frustrari materialiste I: San Fran

Am primit recent o leapsa de la puttycat, cu ce sau cum mi-a fost furat si mi-a ramas in minte. Trec peste evidenta tenta materialista a lepsei - e mai important ce ramane-n minte, sau ce poti tine-n palma? Raspunsul nu conteaza, a fost o vreme cand am trait si eu in foame. Articolul initial, fiind prea mare, a fost spart in inca doua: Nokia si Sony. Nedumerit, am cetit mai adanc, si-am aflat ca leapsa originase de la Mish (1). Si Mish zice la un moment dat "Nu m-as mira sa ii dispara ceasu de la mana lu' Bush." Poate vorbea de NATO summit. Oricum, asta s-a intamplat deja in mod clar.

Ca de obicei, mai sus e un playlist, cu urmatoarele clipuri

1. Lu' Bush is se fura ceasu si ramane-n kuru gol in Albania 2. Pres Bush - watch stolen in Albania 3. Bush has hands kissed and watch stolen in Albania 4. Blast: Bush Watch Stolen? 5. President Bush's watch is NOT stolen in Albania... (NBC) 6. Sarkozy si stylou' lu' Base 7. Ségolène Royal sur le stylo roumain de sarko... 8. Merkel se moque de Sarko 9. Spiller - Groovejet (If This Ain't Love) si-alte cateva mai incolo

In primu' rand, Groovejet n-are de-a face nici cu Bush, nici cu Mish, nici cu Sarko, nici cu Base. Imi sta pe creieri si m-am gandit s-o bag asa, penultima, de bonus (ultimul video, insa, se potriveste la fix). Oricum, ideea listei de clipuri este ca bancul ala cu

Ceausescu, presedintele Romaniei, Jacques Chirac presedintele Frantei si Bush presedintele Americii erau intr-un avion si au dat din vorba in vorba cand spun ei ca pot sa isi recunoasca tara. Scoate Bush mana pe fereasta si spune: -Aici e tara mea. -De unde stii? (intreaba ceilalti) -Pai am atins statuia Libertatii. Mai trece un timp si scoate si presedintele Frantei mana pe fereastra si spune: -Aici e tara mea. -Pai de unde stii? (intreaba ceilalti) -Pentru ca am atins turnul Eiffel. Dupa un timp scoate si Ceausescu mana pe fereastra si spune: -Aici e tara mea. -Pai de unde stii? (intreaba iar ceilalti) -Mi s-a furat ceasul de la mana.

