sa fac modificari si asa s-a mai întârziat lansarea lui.
Dupa aproape cinci ani de munca intensiva, si pe podium, si pe plan muzical, mi-am luat în ultimul an o pauza, niste zile sabatice, ca sa fiu cu parintii mei, sa ma întorc în Canada, sa ma linistesc.
Un alt artist cu care ai colaborat pe plan muzical a fost muzicianul englez Pete Doherty. Cu el ai avut si o relatie...Povesteste-mi putin cum au stat lucrurile între voi...
Cu Pete este o istorie mai veche, ne-am întâlnit când eram adolescenti, înainte ca el sa devina cunoscut si înainte ca eu sa încep sa lucrez ca si manechin. Suntem prieteni de mai mult de 10 ani. El are mult talent pentru scris, dar nu si pentru trait în vremurile noastre. Pentru el e greu sa traiasca viata de acum, poate daca s-ar fi nascut în secolul XVIII  ar fi fost mai bine...dar e o persoana cu o inima mare.
A fost prima persoana care vedea ceea ce scriam eu, m-a învatat sa transform poeziile pe care le scriam în cântece. Un artist care m-a influentat mult pe partea muzicala. Am avut si o relatie cu el într-adevar, însa acum îl consider doar un bun prieten de-al meu. Când eram împreuna, el avea mai multe probleme, mai multe tulburari si a fost dificil sa am o relatie cu el.
Relatia noastra a fost foarte denaturata si multe lucruri care nu au fost adevarate au fost scrise despre noi. Am fost foarte urmariti de paparazzi, iar viata noastra a fost destul de greu de manevrat. Ne întelegem înca foarte bine, iar pe partea profesionala avem si o colaborare la un cântec pentru cel de-al doilea album pe care l-am facut cu Sean.
Si Kate Moss a avut o relatie cu Pete la un moment dat...
Eu am fost cu Pete înaintea lui Kate, ei s-au cunoscut dupa mine. Atunci nu mai eram împreuna. Dupa ce ei doi s-au despartit, noi am revenit împreuna, dar nici de data asta relatia nu a functionat. Si eu si Kate am fost cu Pete, relatiile sunt însa complicate...
Un model atât de bine cotat ca tine este foarte cautat de marile case de moda...Cât de mult lucrezi într-un sezon?
Anul trecut am facut un sezon întreg de showuri la marile festivaluri de moda, proiectele cu Chanel, la un moment ajunsesem sa fac peste 90 de prezentari pe sezon, iar când totul se termina, eram extrem de obosita. Dupa asta trebuia sa fac sedinte foto pentru diferite editoriale pentru reviste. Acest job este foarte greu câteodata. 
Am fost crescuta într-o familie normala, am fost foarte iubita, nu am avut legaturi cu aceasta lume a celebritatilor si a fost un soc pentru mine când a început sa se întâmple totul.
Pentru mine a fost, însa, mereu important sa ma întorc acasa, sa fiu cu ai mei. E multa nebunie în lumea în care traiesc eu si simt aceasta nevoie de a ma întoarce în lumea normala.
Cât de greu este sa faci cariera în modelling?
Este destul de greu, mai ales în ziua de astazi, cu generatia noua de fete. Aceasta industrie s-a dezvoltat extrem de tare în ultimii ani, este un flux tot mai mare de fete si de agentii. Iar acest lucru face ca fotomodelele mai în vârsta sa fie nevoite sa renunte la cariera cât mai devreme.
Sansa care mi s-a dat mie de a lucra cu Karl Lagerfeld a fost extraordinara, a fost ca acel declic al carierei care poate dura si ani de zile pentru ca un model sa fie remarcat. Este foarte greu sa ajungi la un nivel asa de înalt si sa fii vazuta de cine trebuie.
De asemenea, cred ca îti trebuie si foarte mult noroc atunci când se hotaraste cine ramâne si cine pleaca. Eu pot sa spun ca am avut foarte mult noroc, chiar ajutor divin, pentru ca niciodata nu am fost tipicul de manechin. Am avut doar un sarm al meu, de care vorbeste toata lumea.
Ai un stil vestimentar considerat de unii poate putin învechit, dar totusi la moda. Cum îti alegi hainele pe care le porti?
