Recent, un ziar nou din Toronto ar fi publicat un articol in care autorul, Bogdan Ionescu, cere la plural, in numele sau si al "elitei" sa nu se desfiinteze vizele pentru romanii din Romania care doresc sa viziteze Canada:

Nu stiu ce motivatie interioara pot avea unii in a rationaliza discriminarea celor ramasi in tara. Intai m-am gandit ca poate unii doresc sa-si pastreze avantajul relativ ("eu pot sa merg in Canada si tu nu, nia-nia-nia-nia-nia-nia, sac-sac-sac"), dar nu cred ca-i asta. Cred ca dureaza cativa ani buni de stat aici pana ne dam seama ca nu este nimic special in "bunul nume" pe care ni l-am fi cladit noi romanii aici in Toronto. Cei care ii tin in high-esteem pe romani ii tin in high-esteem si pe toti ceilalti. Cu alte cuvinte, beneficiem de PC la fel cu toate celelalte natii de imigranti. In plus, in opinia mea cei cu pasaport romanesc au parte de o atentie deosebita -si nu in mod pozitiv- in Europa in special dar si in America de Nord, ceea ce este de asemenea parte din imaginea noastra (voi scrie mai pe larg pe tema asta cand voi avea timp).

Cererea lui Bogdan Ionescu imi aminteste de mai multe. In primul rand, de Silviu Brucan, care a spus mai demult ca "n-ar fi trebuit sa dam [noi, romanii] drumul la vize" fiindca ne-au plecat toate creierele (al lui fiind, probabil, primul). O mare tampenie, in special venind de la Brucan, care putea parasi tara oricand ar fi vrut, chiar si atunci cand era "dissident oficial". Romanii descoperisera si perfectasera deja calatoria in container.

Imi aminteste de fabula lui Grigore Alexandrescu, Câinele şi căţelul. Alexandrescu a scris fabula in secolul XIX si ca si Caragiale, a fost "demascat" si "infierat" in presa romaneasca. Din pacate, "mentalitatea de normalitate" a noastra putin s-a schimbat de cand a scris el aceasta fabula. Este interesant ca in acelasi secol in care Grigorescu isi scria fabula, Kipling scria un alt poem, White Man's Burden. Poemul asta are mai multe interpretari, dar cred ca relevanta este interpretarea de the rich (or, in racial contexts, the majority) have a moral duty and obligation to help the poor (minority) "better" themselves whether the poor want the help or not.

Imi mai aminteste de un articol al lui Andrei Plesu, citit mai demult, cat si de unul mai nou citit recent cand incercam sa-l regasesc pe cel vechi. Ca si Bogdan Ionescu, Plesu incearca de mult timp sa spuna ca e mult mai importanta realitatea romaneasca decat imaginea Romaniei in lume. Cu alte cuvinte, sa lucram mai putin la fatada. Daca am baga macar juma' din efortul depus in schimbare opiniei strainilor despre noi in schimbarea mentalitatilor si atitudinilor noastre ruginite, am creste intr-un an cat Fat-Frumos in 30. (Vechiul articol poate fi gasit pe forumul RSC; unul mai nou, criticandu-l pe Plesu si "tradarea" lui pe Ro Altermedia.)

Jon Stewart Unleavened, 1996:

My grandfather: 90 years old, huge bigot. I love the man to death! Huge bigot: hates immigrants. From Russia, [but] hates immigrants. I guess my grandfather is one of those lucky immigrants who got off the boat, signed in and then turned to the people behind him in line and went: [threatening old man's voice] "Now get off my land, you foreign bastards!". "That's right! I've been here 10 seconds, you're ruining everything!" (...) I don't know how he gets away with it. (...) And it just plays in the hands of the "blame people". The bigoted people that have to blame others for their lives not working out the way they're supposed to work out. You know, "it's immigrants' fault, it's government's fault!".

Republica Ceha a reusit recent sa negocieze ridicarea reciproca a vizelor cu USA si Canada, folosind in principal Uniunea Europeana dar si diaspora ceha. Acest tratament "preferential" al unor cetateni europeni poate fi interpretat ca un flirt de prost gust cu legislatia internationala si de drepturile omului (dar, desigur, acesta nu este un argument forte).

Nu in ultimul rand, Iliescu a jucat jocul vizelor cu regele Mihai, joc imortalizat de acest clip si cantec al lui Andries (asculta la sfarsit). Nu simt nevoia sa joc acelasi joc cu conationalii mei din Romania.

Mie nu mi-este rusine ca sunt roman. De asta si-ncerc sa merg cu pasaportul romanesc de cate ori am ocazia si in ciuda tuturor greutatilor, chiar daca am pasaport canadian de mai bine de 10 ani. Daca insa imi va fi vreodata rusine ca sunt roman, nu va fi din cauza asocierii cu tiganii, ci mai degraba din asocierea cu bigotismul unora dintre noi. Si uite-asa m-am gandit la o alta interpretare a articolului: Poate ca ar fi bine sa primim vize abia atunci cand ne-am maturizat ca natiune, cand am inteles ca nu poti cere altora ceea ce tu insuti nu oferi - compasiune fata de "conlocuitori", toleranta si porti deschise. Dar si mai bine, ce-ar fi sa urmam exemplul comunitatii somaleze (!!!!), sa fim uniti, si sa intelegem ca romanii care au probleme cu pasaportul romanesc nu sunt neaparat tigani, si ca in general, te simti mult mai bine ajutand un conational (chiar tigan) decat dandu-i in cap cu buzduganul stramosesc.

Cum este de asteptat, articolul initial a creat o aprinsa polemica pe forumul RT cat si pe Romaniana. Iata si un articol in Economist: http://economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=10105059