are valente de premonitie. Si nici macar nu s-a-ntamplat la noi, ci la colegii europeni intru saracie lucie: Shqipetaria. In al doilea rand, chiar acceptand varianta oficiala (ca el si-ar fi scos singur ceasul) este de remarcat ca Bush, un republican (conservativ), este mult mai grijuliu cu ceasul sau Timex de $50 decat alti presedinti democrati, care si-au uitat samanta pe rochii de studente, samanta de presedinte adevarat valorand probabil mult mai mult decat un Timex de Bush. Revenind la oile noastre, in speta, leapsha, se impune o oarecare delimitare. Pe mine m-au shukarit mult mai tare furturile corporate, organizate, din buzunarul meu, decat furtul pe sest al unui amarat, care ori nu stia ce inseamna cuvantu' "etica", or stia, dar ajunsese la concluzia ca este o forma de opresie inventata de oamenii cu mai multi creieri si mai multi bani. De pilda, refuzul Rogers, cel mai scarbavnic monopoliu din Canada, de a imi dezactiva contul Internet + TV, dupa ce ma mutasem la concurenta, si refuzul American Express de a scoate automatic withdrawals (care s-au incheiat numai cu anularea cartii de credit si schimbatul numarului), porcariile care se intampla in justitia canadiana (despre care as putea scrie o carte cat un Petit Larousse), smenareala eBay / PayPal / Skype, balbaielile Bell, prostia si aroganta celor de la Surete CDG, sau romanasul din OTP cu detector de metale care si-l plimba pe sfarcul meu, il tiuia, si apoi ma ciupea de cateva ori, in timp ce eu ma grabeam sa prind avionu' si n-aveam timp sa fac urat, mi se par cu mult mai aberante si enervante decat curva africana din Paris care mi-a luat banii si m-a amenintat cu un cutit, decat vanzatorul italian care mi-a "recuperat" portofelul de pe un telefon public in Venezia, decat manglitorii care au furat prietenei mele posetoiul cu US$2000, telefon molecular, credit card Amex si Rough Guides-ul mieu la Casa di Giulietta in Verona, sau de manglitorii care mi-au spart portbagajul masinii inchiriate in San Fran, in timp ce ma plimbam prin Fisherman's Wharf, furand filmele facute in California, biletele de avion de intoarcere pentru a doua zi, pasapoartele cu tot cu "landed papers". Dar hai sa las gargara si sa povestesc. O zic p-aia cu American Airlines (care s-a petrecut in State) si una cu o camera Sony (care s-a petrecut recent in Romanica). Initial scrisesem si de intamplarea cu o camera Sony, dar am mutat-o intr-un post de sine statator, ca nu ar fi (cica) furt. In vremuri demult apuse, (cu mult) inainte de 9/11, travelsei in USA sa vad si eu daca-i de-adevaratelea, pe bune, sau e totu' marketing si filme. Si urma sa iau avionu' AA din San Fran, unde trebuia sa depozitez masina inchiriata, dupa cateva saptamani de alergat pe autostrazi prin California, Las Vegas, Grand Canyon si-un parc national (nu Yo'sSemit, altu', mai mic, am uitat cumu-i zice). Si dupa ce in ziua precedenta bagasem goneta pe strazile alea valurite, ca-n filme si seriale TV, ca doar era masina de-nchiriat, si deranjasem tineri masculi prin parcuri care ieseau din locuri intunecoase si ma priveau curiosi, cu flori in par si curcubee in suflet, tinandu-se de mana, si galopasem, agitat si cu narile-n vant, pe malu' oceanului, decisesem ca ultima zi avea sa fie o zi de rileax shi teic it izi. Da' n-o fo sa hie, ca la intoarcerea-n masina, dupa plimbarea pe Wharfu' pescariului, am constat cu uimire ca nu mai intra cheia in portbagaj, pe motiv ca in locul respectiv se afla o mare gaura. Si in interiorul portbagajului, intre genti si catrafuse, se afla o gaura si mai mare. Strategia noastra nepremeditata de a imparti totul in cat mai multe genti, gentute si sacoshele daduse roade: hotii n-avusesera timp sa-nhate decat vreo 4-5 gentutze, care nu contineau nimic de valoare materiala deosebita. Contineau in schimb pasapoartele, hartiile de landed immigrant (green cardu' canadian), biletele de avion pentru a doua zi, o parte din filmele de poze - dar nu si aparatul foto - si alte cateva chestii personale, printre care si niste resumeuri pe care le luasem in ideea ca ne-ar place sa traim acolo dar toate copy shopurile ar fi dat faliment. M-am bashikt si mi-am impus ideea de a dormi in masina. O idee ilogica de altfel, ca nu era de economisit bani, nici de pedepsit altii; era similara cu autoflagelarile in masa practicate in Evul Mediu pe vremea molimelor care controlau cresterea populatiei. Cand ne-am trezit a doua zi, cu fetzele descompuse de nesomn, ne-am intalnit in benzinarie cu 2 cetateni de culoare care au inceput sa se uite insistent la noi, cu o netzarmurita mila in priviri, asemanatoare cu expresia cetateanului cu lichid in ochi din clipul Madonei. (Am adaugat mai incolo in lista si alte clipuri mai mult sau mai putin relevante.) Desi am incercat sa-mi spun ca erau foarte putine sanse, si politically incorrect, totusi mi-a ramas infipta-n minte ideea ca aia ne dadusera tzeapa; poate daca m-as fi dus la ei as fi scos docomentele din ei, dar ma simteam strain intr-o tara straina, si fara pasaport pe deasupra, asa ca am adoptat o atitudine pasiva, ca-n zodia mea, si evident ca nimic n-a iesit din faza asta. Asa c-am lasat balta chestia cu fecioria si m-am dus la ei, politicos, intrebandu-i daca nu au gasit pe undeva prin zona, pe jos, un pasaport si niste bilete de avion. Ei nu gasisera, dar m-au intrebat daca nu vreau sa le vand si lor niste ceva, nu mai tin minte ce, probabil weed (eram mai mic si inocent pe vremea aia, nu stiam cum si ce). Eu n-aveam sa le vand ce vroiau ei sa cumpere, si rusinat si impresionat de mila pasnica, atotcuprinzatoare de pe chipul lor, m-am intors in masina cu coada-ntre picioare si deshtu' tot in dos. A urmat apoi discutia cu AA (nu alcoolicii, airline-ul). Ma asteptam sa mearga usor, in fond aveam totusi asupra mea permisul de conducere, carte de credit, carte bancara, si alte cateva ID-uri, da' aia nu si nu, ca cica aveau ei un policy ca fara belet, chiar daca esti pe lista, nu poti sa te sui in avion (asta era inainte de e-ticket). Eu i-am luat cu duhul blandetii, dar totul s-a spart cand le-am zis ca suntem romani. S-a produs o schimbare brusca, vizibila si a aparut o ostilitate clara. Pe vremea aia, conationalii nostri aveau obiceiul inedit de a calatori in containere si de a forta granitele in moduri mai mult sau mai putin inovative - la capitolu' imaginatie am fost noi intotdeauna tari - si chestia asta nu prea m-a ajutat in momentu' ala. Eu nu m-am lasat si am folosit un amalgam de positive reenforcement, amenintari si apeluri la common sense, combinate cu o buna doza de privit direct in ochi si cate un banc pe ici pe colo. Adica, pe scurt, ca eu cred in bunul renume si dedicatia pentru customer service a AA, ca un skilled supervisor ca ea (DA! era o gagicuta sefa) poate aplica anumite policies rigide situatiei de moment in mod inteligent, ca haoleo maica, ramanem homeless la ei in orasel, vai de gaozu' nostru (aici m-a inteles foarte adanc), etc. etc. Pan-la urma am social enginerit-o si ne-a lasat sa trecem. Ajunsi in Canada, am avut un schimb rapid, plin de blitzkrieg si politete canadiana cu ofiterul de imigratie:

