Prin Mai-Iunie, incepusem sa scriu acest articol despre parcul “Elena Doamna” aflat in “tratament paliativ”, adica eutanasie sau moarte controlata. Proprietarii sustin ca primaria a “pus mana pe pamant in mod fraudulos”. Primaria nu sustine nimic si-i lasa sa ia terenul pe care se afla acumatunci cand am inceput articolul un parc. Indiferent cine are dreptate, remarcam ca parcurile romanesti sunt pe cale de disparitie, iar interesul privat pare sa fie in conflict cu interesul public – vezi articolele despre hurmuzii de la Favorit si tragedia comunelor. Spune Mariana R in comentarii:
In fapt, autoritatile locale nu vor respecta niciodata legea, caci in spatele acestor autoritati sunt doar oameni, slab pregatiti dpdv profesional, care sfideaza legile sau nici macar nu le cunosc.
Ce zice legea? Pai, conform normelor UE, ar trebui sa avem 26 mp de spatiu verde pe cap de locuitor. Bucurestiul de pilda are doar 12 mp pe cap de locuitor si in urma unor legi tampite, mai multe parcuri urmeaza a fi betonate.
Ce e de facut? Exista totusi o alternativa?
In afara de Andries?
Recunosc, nu stiu nimic de domnul Gusa, dar gandul mi-a fugit la unul din exemplele lui Milton Friedman, care vorbea despre Central Park din NYC unde locuia demult, care devenise in acele vremuri jegos si mustind de crima. Solutia sa oarecum paradoxala era privatizarea parcului.
Ideile lui Friedman au stat la baza politicilor lui Reagan si Thatcher si raman in continuare relevante. Argumentele sale impotriva ideilor colectiviste de stanga sunt urmatoarele:
- nici un politician / birocrat nu va administra banul public cu grija cu care isi administreaza banii proprii, nu pentru ca sunt ticalosi, ci pentru ca-i normal sa fie asa
- trebuie sa judecam legile nu dupa intentii, ci dupa rezultate; de pilda, legile de salarii minime pe economie transforma oamenii mai putin pregatiti in someri, intrucat devine ilegal sa-i angajezi la salariul care reprezinta valoarea priceperii lor
Din pacate, este putin probabil ca toate solutiile libertariene sa functioneze in Romania la fel de bine ca in tari mai libere, pentru simplul motiv ca anumite institutii cum ar fi contractul si mentalitatile aferente lipsesc la noi. Economia si societatea romaneasca raman in cea mai mare parte informale, bazate pe obiceiuri si traditii nescrise. Disparitia statului la noi ar rezulta aproape sigur intr-o anarhie de tip somalian.
Hernando de Soto argumenteaza ca absenta respectului pentru contractul scris si prevalenta interactiilor economice informale (“las’ca merge” sau “iti voi da banii inapoi ca stiu cum e sa-mprumuti si sa nu-i primesti”) sunt principalul obstacol in calea avansului economic al saracilor.
In lista de clipuri atasata articolului poti gasi, spre sfarsit, o parte din documentarul “free to choose” de Milton Friedman cu introducerea lui Arnold Schwarzenegger.
Sources / More info: financiarul, wiki-parcuri, hn-parcuri, wiki-desoto, wiki-informal, wiki-weber, weber-texts, weber-2, yt-anarchy-libertarian