Un recent articol venit din noua vizuina a lu' puttycat mi-a dat de gandit si apoi de scris. Intrebarea fiind, desigur, cum se descurca regia de transporturi din Toronto (TTC, sau Toronto Transport Comission)? Exista invataminte de tras de la altii, apropos de transportul in comun si cosmarul de trafic bucurestean? Subiectul traficului vine si revine cu obstinatie in blogosfera si media romaneasca. Pe acest blog am scris mai demult despre sarbatoarea inghesuielii nationale din Bucuresti si recent despre adevarul inghesuielii din metrouri. Si-n ciuda eforturilor depuse de edili, nimeni nu pare sa vada o solutie. E greu sa-ti pastrezi optimismul intr-o astfel de situatie. Dar nu este aceasta o problema cu care s-au confruntat si societatile Occidentale, problema in cea mai mare parte rezolvata azi? Dac-ar fi sa generalizam, societatile nord-americane si cele europene au atacat-o in mod diferit. Europenii s-au axat pe solutii inteligente, marind in general densitatea oraselor, dar construind de asemenea metrouri si trenuri de mare viteza. Europenii incurajeaza folosirea bicicletei, aceasta devenind un mod preferat de transport in multe capitale europene. Nord-americanii, avand mai mult spatiu, au preferat "(sub)urban sprawl", adica extinderea accelerata a zonelor rezidentiale de mica densitate, formate in principal din case pentru o singura familie. In America de Nord, aceasta a devenit practic parte din visul general: casele sunt ieftine, masinile sunt ieftine si pana nu demult, asa era si benzina care tinea suburbia deasupra nivelului de plutire. Aceasta dependenta excesiva de automobil este unul din factorii care au transformat societatea nord-americana in cea mai obeza societate de pe fata pamantului. Mai mult, extinderea in zonele limitrofe a distrus pe alocuri centrul orasului, care a devenit pustiu in multe astfel de orase, cu consecinte nefaste pentru "spiritul locului". Pe de alta parte, transportul in comun ramane mult mai civilizat decat in Bucuresti cam oriunde in lumea Occidentala. Cum s-a ajuns la asta? Exista un efort sustinut de a face transportul in comun cat mai convenient si mai civilizat. Voi lista in continuare cateva observatii.

• 1. Reclame la transportul in comun. Pe arterele aglomerate unde se circula bara la bara in orele de varf (cum ar fi Allen Road) gasesti pe fiecare pod reclame TTC (RATB-ul din Toronto). Cateva exemple din memorie "Don't you wish you were riding The ROCKET?" ("racheta" este brandul transportului in comun; cu metroul ajungi mult mai repede in centru decat cu masina). Alta este "Costul unei masini intr-un an: $10,000 - sursa: CAA sau ACR-ul Canadian. Costul unui abonament TTC: $800/an", etc.
• 2. Toata lumea plateste bilet. Intrarea in autobuz se face numai prin fata, pe la sofer, unde oamenii pot plati fie bilet, fie cu monezi. Nimeni nu incearca sa lase ciubuc, fiindca toata lumea este constienta ca transportul in comun este platit cu taxele noastre.
• 3. Banii sau biletele sunt depozitate intr-o cutie transparenta pe care soferul nu o poate deschide. Din cand in cand apasa un buton care o goleste in depozitul de dedesubt, si care e golit numai la capat de linie. Soferul iti poate da la cerere o hartiuta care se schimba si ea la capat de linie, care arata ora aproximativa si care este bilet de transfer pentru orice alt mijloc de transport in comun. Transferurile pot fi luate din automate speciale aflate in statiile de metrou. Toate biletele si abonamentele sunt aceleasi si pot fi folosite atat la autobuz, cat si la tramvai sau metrou.
• 4. Cu exceptia orelor de varf, cand ruleaza pline (dar niciodata cu oameni pe scara), autobuzele si tramvaiele sunt de obicei mai mult de juma'te goale. Ele nu opresc in toate statiile, ci numai daca este cineva in statie asteptand sau daca cineva din interior apasa butonul de "stop request". Asta face deseori transportul in comun mai rapid decat masina.