el: pasaportul, va rog eu: n-am. u see... el (surprins, intrerupand): sunteti cetatean canadian? eu: nu. el: ce cetatenie aveti? eu: romana. el (urland): CE CAUTI IN TARA MEA!?!? eu (revenindu-mi din atacul de cord, inghitindu-mi nodul din gat, stergandu-ma de saliva lui si facand un pas inapoi sa ies din norul de halena fetida): aici locuiesc.

I-am aratat apoi permisul de conducere, declaratia de la politie, si pan-la urma a-nteles, dar nu si-a cerut scuze decat dupa ce l-am intrebat daca-si cere el, sau le extrag direct de la supervisor. Dupa cateva saptamani, cand cam uitasem de incident, am primit prin posta un plic cu resume-urile. Hotii treceau probabil prin crize de constiinta; noi oricum facuseram update la resume si n-aveam ce sa mai facem cu copiile, au mers la planul de maculatura; orisicat, gestu' conteaza! Intamplarea asta a avut repercursiuni cum nu se poate mai neplacute. In primul rand, canadienii nu-ti elibereaza decat un singur rand de hartii de landed. Daca le pierzi sau ti se fura (tot aia!), ala esti. Iti dau apoi o copie xerox semnata de un ofiter de imigrare. Cand am vazut asa, mi-am mai facut cateva copii, am scos originalul din pasaport si-am pus o copie, originalul punandu-l bine deoparte, ca cica mi-ar fi trebuit la pensie, sau ceva de genul asta, nestiind ca eu, cica, n-as fi avut voie sa fac modificari in propriul pasaport. Am mai facut o gramada de calatorii cu copia xerox capsata in pasaport in loc de original, si abia dupa nu-stiu-cate s-a prins un francez, care mi-a zis: "bre, te las acum, ca esti giugiuc-bulzuc, da' lasa-te de shotii, pe viitor". Furturile din Romania: Nokia si Sony-Canon.

Surse

Mish Blog: Leapsa: Campania "Si eu am fost furat in Romania" http://fun.sexyme.ro/citeste-banc_Ceausescu-c87a1603.html