Îmi plac lucrurile vintage, chestii mai vechi, din anii ‘30 –’50. Mama ma mai cearta câteodata, îmi spune ca am atâtea lucruri moderne în sifonier si eu ma îmbrac tot timpul cu hainele astea care au un aer mai vechi. Pentru mine e foarte comic faptul ca mama ma mai cearta pe tema asta, a hainelor. Combin piesele mai vechi cu haine de la creatorii de azi. Si, oricum, în moda, daca ne uitam în ultimii ani, creatorii se întorc la trecut, ultimele doua sezoane au adus moda anilor ‘70 si ’80, acum probabil ca o sa revina si moda anilor ‘90.
Îmi place sa port lucruri originale, îmi place sa port o rochie care are o poveste, lucruri care sunt lucrate altfel. Am niste magazine vintage în Paris unde merg, în New York, au multe haine interesante. Datorita relatiei mele cu Chanel ori Balenciaga, primesc foarte multe haine de la ei. Câteodata hainele vintage pe care le port nu trebuie sa fie neaparat create de un designer, îmi place si stilul asta mai feminin, dar si combinatia dintre masculin si feminin, gen Audrey Hepburn, Vivienne Westwood.
Am avut posibilitatea sa vad si creatiile lui Ingrid Vlasov, cu care am lucrat la Paris Fashion Week. Mi-a facut asa de mare placere sa colaborez cu o creatoare românca, dar si sa vad calitatea lucrurilor. Îmi plac iile românesti, iar de fiecare data când bunica vine la noi, îi zic sa îmi mai aduca o ie. Am fost foarte mândra la show, iar mama, care era cu mine, avea lacrimi în ochi, a fost emotionant pentru ea sa vada un designer român pe un podium la un asemenea festival.
Aveai cinci ani cand ai plecat în America, mai pastrezi legatura cu rudele de aici, din tara?
Da, am verisoare, unchi, matusi în România. Una dintre verisoare îmi este mai apropiata, este verisoara primara, o cheama Laura si a crescut cu mine în Canada. Este ca si sora mea. S-a întors însa în tara sa lucreze, dupa ce a stat în America mai multi ani, la studii. Îmi pare însa rau ca nu reusesc sa revin mai des în tara. Înainte de ’89 nu puteam sa venim în România, noi am plecat în ‘88 si era imposibil sa te întorci, iar apoi eu am fost cu scoala, cu baletul, mama si tata cu serviciul...
În 2004, am revenit însa pentru prima oara cu toata familia în tara. Pentru mine a fost foarte emotionant, am simtit ca m-am întors la radacini. Românii sunt oameni caldurosi. Au suferit enorm cu ce s-a întâmplat în ‘89 si parca se simte. Pe mine m-a înduiosat foarte mult sa vad locul unde m-am nascut, unde a locuit familia mea, pâna la urma astea sunt radacinile mele. Am fost la mormântul bunicilor mei, a fost emotionant. Apoi, cariera mea a capatat un avânt incredibil. Poate mi-a purtat noroc faptul ca am revenit în România.
Cum îti petreci aceste zile libere despre care spui ca sunt sabatice pentru tine?
Bunica vine întotdeauna la noi de Sarbatori. Ea locuieste într-un orasel de pe Valea Buzaului si sta sapte luni în tara, iar pe perioada iernii vine sa stea cu noi, în Canada.
Acasa vorbesc tot timpul în româna cu mama si cu tata, tinem toate traditiile, gatim româneste, sunt foarte patrioata, mai ales la fotbal când joaca România, de mica am fost. Tata e mare microbist si, fiind singurul copil, când eram mica stateam tot timpul cu tatii la televizor. Si acum când joaca România sunt o mare fana a echipei.
Planuri pentru 2010...
Acum lucrez pe un proiect unde pot sa desenez si linia mea vestimentara pentru o companie din Japonia, colectie care o sa se numeasca Irina Lazareanu, asta e un mare proiect de-ale mele. Lucrez cu Sean sa termin albumul si merg mai departe cu modellingul. Viata mea e foarte diversa, nu pot sa spun ca doua zile sunt la fel.