• 5. Anumite linii de pe strazile intens circulate sunt rezervate autobuzelor. Exista de asemenea unele restrictii de circulatie de la care autobuzele sunt exceptate (interzis stanga, etc.). Cand parasesc refugiul din statie, autobuzele au prioritate prin lege.
• 6. La orele de varf, autobuzele sunt asteptate de oameni in statie in formatie de 2 cate 2, iar soferul opreste fix in fata lor. Asta se intampla cam peste tot acum 10 ani si mai bine. Mai nou, am remarcat ca in zonele cu minoritati vizibile (imigranti proaspeti, FOB) chestia asta nu mai este respectata la fel si oamenii se bulucesc, ca-n Est. Totusi, sistemul continua sa functioneze, intrucat bulucitii sunt inca o minoritate. Daca autobuzul este plin, oamenii se opresc din intrarea in autobuz si asteapta urmatorul, care de obicei vine in 5 minute.
• 7. Exista o gramada de postere TTC care incearca sa educe publicul calator. Unul dintre ele arata un tip cu cap de porc, lafaindu-se cu cracii-n sus, inconjurat de gunoaie si resturi de McDonald, cu 2 alti calatori uitandu-se cu frica si scarba la el.
• 8. Autobuzele si tramvaiele (troleybuze nu exista) au orar, publicat pe website-ul comisiei. Daca mergi undeva la ore fixe (de pilda, la servici), poti sa tii minte la ce ore vin autobuzele ca sa minimalizezi timpul de asteptare in statie.
• 9. Exista oameni ciudati si urat-mirositori si aici, dar de obicei ii gasesti downtown (in centru) pe numai cateva linii si nu la orele de varf. Totusi, transportul in comun nu este vazut ca o solutie pentru saraci sau amarati. Este o solutie pragmatica pentru oricine. Multi avocati, judecatori si chiar managers merg cu transportul in comun fara sa le cada rangul, pentru simplul motiv ca iti ia mult mai mult timp cu masina si timpul lor este pretios. Este stupid sa mergi cu masina la servici numai ca sa fii smecher.
• 10. Orasele au o viziune urbanistica si sunt proiectate cu cap. In Toronto de pilda, ca in mai toate capitalele din anglosfera, exista o linie majora nord-sud, in principal sub Yonge St, artera centrala si cea mai lunga strada din lume, si una est-vest, sub Bloor St. In rest exista o retea destul de buna de autobuze, si in centru, o retea de tramvaie. Orasele francofone si in general latine, din cate-am remarcat, au in general o retea de metrou circulara, intretaiata de linii de conexie. Orasele din anglosfera tind in general sa aiba si o geometrie mult mai regulata, cu o retea stradala patratzoasa si foarte simpla, ca de altfel si gramatica limbii engleze.
• 11. Exista camere de luat vederi care iti arata imagini din trafic de pe autostrazile principale. Dimineata, sunt statii de radio si TV care transmit traffic updates la fiecare 10 minute. Pe autostrazi, panouri electronice te sfatuie pe ce banda s-o iei si-ti spun din timp daca sunt incetiniri de trafic mai inainte. Se discuta echiparea masinilor cu retele "mesh", si multe alte solutii futuristice de fluidizare a traficului.
• 12. Respectul pentru reguli este mult mai mare. Oamenii conduc mult mai relaxati, nu claxoneaza intr-una, nu gonesc, nu trec pe rosu si ca urmare traficul rutier este mai fluid. Politistii nu simt nevoia sa fie-n intersectii, iar oamenii nu au nevoie de ei, fiindca inteleg ca respectarea regulilor (care, la randul lor, sunt facute cu cap, nu de dragul de a face reguli) este in propriul interes. In Bucuresti, cand au plecat armatele de politisti din provincie inapoi acasa dupa Summit-ul NATO a fost prapad si jale.
• 13. Soferii respecta trecerile de pietoni si culoarea rosie intr-o masura mult mai mare. Pietonii trec strada relaxati, fara teama de a fi ucisi. Poate prezenta intr-un numar mai mare a masinilor cu transmisie automata a contribuit la aceasta relaxare. In orice caz, daca vezi lumanari si flori la un copac de pe marginea strazii, nu este de la un accident in trafic, ci de la drive-by shooting (si-asta de obicei numai in zonele rau-famate).

Surse